Radio Romania International

Arhiva :

Parcul Naţional Buila – Vânturariţa
(2007-06-29)
Ultima actualizare: 2007-07-13 23:02 EET Print
In Carpaţii Meridionali, varietatea geologică este pe măsura celei biologice. De pildă, la circa 200 de kilometri nord – vest de Bucureşti, în Munţii Căpăţânii, aflaţi în grupul masivelor dintre Valea Oltului şi Jiu, avem, în partea de nord, formaţiuni cristaline, iar la sud, o zonă de calcare. Creasta calcaroasă măsoară 14 kilometri şi este dominată de vârfurile Buila şi Vânturariţa. Aici a fost înfiintat, în 2004, un parc naţional, Buila – Vânturariţa, cea mai mică arie protejată de acest fel din România, însă una dintre cele mai spectaculoase. In zonă, apa a săpat în munte forme naturale de o rară frumuseţe. Pe o suprafaţa de 4100 de hectare, avem peste o sută de peşteri, avem patru defilee, avem o biodiversitate extraordinară şi, nu în ultimul rând, avem obiective turistice unice. Despre motivele declarării acestei zone ca arie protejată ne-a vorbit Cosmin Botez, şeful Parcului Naţional Buila – Vânturariţa: “In masivul Buila Vânturariţa, există o varietate geologică dată de relieful carstic, şi o biodiversitate extraordinară, manifestată atât printr-o multitudine de habitate, cât şi printr-un număr mare de specii protejate, atât de floră, cât şi de faună. Protejarea acestui peisaj şi habitat mirific a constituit preocuparea multor biologi si împătimiţi ai naturii încă de prin anii ’70. S-au facut începuturi prin declararea ca monument al naturii al unicului arboret natural de tisă din România, care există in Cheile Cheii, prin declararea ca monumente ale naturii a Peşterii Arnăuţilor, a Peşterii Bistriţa, a Peşterii Liliecilor. Practic, acestea au fost considerentele care au dus la declararea acestui Parc naţional ca un tot unitar, care înglobează la aceasta oră toate aceste rezervaţii de care v-am spus.” Principalii promotori ai înfiinţării Parcului Naţional Buila – Vânturariţa au fost membrii unei organizaţii neguvernamentale - Asociaţia Kogayon. Vine la microfon Florin Stoican, preşedinte al Asociaţiei Kogayon, responsabil cu relaţia cu comunităţile, cu educaţia ecologică şi turismul în Parcul Naţional Buila – Vânturariţa: “Noi ne-am constituit în Asociaţie dintr-un grup de prieteni iubitori ai muntelui. Am văzut că zona trebuie declarată arie protejată, pentru că existau semne că începe să se degradeze, mai ales după eclipsa din 1999, când a fost un trafic mare de turişti în zonă. Am început să facem studii de fundamentare ştiinţifică, am adunat informaţiile care existau, studiile ştiinţifice... Le-am îmbunătăţit cu informaţii adunate de noi direct din teren. Am pus cap la cap toate aceste informaţii, am întocmit studiul, l-am dus la Academia Română şi, pe baza lui, am primit avizul de înfiinţare a Parcului. Apoi s-a delimitat suprafaţa Parcului, mai strict decât era fundamentat ştiinţific, pe limite silvice. Am depus toată documentaţia la Ministerul Mediului şi s-a concretizat infiinţarea Parcului prin publicarea unei Hotărâri de Guvern, în 2004. Conform legislaţiei din România, oricine e dispus să administreze un Parc Naţional depune o ofertă la Ministerul Mediului, care e evaluată împreună cu alte oferte, dacă sunt. Iar o comisie hotărăşte cine e în măsură să adminsitreze parcul. Au fost 2 oferte: una din partea RNP Romsilva şi una din partea Asociaţiei Kogayon. A fost declarată câştigătoare oferta RNP Romsilva. Apoi, în urma unor discuţii şi negocieri mediate de Ministerul Mediului între noi şi RNP Romsilva, s-a semnat un protocol de colaborare şi s-a consfinţit participarea noastră oficială în administrarea parcului. Şi acum, parcul e administrat în parteneriat de către RNP Romsilva şi Asociaţia Kogayon, singurul caz din România în care este un astfel de parteneriat. Şi zic eu că merge bine.” Tot din Asociaţia Kogayon provine şi biologul Parcului Naţional Buila Vânturariţa, Monica Huidu, care ne dă detalii despre biodiversitatea zonei: “Buila Vânturariţa este un masiv calcaros care se caracterizează printr-o mare varietate a reliefului. Intâlnim 4 sectoare de chei, hornuri, fisuri, grohotişuri, toate acestea determinând existenţa unei flore foarte variate. Intâlnim aici plante protejate de lege, plante endemice, plante monumente ale naturii, întâlnim tisa, bradul, ienupărul, floarea de colţ, bulbucul de munte, arginţica, un relict glaciar... De asemenea, sunt foarte multe specii de orhidee, fiind citate, într-o lucrare din 1979, chiar 28 de specii de orhidee, din cele 50 care cresc în România. Parcul Naţional Buila Vânturariţa este viitor sit al reţelei ecologice Natura 2000. Intâlnim aici 17 tipuri de habitate de interes comunitar, multe dintre ele considerate prioritate de către Uniunea Europeană. Dupa manualul habitatelor din România, ar fi in jur de 20 de habitate. Clasificarea este puţin diferită. Intâlnim păduri de brad, molidişuri, grohotişuri, peşteri nedeschise accesului public, păduri dacice de fag, diferite asociaţii vegetale. Ca şi flora, fauna este foarte diversă. Intâlnim mamifere mari: ursul, râsul, lupul, cerbul, căpriorul, capra neagră. Avem 8 specii de lilieci, adăpostite de grotele şi de peşterile de pe suprafaţa Parcului. Avem pisica sălbatică, jderul de padure, jderul de piatră. De asemenea, pasările sunt bine reprezentate în masiv. “ O înlănţuire de fenomene carstice şi o biodiversitate de talia celor din Buila Vânturariţa nu pot să nu atragă turiştii. Cu toate acestea, zona nu s-a confruntat niciodată cu un aflux prea mare de vizitatori. Cosmin Botez, şeful Parcului: “Masivul Buila Vânturariţa a fost, putem spune, apanajul iniţiaţilor. Şi aici includem două grupe mari, şi anume alpiniştii şi speologii. Şi o a treia grupă, puţin mai mică, cea a împătimiţilor de drumeţie, care erau nevoiţi să biruiască bariera celor 40 – 50 de kilometri de mers pe un drum forestier, fără mijloace de transport în comun, din Râmnicu Vâlcea, să zicem, prin Cheia sau prin Olăneşti, ca să ajungă in mijlocul masivului. Şi, foarte surprinzător, mulţi străini care cunosc zona aceasta, mai ales cehi, obişnuiesc să vină de mulţi ani în masiv să facă excursii. Deci, zona a fost cunoscută de oamenii muntelui, să spunem. Noi facem toate eforturile ca bogăţia naturală a parcului, şi cea spirituală - pentru ca este un loc încărcat de spiritualitate şi de tradiţii - să fie cunoscute si să realizăm un turism ecologic şi durabil. Adică să realizăm printr-un turism adresat maselor, atât educaţie, cât şi o conservare a acestor valori.” Oltenia de nord, din care face parte şi Masivul Buila – Vânturarita, este cunoscută şi prin obiectivele sale culturale, mai ales prin cele legate de tradiţiile monahale. Avem aici zeci de mănăstiri şi de schituri, multe din ele adevărate monumente istorice sau de arhitectură. Am vizitat Mănăstirea Arnota, unde ne-a întâmpinat maica stareţă Ambrozia Rucăreanu: “Sfânta Mănăstire Arnota este o ctitorie domnească. Este o ctitorie a lui Matei Basarab, care a iubit foarte mult acest loc. El a dorit să facă aici o necropolă a familiei sale, însă împrejurările istorice nu au permis acest lurcu. Dar, ca rasplată pentru dragostea lui, el este înmormântat aici, şi puţini dintre vizitatori ştiu lucrul acesta, deşi cred ca este un lucru important şi o onoare pentru mănastire. In eparhie, dealtfel, sunt doar două manăstiri care îşi odihnesc ctitorul – Cozia, cu Mircea cel Bătrân, şi noi, cu Matei Basarab. Din vremea domnitorului se păstrează doar bisericuţa. Construcţii ulterioare s-au mai facut la 1850, pe vremea lui Ştirbei Vodă, deoarece cele iniţiale erau foarte deteriorate. Iar Ştirbei Vodă a hotărât dărâmarea lor şi reconstruirea altora noi. Insă el nu a urmărit un scop duhovnicesc, ci foloseşte clădirile pe care le construieşte ca arest politic. Apoi, cam cu 4-5 ani în urma, cu binecuvântarea preasfinţitului Gherasim, episcopul Râmnicului, cu directa lui implicare se construieşte tot ce se poate vedea astăzi. Se închide, practic, ca un fel de cetate, sfânta mănăstire.” Cel care vizitează parcul Buila Vânturariţa, fie că este speolog sau alpinist, fie că este un simplu iubitor de natură, fie că vrea să cunoască tradiţii şi obiceiuri populare, va pleca de aici cu amintiri de nepreţuit. Oamenii locului vă invită, cu multă căldură, să descoperiţi Buila Vânturariţa, cel mai mic parc naţional din România. (text şi foto: Florin Orban)

		WMA
	64kbps :	1 2 3
	128kbps :	1 2 3
		MP3
	64kbps :	1 2 3
	128kbps :	1 2 3
		AAC+
	48kbps :	1 2 3
	64kbps :	1 2 3
Ascultaţi programele în limba română pe canalul 2, în WMA, MP3 sau AAC+


Ascultaţi
Orele la care puteţi asculta programele realizate de Serviciul Român RRI
Ora (ora României)
01.10 - 02.00 (D-L)	17.00 - 18.00 (L-D)
02.00 - 04.00 (S-D)	18.10 - 19.00 (S-D)
02.00 - 05.00 (L-V)	19.00 - 20.00 (L-D)
10.15 - 11.00 (L-V)	20.00 - 22.00 (L-D)
11.00 - 13.00 (L-S)	22.10 - 23.00 (S-D)
15.00 - 16.00 (L-V, D)	23.00 - 24.00 (L-V)

Weather Forecast

Mascota istorica a RRI

© 1999 - 2010 Copyright Radio Romania International