Radio Romania International

Arhiva :

Muzeul Radio – un muzeu făcut cu sufletul
(2007-04-17)
Ultima actualizare: 2007-04-17 16:58 EET Print
În cadrul târgurilor de carte organizate de Societatea Română de Radiodifuziune sau în foaierul Studioului de Concerte “Mihail Jora”, din “Casa Radio”, veţi găsi de multe ori fotografii sepia cu imagini din Bucureştiul interbelic, iar întotdeauna, pe standuri speciale, o colecţie de aparate de radio din aceeaşi perioadă, dar şi din anii '50-'60-'70 ai secolului trecut. Lustruite şi încă în stare de funcţionare, radiourile-bunic “zumzăie” încetişor, parcă pentru a demonstra că mai au ceva de spus şi a ne face să plonjăm în istoria radiofoniei. Preţioase prin simpla lor existenţă, sunt puse la loc de cinste la toate manifestările unde Radioul naţional este prezent. Cel care le-a adunat cu dragostea proprie colecţionarilor, de prin târguri şi poduri, de pe la prieteni sau de la necunoscuţi, se numeşte Mihai Gheorghe. Este electronist şi de peste 20 de ani se ocupă de recondiţionarea acestor adevărate bijuterii. Ideea creării şi prezentării acestei colecţii la sediul Radioului naţional public îi aparţine: „Este un muzeu făcut cu suflet. Este făcut din tot sufletul meu. A fost o dorinţă a mea şi am vrut neapărat să expun aceste aparate de radio, pe care le-am colecţionat ani de-a rândul, şi să fac un muzeu al Radioului. Şi al Radioului în sine, dar şi al aparatului de radio. Vreau să spun că aparatul de radio pentru mine înseamnă artă, artă în adevăratul sens al cuvântului. Aparatul de radio este o uzină de informaţii. În orice colţ al lumii se pot prinde posturi de radio, este mijlocul de comunicare perfect – radioul”. În acest adevărat muzeu găzduit din 2003 de foaierul Studioului de Concerte al SRR puteţi vedea, prin intermediul celor peste 30 de exponate, cam toată evoluţia aparatului de radio: de la micile construcţii cu cristal de galenă până la primul radio fabricat de români. Ghidul este, cine altul, Mihai Gheorghe: “Cel mai valoros aparat de radio din colecţia care face parte din patrimoniul SRR este un Telefunken T10 din 1924. Este printre primele receptoare Telefunken, între primele produse de serie. Radiofonia a început în Germania, în 1920, când a fost construit primul aparat de radio pe lămpi. Primul aparat de radio românesc se numeşte Record S-49 U, cu componente sovietice, după o licenţă sovietică. Era un aparat simplu, prindea 3 lungimi de undă, mergea la curent alternativ şi continuu, şi suporta toate tensiunile existente la acea vreme. Aparatul nu este mare, se găseşte în muzeul Radioului şi e în perfectă stare de funcţionare”. Telefunken-ul a fost primit de Mihai Gheorghe de la un prieten, care-l moştenise de la bunici. E o piesă cu trei lămpi, două magnete, bobină interschimbabilă pentru fiecare lungime de undă în parte şi baterii-acumulatori pentru încălzirea filamentelor, explica entuziast dl. Gheorghe. Apropiat de Telefunken, ca valoare de colecţie, poate fi pus un receptor cu cristal de galenă, probabil din anii 1925-1926, care – precizează Mihai Gheorghe - foloseşte principiul lui Tesla, marele inventator. Receptorul menţionat arată exact precum cel de pe timpuri, dar este – practic – total recondiţionat. Este „o reproducere, ca să spun aşa, după un alt aparat stricat pe care l-am, găsit. Târziu am realizat cam ce poate reprezenta el”, mărturisea colecţionarul. Cât ar valora, dacă ar există o piaţă a unor asemenea aparate de radio, exponatele cele mai vechi? - l-am întrebat pe amfitrionul nostru: Valoarea lor este foarte mare. Depinde de anul în care sunt făcute. Nu le pot da un preţ, pentru că nu îl cunosc. Nu se poate pune un preţ. De regulă, la aparatele foarte bune, bine restaurate, nu se poate pune un preţ. De ce spun lucrul acesta? Pentru că particip cu sufletul la ele. Un aparat de radio de epocă nu se repară. El se restaurează. Se pleacă de la pânză, la lemn, dacă e din lemn, până la partea tehnică şi partea mecanică. Aşa se restaurează. Ceea ce ia foarte mult timp. Abia atunci îşi capătă valoarea lui adevărată, când este construit cu piesele lui originale”. Aparatele vechi sunt tot mai rare, dar se găsesc pe la prieteni, pe la cunoştinţe, prin târguri. Pe unele le-a primit cadou, pe altele le-a cumpărat. De fiecare dată este curios să vadă în ce stare sunt. Nu întotdeauna sunt extraordinare: unele nu arată bine sau nu funcţionează, sunt stricate. Le restaurează; dacă e cazul până şi lemnul de la exterior îl reface complet. Un alt motiv pentru care sunt rare este acela că, la începuturi, nu oricine îşi permitea luxul unui radioreceptor în România: “Era foarte scump un aparat de radio şi foarte greu de obţinut. Nu se putea cumpăra un aparat dacă nu aveai autorizaţie de bună purtare de la Siguranţa Statului. Abia târziu de tot, când legile s-au schimbat, au început să apară mai mulţi abonaţi şi mai multe aparate de radio. În acea vreme nu oricine îşi permitea să îşi cumpere unul. Majoritatea radioamatorilor au început cu aparate de radio cu galenă, cumpărându-şi piese, seturi de piese din magazinele de specialitate. Era cel mai simplu şi cel mai economic aparat de radio, pentru că nu consuma nimic.” Dar cum şi-a descoperit Mihai Gheorghe pasiunea şi cum i-a venit ideea Muzeului? „Pasiunea mea a început de când eram copil. Îmi amintesc, tata îmi făcuse un aparat de radio cu cristal de galenă. Nu avea nici o treabă cu meseria asta, dar era o pasiune a lui. Şi mi s-a aprins un beculeţ, de curiozitate: cum cântă artiştii, de ce sunt ei acolo? Am stricat aparatul când tata era la serviciu şi m-am apucat să-l refac. N-am reuşit să-l fac şi l-am ascuns, să nu mă găsească tata fără radio, să vadă că l-am stricat eu. Bineînţeles că, a doua zi, după ce au plecat părinţii la serviciu, prima grijă a fost să mă apuc de acel aparat de radio, să-l fac. Plângeam şi l-am făcut. Până la urmă am reuşit să-l fac. Chestia asta pentru mine a însemnat ceva. Cred că acesta e începutul pasiunii mele. Şi am lucrat în domeniu destul de mult timp, chiar la Uzina Electronica, Casa Radio Popular. Dar să revin la Muzeu. Cu foarte mulţi ani în urmă am început să ţin la radiouri. Ele mi-au inspirat o idee. Cea de colecţionar. Reparându-le, am încercat să le dau viaţă, aşa cum le-a făcut fabrica. Încet-încet m-am trezit colecţionar şi am strâns foarte multe. La o expoziţie pe care am avut-o în 1998, aici, la Casa Radio, cu ocazia Zilei Radioului, mai mulţi vizitatori, văzând exponatele, au spus . La început nu am dat importanţă. Dar, după ceva vreme, am stat şi m-am gândit că, de fapt, decât să le vând cuiva aiurea, să le pierd, mai bine fac un muzeu cu ele”. Odată ce a lucrat atâţia ani în domeniu, ar fi fost păcat să nu refacem, pe scurt, cu interlocutorul nostru, şi istoria aparatelor de radio din România: „În 1933 s-a înfiinţat primul atelier de asamblat radio receptoare, de către firma Philips, la Oradea. Bine înţeles că, în afară de firma Philips, mai erau şi alte firme care-şi desfăceau marfa pe piaţa românească, dar cu un număr redus de radioreceptoare. În 1934 se mută la Bucureşti un atelier unde se asamblează radioreceptoare Philips. Acolo se înfiinţează şi Societatea Anonimă Română – SAR Philips”. În 1937, Philips se extinde, construind o adevărată fabrică de recepoare, care în 1938 producea 11 tipuri de aparate de radio, iar în 1941-1942 chiar 17 tipuri. În timpul războiului mondial fabrica este integrată economiei Reich-ului, ajunge să producă de la jucării de lemn la nasturi, felinare şi portţigarete, apoi, după ce sediul social este distrus într-un bombardament, în 1944, ajunge să producă aparate morse pentru front. După 11 iunie 1948, în urma naţionalizării de către noul regim comunist, ne spune Mihai Gheorghe, „SAR Philips se comasează cu alte două fabrici şi ia denumirea de Radio Popular, până în 1959. În ianuarie 1960 se înfiinţează Uzinele Electronica. Acolo se asamblează primele receptoare româneşti, cu patent sovietic, bineînţeles, cu componente, şi lămpi şi carcase şi totul sovietic”. Şi cu emisiunile din ele tot de tip sovietic, nu m-am putut abţine să comentez maliţios: „Exact. Acest aparat de radio se numeşte Record S-49 U. Există în Muzeu. E o mândrie a României acest aparat de radio. Îl consider o mândrie, pentru că el a fost primul aparat de radio, n-are importanţă că era făcut de Philips, de Rusia, important e că se numea Radio Popular. Şi era al nostru şi era primul aparat de radio românesc. De-a lungul timpului, apar noutăţi în tehnica românească de fabricat radioreceptoare şi în 1960 apare primul aparat de radio pe tranzistori. De data aceasta licenţă franţuzească - se numeşte , cu două baterii mari şi pătrate, după aceea urmează şi, bineînţeles, încet-încet apar , aparat tot cu componente franţuzeşti, după aceea , care e acelaşi tip de aparat, dar, de fapt, e de concepţie românească. În 1961 apare şi primul receptor pe tranzistori cu bandă FM, bandă ultrascurtă. În 1963 apare primul aparat de radio de buzunar, de mărimea unui pachet de ţigări, se numeşte Electronica S 632. Şi, de aici, până în 1989, când se fabrică ultimele aparate de radio Thomas, cu circuite integrate şi tranzistori. Ultimele aparate de radio pe lămpi au fost fabricate în 1969”. Pentru că încă îi sunt semnalate piese de excepţie pe care trebuie neapărat să le vadă, colecţia lui Mihai Gheorghe se îmbogăţeşte aproape de lună de lună. Cele mai valoroase ajung, însă, tot în micul Muzeu din foaierul Studioului de Concerte: “Aici este toată istoria Radioului, începând de la actori, muzicieni, cântăreţi, până la tehnicieni. Radioul este sufletul poporului. Vreau ca această colecţie să reprezinte Radioul în general, să fie o emblemă”, a conchis interlocutorul nostru. Dacă v-a convins şi veniţi prin Bucureşti, nu ezitaţi să treceţi pragul unui muzeu făcut cu suflet, Muzeul radiourilor vechi! (autori text: Andreea Demirgian, Eugen Cojocariu şi Mihai Gheorghe; fotografii: Mirel Toma şi Eugen Cojocariu)

		WMA
	64kbps :	1 2 3
	128kbps :	1 2 3
		MP3
	64kbps :	1 2 3
	128kbps :	1 2 3
		AAC+
	48kbps :	1 2 3
	64kbps :	1 2 3
Ascultaţi programele în limba română pe canalul 2, în WMA, MP3 sau AAC+


Ascultaţi
Orele la care puteţi asculta programele realizate de Serviciul Român RRI
Ora (ora României)
01.10 - 02.00 (D-L)	17.00 - 18.00 (L-D)
02.00 - 04.00 (S-D)	18.10 - 19.00 (S-D)
02.00 - 05.00 (L-V)	19.00 - 20.00 (L-D)
10.15 - 11.00 (L-V)	20.00 - 22.00 (L-D)
11.00 - 13.00 (L-S)	22.10 - 23.00 (S-D)
15.00 - 16.00 (L-V, D)	23.00 - 24.00 (L-V)

Weather Forecast

Mascota istorica a RRI

© 1999 - 2010 Copyright Radio Romania International