Muzeul Colecţiilor de Artă s-a înfiinţat în urmă cu 40 de ani, în 1978, şi este o filială a Muzeului Naţional de Artă al României.
Muzeul Colecţiilor de Artă s-a înfiinţat în urmă cu 40 de ani, în 1978, şi este o filială a Muzeului Naţional de Artă al României. Clădirea care îl adăposteşte este ea însăşi un edificiu impunător, palatul Romanit, situat pe axa centrală a Bucureştiului, pe Calea Victoriei. Muzeul găzduiește, în cele trei corpuri ale clădirii, lucrări de artă românească modernă, artă românească populară, lucrări de pictură, grafică, sculptură și artă decorativă de proveniență occidentală şi orientală. După ample lucrări de restaurare, muzeul a fost redeschis in iunie 2013, moment considerat ca a doua sa naştere.
Liliana Chiriac, coordonatoarea Muzeului Colecţiiilor de Artă, spune că instituţia are ceva unic, deşi se poate încadra în tipologia instituţiilor de acelaşi profil. "Eu cred că, după cum este el aranjat şi panotat, expus, în forma actuală, din câte muzee am văzut eu în lume, este unic. Bineînţeles că toate muzeele sunt formate din donaţii, colecţii şi achiziţii, este adevărat că din achiziţii mai puţin. Toate muzeele sunt formate din donaţii şi atunci formula aceasta de expunere pe donaţii, de a arăta personalitatea fiecărui colecţionar de artă în parte, există doar la noi în muzeu. Nu ştiu cât de mari sunt alte muzee, pentru că nu-mi dau seama la numărul lor de obiecte, ştiu doar că la noi numărul creşte. Din 1978, de la 13 colecţii, dintre care două erau custodii, deci nu erau ale noastre, aşadar de la 11 colecţii, până la 47 în prezent, plus încă două care vor veni anul acesta, numărul se măreşte considerabil în fiecare an. Şi nu putem să spunem că este de pe vremea comunismului, cum se mai spune azi, că atunci s-au luat colecţiile. Asistăm la un fenomen actual. După 1990, s-au donat 16 colecţii şi continuă primirea de noi donaţii. Anul acesta primim două donaţii foarte importante şi valoroase. Bineînţeles că colecţiile din muzeu nu sunt toate monografice, sunt şi eterogene. Ele se împart cumva în două: eterogene şi monografice, de autor şi cu lucrările personale şi cu obiectele personale, cele monografice. Colecţiile eterogene sunt cele constituite după gustul colecţionarului, ai banilor pe care i-a avut şi care a achiziţionat ce i-a plăcut."
Spiritul donator a crescut după 1989. Cum explică aceasta Liliana Chiriac? "Dacă fac o statistică, văd că majoritatea colecţionarilor nu au avut urmaşi. Pe de altă parte, şi cei care au avut urmaşi, cum este colecţia Hurmuz Aznavorian donată de fiica sa în urmă cu aproximativ 10 ani, ştiau că aceasta era dorinţa părinţilor şi în amintirea lor. Colecţia s-a constituit iniţial în perioada interbelică, el a fost jurist de profesie, a fost deportat la Canal, familia lui a trăit din aceste lucrări agonisite de tată. În memoria lui, fiica a donat colecţia. Fiica lui Aznavorian moştenea colecţia care îi poartă numele colecţionarului şi pentru istoria culturii române acest lucru este foarte important. Am mai văzut şi la muzeele din Londra şi în alte muzee, atunci când intri în anumite săli, scrie foarte clar pe o tăbliţă a cui este colecţia. Noi asta am făcut de la început pentru că aceste clauze de donaţii asta presupune, ca denumirea colecţionarului să fie menţionată."
Am întrebat-o pe Liliana Chiriac dacă este mulţumită de expunerea de care beneficiază Muzeul. "Din ce citesc în cartea de impresii şi din ce încerc să interacţionez cu publicul vizitator, oamenii sunt fascinaţi. Mulţi nu ştiu, dar noi fiind o instituţie bugetară nu avem bani de la stat pentru a promova acest muzeu. Noi ne promovăm muzeul singuri, cât putem, prin reţelele de socializare care sunt reduse ca impact. Un om în vârstă nu prea intră pe Facebook, nici măcar pe site-ul muzeului. Dar altă modalitate nu avem. Muzeele care ţin de Primărie au alte posibilităţi pentru că există spaţii şi bannere afişate în oraş. Noi nu avem aceste posibilitate pentru că ne costă şi Ministerul Culturii nu alocă bani pentru promovare. În general, vizitatorul care ajunge într-un final în Muzeul Colecţiilor, dacă ne uităm şi în cartea de impresii, este uluit şi de foarte multe ori ne-am întâlnit pe săli şi mi-au zis că este mult mai frumos decât orice alt muzeu pe care l-au văzut. Şi nu vorbesc numai de români, ci şi de străini. Cred că îl ajută şi palatul care îl găzduieşte, dar mulţi nu ştiu că palatul Romanit a fost al ultimului boier care l-a construit. Suntem interesaţi de ultimele documente privitoare la arhitectura palatului pe care le vom asculta într-o conferinţă viitoare. Este important să aflăm informaţii cât mai diverse."
Muzeul
Colecţiilor de Artă a împlinit 40 de ani şi este în expansiune. Ceea ce, pentru
o instituţie, este o perspectivă îmbucurătoare
Linkuri utile
Copyright © . All rights reserved