O specie de mamifere din patru şi una din opt păsări sunt în pericol să dispară, atrăgea atenţia încă de acum patru ani un raport al specialiştilor, potrivit cărora, speciile vegetale şi animale se sting de cel puţin 1000 de ori mai repede decât înainte d
O specie de mamifere din patru şi una din opt păsări sunt în pericol să dispară, atrăgea atenţia încă de acum patru ani un raport al specialiştilor, potrivit cărora, speciile vegetale şi animale se sting de cel puţin 1000 de ori mai repede decât înainte de apariţia omului pe Pământ. Cauza - activitatea umană nefastă. Situaţia este cu atât mai gravă cu cât fenomenul se accelerează, fiind atât de intens încât se vorbeşte de "a şasea extincţie masivă", după cea în care au dispărut dinozaurii, în urmă cu 65 de milioane de ani.
Numeroase specii de mamifere vor deveni extincte în următoarele cinci decenii, se apreciază într-un studiu realizat de oameni de ştiinţă din Danemarca şi Suedia, publicat recent în Proceedings of the National Academy of Sciences. Cercetătorii nordici au demonstrat că a şasea extincţie în masă se desfăşoară în prezent, iar aceasta nu este cauzată de dezastre naturale, ci de oameni. Extincţiile se petrec într-un ritm prea rapid pentru ca procesul evolutiv să poată ţine pasul cu acest fenomen, spun cercetătorii.
Ce se poate face? Potrivit celui mai optimist scenariu, oamenii vor înceta să distrugă habitatele animalelor şi să contribuie la eradicarea speciilor. Însă, chiar şi în cazul în care acest scenariu optimist ar deveni realitate, mamiferele ar avea nevoie de 3 milioane până la 5 milioane de ani doar pentru a se diversifica îndeajuns pentru ca arborele evoluţiei să îşi regenereze ramurile pe care se estimează că le va pierde în următorii 50 de ani. România se numără între ţările care, graţie poziţionării geografice şi reliefului, beneficiază de o faună bogată, iar în încercarea de a păstra această diversitate a speciilor are în vigoare legi prin care sunt protejate multe animale, precum ursul, cerbul sau râsul carpatin, capra neagră, cocoşul de munte, vulpea, jderul, castorul, mistreţul sau zimbrul.
Supraprotecţia poate duce, însă, la înmulţirea excesivă, generând situaţii greu de gestionat. Este şi cazul urşilor în România, unde, conform cifrelor oficiale, există circa 6800 de exemplare. Luând în calcul anumite statistici numărul real ar fi undeva, însă, spre 8000 de urşi, cu mult peste cele 6000 de exemplare pentru care Bucureştiul şi-a asumat în faţa Comisiei Europene că vor fi întreţinute în fondurile sivice din România.
Profesorul universitar Mircea Duţu, preşedintele Universităţii Ecologice din Bucureşti: "Întotdeauna în natură trebuie să existe un echilibru. Atunci când acest echilibru se rupe nu mai suntem într-o stare naturală, ci într-una degradată care nu mai este propice ambilor parteneri, în cazul de faţă omul şi, să-i spunem, în general, biodiversitatea. În ceea ce priveşte această problemă cu caracter general, aş porni de la faptul că animalul, şi în primul rând la noi ursul, şi chiar lupul, reprezintă un simbol natural şi cultural. El e la originea conflictelor locale şi a campaniilor mediatice de relevare a necesităţii salvării habitatului natural din care face parte. Ca atare, problema se pune la nivel european şi internaţional din perspectiva rarităţii şi ameninţării cu dispariţia a unor specii, inclusiv a ursului, şi, din această perspectivă, nevoia protejării lui de către om. Iată că rău înţeleasă percepţia ecologică şi atitudinea pe care trebuie să o dezvoltăm în această privinţă a condus în România la o problemă inversă - suprapopularea cu o anumită specie determină ruperea echilibrului ecologic şi punerea într-o altă măsură a celorlalte elemente care trebuie să fie luate în considerare - aspectele de ordin economic, cele de protejare a fiinţelor umane şi eliminarea unui pericol."
Ursul este o specie de interes comunitar, căreia trebuie să i se asigure o stare de conservare favorabilă, dar în România suntem în situaţia aparent absurdă în care, adaugă profesorul Duţu, nu neapărat ca urmare a unei supraprotecţii, ci din cauza unui ansamblu de factori s-a ajuns în situaţia în care această specie s-a dezvoltat peste capacitatea naturală menită să asigure un echilibru atât de necesar pentru a spune că se află într-o stare de conservare favorabilă şi că permite o cotă de recoltă optimă, în înţelesul legislaţiei europene şi respectiv legii româneşti privind vânătoarea şi protecţia fondului cinegetic.
Din nou, profesorul universitar Mircea Duţu: "Suntem într-o perioadă de criză. Din 2016 nu s-au mai prelevat cotele anuale care să asigure echilibrul necesar în interiorul speciei. Dacă situaţia este lăsată să evolueze este foarte probabil că o scăpăm de sub control. Ca atare, este nevoie de un studiu care să arate starea actuală, inventarul speciei, cauzele care au condus la o asemenea situaţie, consecinţele care se produc, iar, pe de altă parte, pe termen scurt, mediu şi lung, un plan de gestiune a problemei aşa încât, într-un termen rezonabil, să reuşim să o soluţionăm. Este absurd - Europa întreagă îşi pune problema că nu are urşi, iar România are prea mulţi uşi şi devin o ameninţare pentru echilibrul ecologic, pentru economie şi, în acelaşi timp, chiar pentru populaţie."
În ultimii ani, în anumite zone din România urşii şi-au făcut simţită prezenţa zilnic în gospodăriile sătenilor, producând pagube importante sau chiar rănind oameni. Iar numărul lor creşte îngrijorător, sporind teama locuitorilor care cer relocarea urşilor şi alte măsuri pentru reechilibrarea situaţiei.
Linkuri utile
Copyright © . All rights reserved