Odată cu accesul din ce în ce mai facil la internet, la reţelele sociale online şi la aparatura digitală sofisticată, au evoluat şi s-au diversificat şi modalităţile de violenţă şi hărţuire.
Odată cu accesul din ce în ce mai facil la internet, la reţelele sociale online şi la aparatura digitală sofisticată, au evoluat şi s-au diversificat şi modalităţile de violenţă şi hărţuire. În consecinţă, a apărut şi conceptul de "cyber bullying", adică o formă de agresiune petrecută online sau de hărţuire informatică. Viteza de propagare a internetului şi posibilitatea mesajelor online de a ajunge cât mai repede, cât mai departe nu fac decât să ducă la creşterea nivelului violenţei virtuale care nu este mai puţin nocivă decât cea reală, ne confirmă Jurgita Peciuriene, expertă în cadrul EIGE (Institutul European pentru Egalitate de Gen). "Există diferite forme de violenţă online: urmărirea online, hărţuirea online/informatică, pornografie nonconsensuală şi atragerea sau recrutarea de femei şi fete pentru a fi traficate, ulterior. Mai ales, pornografia nonconsensuală, cunoscută şi drept pornografie în vederea răzbunării, a devenit foarte răspândită, iar cei care o practică sunt, de obicei, foşti parteneri care îşi doresc să umilească, în mod public, fosta parteneră. Femeile, dar deopotrivă şi bărbaţii, trec prin aşa ceva. Bărbaţii sunt mai mult victimele insultelor online şi ale hărţuirii informatice puţin mai blândă în timp ce femeile sunt mai expuse la urmărirea online, la hărţuirea sexuală informatică şi la pornografia în vederea răzbunării."
Potrivit distincţiilor aplicate de EIGE formelor pe care le ia cyber bullying, urmărirea online ar însemna trimiterea repetată de mesaje online - text sau video - sau de e-mailuri cu caracter ofensator, iar hărţuirea informatică se referă la mesajele sau comentariile cu caracter explicit sexual, la limbajul insultător şi la ameninţări. Femeile, mai ales adolescentele şi tinerele, sunt proponderent victimele acestei forme de violenţă informatică. Potrivit datelor din 2014 provenind de la Agenţia Europeană pentru Drepturi Fundamentale, 20% dintre femeile între 18 şi 29 de ani au trecut prin diverse forme de hărţuire informatică începând de la vârsta de 15 ani. În plus, în cazul femeilor, dar nu doar al lor, violenţa din lumea virtuală apare în continuarea violenţei sau hărţuirii din lumea reală, consideră specialiştii din cadrul Institutului European pentru Egalitate de Gen.
În ciuda gravităţii situaţiei, nu există un cadru legislativ european care să încrimineze şi să definească hărţuirea informatică, rămânând la decizia statelor-membre de a lua măsuri împotriva acestui fenomen. În România, de pildă, nu există nici date statistice referitoare, nici legislaţie îndreptată preponderent contra combaterii hărţuirii informatice, ne spune Andreea Bragă, directoarea executivă a Centrului Filia, asociaţie de activism feminist. "Din păcate, nu avem o legislaţie specifică pentru a defini hărţuirea informatică. Ea ar putea fi, totuşi, încadrată în anumite articole de lege. În noul cod penal, este definită hărţuirea în articolul 208 care prevede, printre altele, şi actele repetate prin care se produce şi se vizează intimidarea, inclusiv prin comunicare online. Cyber bullying poate fi încadrat legal aici, dar nu este definit stric ca violenţă contra femeilor. Există, de asemenea, legiferată şi criminalitatea la nivelul internetului, dar acolo nu este precizată hărţuirea, ci pornografia şi furtul de date personale care apar între foştii parteneri şi pot constitui mijloace de a şantaja o persoană să continue o relaţie."
Ca şi alte tipuri de violenţă sau hărţuire, şi cea informatică este favorizată de relaţii de putere care se stabilesc între victimă şi agresor, consideră Andreea Bragă. "Dacă faci parte dintr-o minoritate, fie etnică, religioasă sau sexuală, inclusiv dacă eşti femeie - deşi ele nu sunt o minoritate, se află totuşi, uneori, într-o poziţie de inferioritate faţă de bărbaţi -, eşti mult mai expus hărţuirii informatice. Ea este, de obicei, iniţiată de cineva care are măcar un capital de putere simbolic cum ar fi copilul cel mai popular sau cool dintr-o gaşcă. De aceea, ceilalţi, cei care se întâmplă să asiste la aşa ceva, se solidarizează de multe ori cu agresorul. La adolescenţi, bullying se întâmplă şi din cauză că martorii, din teamă sau din nevoia de a-l copia pe agresor, se solidarizează cu el. În cazul adulţilor, apar tactici repetate de intimidare, de lezare, de criticare prin trimiterea de SMS-uri, de mailuri sau chiar prin construirea de site-uri defăimătoare la adresa anumitor persoane. Toate astea se fac pentru denigrarea şi pentru umilirea cuiva".
Definirea clară, la nivel legislativ, a fenomenului de hărţuire informatică ar ajuta nu doar la pedepsirea făptaşilor, dar şi la ajutarea victimelor ca să înţeleagă mai bine ce li se întâmplă: modul în care sunt agresate sau umilite nu reflectă valoarea lor personală, ci nocivitatea agresorilor. În felul acesta, dramele prilejuite de pierderea respectului de sine pot fi reduse. Şi nu doar aceste drame. Andreea Bragă: "Cyber bullyingul este foarte strâns legat şi de sinucideri. Dacă o persoană este supusă mult timp acestei forme de hărţuire, ajunge să se teamă, să fie deprimată, să-şi piardă stima de sine. Au fost cazuri de adolescenţi şi adolescente care s-au sinucis. Dincolo de legislaţie şi dincolo de faptul că nu există un cadru de a amenda această stare de lucruri, este nevoie şi de educaţie pentru ca oamenii să înţeleagă ce trăiesc"
Linkuri utile
Copyright © . All rights reserved