Ion Raţiu a fost unul dintre cei mai importanţi politicieni democraţi români după 1990 care a militat deopotrivă împotriva dictaturii fasciste, cât şi a celei comuniste.
Ion Raţiu a fost unul dintre cei mai importanţi politicieni democraţi români după 1990 care a militat deopotrivă împotriva dictaturii fasciste, cât şi a celei comuniste. Întors în România în 1990, a fost unul dintre cei care au reconstruit Partidul Naţional Ţărănesc Creştin-Democrat şi s-a implicat în refacerea climatului democratic. Ion Raţiu s-a născut pe 6 iunie 1917 la Turda, în vestul României, într-o familie de intelectuali români care au luptat pentru drepturile naţionale ale românilor din Imperiul habsburgic şi Austro-Ungaria. A fost licenţiat în drept la Cluj şi economie la Cambridge şi activ în rândul Partidului Naţional Ţărănesc. În 1940 a fost angajat ca diplomat în Ministerul de Externe şi imediat a fost trimis la Londra, în februarie 1940, înainte de prăbuşirea Franţei. După ocuparea Franţei, principalul aliat al României, Raţiu a continuat să lucreze la legaţia României din Marea Britanie până la începutul lunii septembrie 1940, când puterea a fost preluată de generalul Antonescu şi Garda de Fier. Anglofil şi francofil, Raţiu a refuzat să accepte alăturarea României coaliţiei conduse de Germania nazistă.
În 1985, într-un interviu acordat emisiunii "Actualitatea românescă" a postului de radio Europa liberă şi păstrat în arhiva Centrului de Istorie Orală din Radiodifuziunea Română, Ion Raţiu povestea circumstanţele în care a rămas în Marea Britanie: "După plecarea regelui Carol al II-lea şi înfiinţarea statului legionar, mi-am dat demisia, în septembrie 1940. M-am dus la ministerul de externe englez şi le-am cerut să-mi dea azil politic, ceea ce mi-a fost acordat imediat. Am avut marele noroc să primesc o bursă la Cambridge şi am studiat timp de trei ani luându-mi un Master of Arts, o diplomă ceva mai mare decât licenţa, în ştiinţele economice. În timpul cât eram la Cambridge am făcut o serie întreagă de transmisiuni la radio pe teme patriotice în chestiunea Transilvaniei, mai ales după luarea Transilvaniei de Nord în 1940, şi am fost activ în viaţa studenţescă în asociaţia studenţilor români din Marea Britanie."
Ion Raţiu s-a implicat în propaganda de scoatere a României din alianţa Axei şi trecerea ei de partea Naţiunilor Unite. Dar el a dorit ca Europa Centrală şi de Est, implicit şi România, să rămână sub influenţa democraţiei occidentale după ce războiul se va fi terminat: "Am lucrat în Consiliul Internaţional al Studenţilor unde m-au făcut vicepreşedinte, în timpul războiului, şi în Comitetul Executiv Mondial al Tineretului. Pentru că toţi eram preocupaţi fiind exilaţi în Anglia de viitorul Europei după război, am înfiinţat şi o organizaţie căreia îi spuneam CECCILS, "Central East European Student a New Society", adică societatea studenţilor şi a tineretului din Europa Centrală şi Europa de Răsărit. De asemenea, deşi eram tânăr, am fost cooptat în mişcarea românilor liberi care s-a opus alinierii României la politica Germaniei naziste şi care a spus tot timpul că locul României era alături de marile puteri democratice din Occident care creaseră România Mare. În această perioadă am scris articole, am făcut conferinţe, am menţionat deja, am vorbit şi la radio, la BBC, bineînţeles."
Devenit un prosper om de afaceri, Ion Raţiu nu a asistat pasiv, din Occident, la comunizarea României. A înfiinţat o organizaţie anticomunistă, Uniunea Mondială a Românilor Liberi, şi a editat presă de orientare democratică, ziarul "Românul liber" fiind una dintre cele mai influente publicaţii în rândul exilului românesc. Ion Raţiu: "Am început încă în 1955 un buletin de ştiri numai în limba engleză pe care îl scoteam săptămânal. Îi spuneam Free Romanian Press, era pentru a informa Occidentul, mai ales ziarele şi deputaţii şi oamenii politici influenţi din Anglia despre situaţia din România. După 20 de ani am transformat acestă publicaţie în ceva mai mare, într-o revistă tot şapirografiată, îi spuneam tot Presa Liberă Română, doar că era un fel de broşură lunară în care scriam şi în englezeşte şi în franţuzeşte. În 1965 am înfiinţat asociaţia Acarda, Asociaţia Culturală a Românilor din Anglia, deşi îi spuneam asociaţie culturală potrivit tradiţiei noastre ardelene din trecut, "cultural" însemna şi "politic" pentru afirmarea aspiraţiile noastre."
În 1985, Ion Raţiu era convins că numai o unitate a tuturor românilor putea face ca democraţia să se întoarcă. Astfel, organizaţia sa s-a adresat tuturor celor care au dorit să se angajeze în efortul de restaurare a democraţiei: "În 1980, împreună cu profesorul Brutus Coste din America, am lansat un apel în care am spus tuturora că este cazul să facem ceva pentru ţara aceasta ca să fie reprezentată în mod demn în Occident. Până în 1975 funcţionase un Comitet Naţional Român care în 1975 a încetat să activeze. Noi am considerat că trebuie să se continue această luptă şi atunci am lansat un apel şi ne-am înfiinţat în 1984. Noi am spus de la început că nu se poate face pe bază de partide, noi am spus că toţi românii care vor să facă un efort pentru cauza naţională, să vină la noi, indiferent cărui partid aparţin sau au aparţinut în trecut. Asta nu înseamnă ca partidele să nu lucreze. Dimpotrivă, partidele trebuie să lucreze pentru că nu există democraţie fără partide."
Revenit în România în 1990, Ion Raţiu a continuat să fie acelaşi om cu ferme convingeri democratice, un adevărat reper moral. Decedat pe 17 ianuarie 2000 la Londra, trupul i-a fost adus în ţară, după propria dorinţă, şi înmormântat în oraşul natal Turda.
Linkuri utile
Copyright © . All rights reserved