O anchetă jurnalistică a detonat, relativ recent, o bombă bine ascunsă, dar, totuşi, bine cunoscută: infecţiile intraspitaliceşti.
O anchetă jurnalistică a detonat, relativ recent, o bombă bine ascunsă, dar, totuşi, bine cunoscută: infecţiile intraspitaliceşti. Investigaţia a scos la iveală faptul că multe dintre dezinfectantele folosite în spitalele româneşti erau diluate chiar de firma producătoare. Erau, prin urmare, ineficiente. Anchetele ce au urmat - inclusiv, cea penală - au scos la iveală o întreagă reţea de corupţie ce acţiona de foarte mult timp. Astfel a fost identificată una din cauzele unei mari probleme constatată de-a lungul anilor de pacienţi şi familiile lor. Mulţi oameni se îmbolnăveau în spital mai rău decât la momentul internării, unii chiar murind. Este cazul unora din victimele incendiului de la clubul "Colectiv", tragedia care a lovit România în toamna anului trecut. Stabilizate în urma arsurilor, ele au murit din cauza unor infecţii contractate în spital.
Problema, însă, e veche, aflăm de la Preşedintele Asociaţiei Naţionale pentru Protecţia Pacienţilor, Vasile Barbu: Asociaţia Naţională pentru Protecţia Pacienţilor, de aproape nouă ani, spune că prevenţia şi controlul infecţiilor nosocomiale în România este o mare problemă. O problemă ignorată. Ni s-a spus, inclusiv de la nivel oficial, că infecţii nosocomiale sunt peste tot, şi în America, şi în Germania. Noi am fost de acord cu această idee de vreme ce bacteriile sunt parte din natură, dar în spitale, problema trebuie ţinută sub control. I-am atras atenţia ministrului sănătăţii de la vremea respectivă, dar nu s-a rezolvat nimic. Următorii miniştri au fost atenţionaţi de asemenea. Unii au avut un mandat foarte scurt şi era imposibil să se ocupe de toate problemele sistemului. Dar noi i-am atenţionat. Practic toţi miniştrii au fost atenţionaţi cu privire la riscul infecţiilor nosocomiale.
De-abia după declanşarea scandalului mediatic, autorităţile au dispus efectuarea unor verificări. În urma lor a fost confirmat faptul că dezinfectatelor firmei respective le fusese alterată eficienţă şi că fuseseră folosite în 50 de spitale din România. Tot în urma acestor dezvăluiri au apărut şi documente ale Ministerului Sănătăţii trimise de-a lungul timpului Parlamentului, conform cărora numai în ultimii cinci ani acest minister a identificat 57.088 infecţii. Din 2013, de fapt, numărul acestora a tot crescut, capitala deţinând recordul de infecţii în spitale.Problema pare să fi fost, binecunoscută, dar recunoscută doar parţial. Chiar reprezentantul societăţii naţionale de microbiologie a declarat că infecţiile nosocomiale nu sunt raportate în România, ţara noastră având sub 1% astfel de cazuri pe hârtie, în condiţiile în care celelalte state europene arată o situaţie mult mai realistă de aproximativ 5% incidenţă. Declaraţia a fost făcută odată cu lansarea "Planului Strategic de Prevenire şi Combatere a Infecţiilor Nosocomiale 2016 - 2018." De altfel, la nivel teoretic şi declarativ România nu stă atât de rău în combaterea infecţiilor intraspitaliceşti.
Vasile Barbu: "În prezent, în România, există reglementări în ceea ce priveşte prevenirea şi controlul infecţiilor nosocomiale. Avem o comisie consultativă de epidemiologie la nivelul Ministerului Sănătăţii şi avem şi societăţii medicale care au înaintat soluţii pentru remedierea situaţiei. Din păcate, relaţionarea dintre toţi actorii din sistemul de sănătate pe această temă este una foarte proastă."
Dincolo de problemele administrative şi de hăţişurile birocratice se află, însă, poveştile oamenilor, multe încărcate de tragedie. Vasile Barbu a trăit dramatismul acestor experienţe, soţia lui fiind una din victimele infecţiilor: "Unul dintre iniţiatorii asociaţiei noastre a fost soţia mea, de profesie avocat. În cadrul firmei noastre de avocatură lucram la multe cazuri de malpraxis. Primisem inclusiv sesizări din partea familiilor cărora le decedaseră rudele, pe când erau pacienţi, din cauza unor infecţii din spitale. Atunci, noi ne-am gândit că este bine să facem ceva pentru ei, fiindcă statul şi ministerul nu făceau nimic. Am luat această iniţiativă împreună cu soţia mea care, după atât efort, a trebuit să sufere o intervenţie chirurgicală. În urma acestei operaţii, a fost infectată chiar în secţia de terapie intensivă, în blocul operator. A decedat în final."
O dovadă în plus că drama infecţiilor nosocomiale trenează de mult timp în spitalele din România aduce în continuare şi Otilia, mama unui băiat de 15 ani care, la puţin timp după naştere, s-a îmbolnăvit tot în spital. "Calvarul nostru a început, de fapt, încă din maternitate. Imediat după ce am născut, băieţelul meu a luat un virus localizat în stomac fapt pentru care a avut, de la bun început, mari probleme cu alimentaţia. Apoi, după o perioadă, a făcut vaccinul antirujeolic şi a avut ca reacţie febră foarte mare. Timp de câteva zile a avut temperatură de 40 de grade, drept pentru care am sunat la Salvare, iar apoi am făcut greşeala de a mă lăsa convinsă să mă internez cu el în spital. Acolo a primit antibiotice foarte puternice, care i-au afectat mucoasa stomacului şi, astfel, a contactat, din nou, o altă bacterie din spital."
Cauza - o infecţie cu stafilococul pioceanic - nu i-a fost relatată Otiliei direct de vreun medic. De altfel, nici un membru al personalului medical nu a comunicat cu ea pe această temă, nici la prima îmbolnăvire, nici la cea de-a doua. "La a doua îmbolnăvire, când avea aproape 11 luni, am cerut mutarea la un alt spital şi când mi s-a dat foia de externare, am putut citi acolo că a luat o bacterie din spital. În maternitate, nu mi-a spus nimeni nimic. Am făcut eu o serie de analize ca să văd de ce nu mânca bebeluşul, dar nu am avut obţinut nici o informaţie concretă. Doar când am ajuns a doua oară în spital, mi s-a spus că probabil bacteria de la stomac a fost distrusă de antibioticele administrate. În rest, nu şi-au asumat nimic. Eu am plecat din acel spital şi am avut noroc că am dat peste un alt doctor foarte bun. El era de gardă în acea noapte când copilul meu s-a zbătut practic între viaţă şi moarte. De data asta, am fost cazaţi într-o cameră antiseptică. În sfârşit, se luaseră nişte măsuri stricte de igienă. Dacă s-ar fi întâmplat aşa de la bun început nu cred că am mai fi trecut prin acest coşmar."
Linkuri utile
Copyright © . All rights reserved