"Să fii actor e o îndeletnicire minunată. Cumplită. Superbă. Ridicolă. Formidabilă. Oribilă. Înălțătoare. Penibilă. Cam despre asta e vorba în 'Stage Dogs'. Și sunt șanse să iasă un Iureș nemaivăzut".
"Să fii actor e o îndeletnicire minunată. Cumplită. Superbă. Ridicolă. Formidabilă. Oribilă. Înălțătoare. Penibilă. Cam despre asta e vorba în 'Stage Dogs'. Și sunt șanse să iasă un Iureș nemaivăzut". Aşa prezintă Florin Piersic Jr spectacolul pe care îşi pune semnătura ca autor şi regizor şi care marchează prima întâlnire pe aceeaşi scenă între doi actori foarte talentaţi, foarte cunoscuţi şi carismatici: Marcel Iureş şi Florin Piersic Jr. Iar "Stage dogs" este o producţie a Teatrului Act, primul teatru independent cu sală proprie din România post 1989, în anul în care acest teatru sărbătoreşte două decenii de la înfiinţare.
Inspirat de "A life in the theatre" de David Mamet, "Stage dogs" deschide larg uşa către culisele spectacolului de teatru. "Să bucuri oamenii. Fă-i să plângă, fă-i să râdă, du-i departe, fă-i să uite. Dar să nu-i minţi niciodată!". Aceste cuvinte, scrise de Piersic Jr, sunt rostite de Marcel Iureş spre finalul spectacolului şi au un impact atât de puternic asupra spectatorilor, încât devin greu de uitat. L-am întrebat pe Marcel Iureş cât de uşor sau de greu este pentru un actor să nu mintă publicul. Track: "Nu ştie nimeni. Sunt mulţi care se prefac. Până şi aici se prefac, din nevoia lor de a limpezi lucrurile, de a trage o concluzie. Dar e o meserie fără concluzii. Ce cred eu că fascinează la acest spectacol, aşa cum e scris de Florin şi cum îl jucăm, e faptul că se aprinde o lumină în şanţul ăsta de întuneric. Pe un mal e nevoia omului de a crea legende, de a inventa - domne', artist... -, sunt foarte multe mistere, mai mult sau mai puţin îndreptăţite, şi propria notorietate, propria celebritate. Multe nu au legătură. Cum zice Florin în scena 9: ne urcăm nişte bieţi schizofrenici pe scenă, tremurăm din toate mădularele, ni se ard siguranţele şi ADN-ul pe scenă... Avem impresia că suntem cineva, dându-ne altcineva decât suntem. Tremurăm ca piftiile şi facem nişte infarcturi mici, dar le facem în fiecare seară. De fapt, noi simţim o spaimă uriaşă".
Textul din "Stage dogs" este construit ca o poveste care urmăreşte relaţia dintre actorul-"monstru sacru" şi actorul mai tânăr. Dar ce nevoi, ce dorinţe, ce căutări au dus la această propunere de dezvelire a spectacolului vieţii din culisele spectacolului de teatru? Florin Piersic Jr: "Sunt lucruri care vin să mai liniştească o anumită zonă a teatrului, zona în care oamenii se urcă pe nişte piedestaluri, stau, te privesc de acolo semeţi. Şi, până la urmă, sunt tot nişte oameni. Şi e bine să ne amintim lucrul acesta. Pentru că magia teatrului da, funcţionează, depinde cum pune cineva lumina... depinde de multe lucruri. Dar actorii sunt nişte oameni foarte fragili şi nefericiţi de multe ori, cu un bagaj normal de probleme reale plus un bagaj imens de probleme închipuite. Cele ale personajelor pe care le tot cară după ei. Şi asta îi şi face speciali. Dar cred că era nevoie să fie spuse câteva replici anume din spectacolul acesta, câteva replici care mai echilibrează balanţa. Pentru că un anumit soi de entuziasm exacerbat nu cred că e prea sănătos. Mă refer la entuziasmul spectatorilor vizavi de actori. Da, există carisma unui actor, un fel de supraom. Aşa avem impresia, dar sunt toţi oameni. Şi de fapt asta se arată în spectacol".
Cu Marcel Iureş şi Florin Piersic Jr am stat de vorbă după reprezentaţia din cadrul Festivalului Internaţional de Teatru Nou de la Arad, cam a douăzecea de la premiera din martie. "Stage dogs" a umplut sala mare a Teatrului Clasic "Ioan Slavici". Şi de fiecare dată la acest spectacol toate locurile sunt ocupate. Te poţi întreba dacă oamenii vin doar să îi vadă pe cei doi actori sau şi textul le ajunge la suflet? Florin Piersic Jr: "Mă gândeam la un moment dat pe cine o să intereseze lucrul ăsta. Vor fi interesaţi doar colegii de breaslă? Sau teatrologii, criticii? Şi acum încep să descopăr cu stupoare că, totuşi, lumea asta ascunsă, lumea de culise şi de cabină poate să intereseze, atâta vreme cât oamenii se identifică cu acei actori. Îşi identifică anumite trăiri în ei. Şi spun: da, e posibil aşa ceva. Şi autoironia funcţionează ca o armă foarte bună în spectacol...".
Dacă "Stage dogs" tot ne deschide uşa cabinei actorilor, atunci să intrăm, la final, şi în culisele repetiţiilor la spectacol, de fapt să aflăm cum s-au înţeles la repetiţii Florin Piersic Jr şi Marcel Iureş. Chiar de la ei: Florin Piersic Jr: "Ce a fost incredibil în repetiţii şi se reflectă acum în spectacol este faptul că am trăit permanent râsul acela vindecător, cu poveşti pe care ni le-am spus unul altuia, lucruri care ţineau de acest context, de cât de pământeni sunt, de fapt actorii. Atâtea lucruri ne-am povestit şi atât de mult ne-am bucurat! Şi asta, acum, ajută, pentru că spectacolul e, cred, în mare proporţie, o comedie. Şi asta e bine de ştiut. Nu mai cred în dramă fără un pic de comedie. La fel cum e viaţa." Marcel Iureş: "A fost o experienţă, o întâlnire, nu o trecere unul pe lângă altul. Poţi să imiţi şi să ruinezi o relaţie ...... ca să-ţi păstrezi gloria, legenda. E o prostie. Ideea de a ne încleşta în războiul acesta al celebrităţilor, al numelor e groaznică. Nu cred în asta. Cred, dimpotrivă, într-o dizolvare, pentru că, la urma urmei, ne dizolvăm unul în faţa celuilalt sau unul în celălalt. Sună cam grandios, dar în direcţia aceasta se îndreaptă efortul. Acesta este efortul de bază al actorilor când se întâlnesc. Colaborarea asta înseamnă. Să poţi să dai mâna, să înţelegi şi să nu-ţi mai fie ruşine, să nu ai pudori false. Lucrăm complet dezbrăcaţi în teatru. Mă rog, cine poate...".
Linkuri utile
Copyright © . All rights reserved