Transylvania Horse Show

transylvania horse show Un sat mic, rupt de lume, ascuns după dealuri, la o aruncătură de băţ de cetatea Sighişoarei. Cam aşa e Prod, satul unde are loc de patru ani încoace, cel mai popular concurs ecvestru cu participare internaţională din România.

Un sat mic, rupt de lume, ascuns după dealuri, la o aruncătură de băţ de cetatea Sighişoarei.  Cam aşa e Prod, satul unde are loc de patru ani încoace, cel mai popular concurs ecvestru cu participare internaţională din România. De ce tocmai aici, o să vă întrebaţi ? Pentru că aici, în satul acesta pierdut de lume, fără drumuri pietruite, dar cu oameni blajini şi cu vorbă legănată, a ales într-o bună zi să se mute Mihnea Vîrgolici, un bucureştean absolvent de zootehnie şi mare iubitor de cai: „Câţiva ani de zile am avut un mic club în zona Bucureştiului, pe lângă aeroportul Otopeni, iar acum treisprezece ani de zile, m-am hotărât că trebuie să mă duc spre ceva mai apropiat de visele mele. Am găsit întâmplător ferma asta, pe care o am şi acum, în nişte pustietăţi grozave, în apropiere de Sighişoara. Era o ruină. Pe actele de evaluare ale locului scria că ferma este degradată în proporţie de 90- 98%, deci ne putem imagina cam cum arăta. Nu era un acoperiş prin care să nu plouă, nu se vedea niciun drum, nu apă, nu toaletă, nu geamuri, nu uşi, nimic. Am avut emoţii foarte mari atunci când am făcut pasul ăsta, mai ales că nu veneam cu un suport financiar. Practic, am vândut ce aveam în Bucureşti ca să cumpăr ferma asta şi în momentul ăla s-au terminat şi banii. Nu aveam altă sursă de existenţă şi iniţial am venit cu un singur cal şi o Dacie de 300 de dolari.”

 

Deşi prietenii îi porecliseră ferma „Utopia”, într-atât era de dărăpănată şi de departe de visele sale, Mihnea Vîrgolici nu s-a lăsat. Ştia clar ce voia : turism ecvestru, pensiune pentru cai, stagii de pregătire şi mai ales concursuri de echitaţie mari şi ambiţioase. Doar că pentru asta a trebuit să muncească şi să strângă din dinţi preţ de şapte ani :  „Am trecut prin multe etape : cultivator aspirant de cartofi, chestie care nu mi-a ieşit niciodată, la un moment dat am avut şi nişte vaci, vindeam laptele, am vândut o vacă ca să îmi plătesc cursurile de arbitru pentru Olimpiada de la Atena din 2004, mai aram terenul nu ştiu cui, mai antrenam un cal, mai închiriam cai pentru filmări, dar începând de la un cal şi până la 25 e cale lungă.”

 

Căci, în timp ce ara, cultiva, vindea, ferma de la Prod creştea. De la Maur, primul său cal primit în dar de la părinţi, de majorat, şi cu care venise aici, în pustietate, Mihnea a ajuns să aibă între 25 şi 30 de exemplare îngrijite ca la carte, dormind pe paie din import, potcovite de un profesionist adus special din capitală, lăudate de turiştii care au început încet, încet, să-i treacă pragul şi să se îndrăgostească iremediabil de locurile pitoreşti, de animalele bine îngrijite şi de acest nebun frumos, cu părul lung, prins în coadă, debordând de energie şi umor. Dar şi de mult profesionalism: „În 1998 am organizat, împreună cu fratele meu, primul concurs universitar din România şi reprezentaţii de la vremea aceea ai Federaţiei naţionale ecvestre au fost atât de impresionaţi de munca noastră încât, în acelaşi an, eram deja parte din echipa organizatorică a unor cupe internaţionale din România. În plus, eu am ajuns să fiu şi un fel de arbitru al Federaţiei ecvestre internaţionale, am fost selectat pentru Olimpiada de la Atena, din 2004 şi am fost implicat şi în organizarea unor concursuri foarte mari. Pe de altă parte, colaboratorii mei din Germania mă tot invită la tot felul de concursuri de cinci stele şi eu stau în culise şi iau notiţe.”

 

Nu trebuie aşadar să ne mire faptul că Transylvania Hourse Show s-a dovedit încă de la prima sa ediţie, din 2011, un adevărat triumf. Trei ani mai târziu, evenimentul a ajuns să adune concurenţi din nouăsprezece ţări, circa 3000 de spectatori pe zi şi o echipă de vreo 250 de persoane. Ediţia din 2014 a cuprins trei competiţii: Cupa României, Concursul complet internaţional şi binecunoscutul deja Concurs Universitar Internaţional pe care Asociaţia Internaţională a Studenţilor Călăreţi (l’Association Internationale des Etudiants Cavaliers- AIEC) l-a premiat pentru ediţiile din 2011 şi 2012 ca fiind cel mai bun concurs hipic universitar din lume. Totuşi, pe lângă faima şi reuşita proiectelor sale, mai presus chiar de bucuria de a-şi vedea visul cu ochii, Mihnea Vîrgolici are parte de o mare mulţumire sufletească: „Eu vreau să schimb un pic oamenii. Şi am fost foarte surprins anul ăsta când un copil al unui cioban din zonă, învăţat să arunce ambalajul de la ciocolată peste umăr, a venit şi m-a întrebat : nene Mihnea, vrei să te ajut şi să strâng eu gunoaiele de aici, de lângă tribune? Şi împreună cu alţi copii din sat el a făcut curat şi asta înseamnă că noi avem un pic de speranţă să schimbăm lucrurile şi să ne văităm mai puţin”.

 

De văitat, Mihnea Vîrgolici nu are motive. Sighişoara e la o aruncătură de băţ de ferma de la Prod, de acolo trenul îl duce în cinci ore în capitală unde vine ori de câte ori îi e dor să vadă un spectacol de operă sau de teatru, un film sau prietenii. Şi apoi, repede la gară, că la Prod oamenii se trezesc cu noaptea-n cap să se apuce de muncă. Iar pentru cineva care a dat un regat pentru un cal, ziua bună se cunoaşte de dimineaţă.


www.rri.ro
Publicat: 2014-05-25 08:57:00
Vizualizari: 802
TiparesteTipareste