Scufica aroşi

scufica aroşi Eara unâ oarâ unâ fitica hârâcoapâ ş-muşuticâ pi cari u vrea cariţido di cum u videa. Ma, cama vrutâ ea îi eara ali maie, cari nu ştea ţi doarâ ş-îi mai adarâ...

SCUFICA AROŞI

 

(Isturii dit cartea al Apostol N. Caciuperi, Traduţeri - dit literatura româneascâ şi universalâ - inşită tu anlu 2011, la editura Universalia)

 

 

     Eara unâ oarâ unâ fitica hârâcoapâ ş-muşuticâ pi cari u vrea cariţido di cum u videa. Ma, cama vrutâ ea îi eara ali maie, cari nu ştea ţi doarâ ş-îi mai adarâ.

 

     Unâ oarâ, maia îi dursi unâ scuficâ aroşi di gadife şi-îi şidea ahât ghini a fiticâl’ei ş-niţi că ma vrea s-poartâ altu lucru – ti aţea, îi dzâsirâ  di atumţea Scufica Aroşi.

 

      Unâ dzuâ, mumâ’sa îi spusi:

 

      - Scuficâ Aroşi, ia bagâţ tu câlâficâ aestâ cumatâ di culac şi cuneta aestâ di yin ş-du-li ali mai, că easti nipututâ şi slâghitâ, iara bunâtâţli aesti va l’îi-agiutâ s-şi ma yinâ tu puteari. Ma vedz, s-anchiseşţâ nâinti s-lasâ câroarea ş-mutrea s-nu u cheri calea şi s-nedz îmşat – altâ soi, cari ştii, maca aladz, poţ s-cadz, s-frândzâ cuneta... ş-atumţea? Maia cu ţi va s-aleagâ ea? Iara cându s-intri tu casâ s-nu agârşeşţâ s-îi greşţâ ali mai „Bunâ tahinimâ!”. Ş-vedz s-nu ahurheascâ s-ţâ alagâ ocl’ii pri tuti cohili! Aşi va s-adar! Dzâsi hârâcoapâ Scufica Aroşi ş-li deadi cicioarli trâ-anchisiri.

      Maia avea casa tu pâduri, ca la vârâ giumitati di sâhati alargu di hoarâ. Ş-cum intră scufica aclo iu pâdurea eara cama rarâ, cama stearpâ, maşi că îi inşi nâinti luplu. Ma, fitica nu ştea şi prici arauâ easti luplu ş-ici nu s-aspâre anda-l vidzu.

      - Bunâ dzua, Scuficâ Aroşi!

      - Bunâ s-ţâ hibâ inima, lupe!

      - Câtâ iu ahât tahina, fitica meau?

       - Ia, pânâ la maia!

       - Ş-ţi duţ aclo tu câlâficâ?

       - Culac ş-yin. Mama li adră aseara ş-îi duc ş-ali maie, că easti nipututâ şi slâghitâ, s-mâcâ ş-ea, ta s-îi yinâ putearea!

       - Ma iu şeadi mai-ta, Scufică?

       - Aclo, tu pâduri, la vârâ giumitati di oarâ ş-ma ghini di aoa. Cum agiundzâ la aţei treil’i pon’i, dai di casa a ei, iara niham ma tu vali easti alunişlu ţi lu ştii! Îi apândisi Scufica Aroşi.

      Luplu ş-dzâsi al nâs: „Crehtâ îi fitica aestâ! Ţi cumâticâ va s-hibâ! Ma bunâ ca moaşa! Ma esati zborlu s-anchisescu şi s-andregu lucârli cum lipseaşti ta s-bag mâna pi dauli!”.

 

      Ma imnă luplu vârâ cumatâ di cali anamisa di Scuficâ ş-dapoaia ahurhi s-îi dzâcâ cu boaţi n’iroasâ:

 

       - Scufică Aroşi, ia mutrea tini ţi muşati lilici anghilicescu anvârliga ş-tini nu li vedz! Ş-a n’iea in’i si mai pari că nu avdzâ ţi dulţi cântâ puil’ii! ... Cu ahât mari angâtan calţâ pi loc, canda nedz la sculii. Ş-easti ahât ghini s-u aladz pâdurea...ţi harauâ!

 

      Scufica mută ocl’ii ş-cându vidzu cum s-agiucau radzili a soarilui prit lumăchili a pon’ilor, cându li mutri îmşatili chitchi ţi criştea pisti tut, ş-dzâsi a ei: „- Mari harauâ va l’i-adar ali maie cara s-îi duc ş-îndauâ lilici crehti!”. Arupea di aoa unâ, di aclo altâ, ma trâoarâ îi si pârea că niham ma largu îi arâdi nâ lilici cama îmşatâ. Alâga-nclo ş-tut adunândaei, s-chirea ma multu tu pâduri. Tu aestu-ntreg chiro, luplu anchisi-ndreptu câtâ casa ali maie ş-bâtu la uşi.

 

       - Cari easti aclo?

       - Eu hiu, Scufica Aroşi, ş-ţâ aduc culac ş-unâ cunetâ di yin! Ma dişcl’idi uşa, maie!

       - Pindzi mandalu ş-intrâ! apândisi maia, că eu hiu slâghitâ ş-nu pot s-dipun di pi pat!

 

       Luplu pimsi mandalu, dişcl’isi uşa ş-ansâri la patlu ali maie ş-fârâ s-ascoatâ un zbor, u ascâpită. Ş-alâxi dapoaia cu stran’ili a ei şi ş-bâgă pi cap scufia, trapsi pirdeadzl’ii şi s-teasi pi pat.

 

       Pânâ tu aestâ oarâ, Scufica avea adunatâ ahânti multi lilici că li purta cu greu. Cum alâga ea di aclo pânâ-nclo, trâoarâ ş-adusi aminti di maia ş-anchisi ayoniea câtâ câsica a ei dit pâduri. Cum intră tu udă, u acâţa frica nihamâ – tuti îi si pâreau ca ti ciudii ş-dzâsi:

 

      - Ah, lele, Doamne, ţi am azâ si n’ieasti ahântâ frică?...Că altâoarâ mi ducheam aşi ghini la maia.

       Ş-fârâ s-aşteaptâ, gri:

 

      - Bunâ tahinimâ!

       Scufica deadi pirdzeadzl’ii di unâ parti şi s-apruchie atumţea di pat. Maia taha şidea teasâ, cu scufia traptâ pisti ochi ş-avea unâ opsi aşi alâxitâ, că fitica antribă:

       - Ah, maie, câ ţe ai urecl’i ahât mări?

       - Ta s-pot s-ti avdu cama ghini!

       - Maie, ma că ţe ai ocl’ii ahât mări?

       - Ta s-ti vedu cama ghini! Ama, câ ţe ai ş-mâinli ahât mări?

       - Ta s-pot s-ti apuc ma ghini!

        - Em, maie, ma că ţe ai şi unâ gurâ ca di cireap?

        - Ta s-pot s-ti ascapit cama ghini!

 

       Nu bitisi ghini aţel dit soni zbor, că ansâri dit pat şi u ascâpită pi fucăroan’ia Scufică Aroşi.

      Dupu ţi bitisi ayoniea s-mâcâ, luplu s-teasi iara şi acâţândalui somnul, durn’i ş-ahurhi s-hârchiascâ di s-cutrimburau stizmili. S-feaţi, ama, ca tamam atumţea s-treacâ dinâintea a casil’ei un avinâtor. Avdzâ el hărchirli ş-îşi dzâsi: „- Bre, bre, cu zori hârchiaşti moaşa! Naca îi easti arău?” Intră tu casâ ş-cându s-apruchie di pat, vidzu luplu tes aclo.

 

       - Ei, s-l-u ia draclu! nu mi minduiam ca va n’i ti aflu aoa! Di cându ti caftu!

       Ş-andreapsi tufechea ş-vru ta s-tragâ, ma îi tricu prit minti: „- Naca luplu aestu u mâcă moaşa? Lipseaşti s-pot s-u ascap!” Aşi, el nu trapsi, luă unâ foarticâ şi ahurhi s-tai pântica a luplui ţi durn’iea. Cum adră el dauâ-trei tâl’ituri, s-vidzu trâoarâ cum aghilicea scufia aroşi a fiticâl’ei, ş-cându mai tâl’ie unâ oarâ, feata ansâri nafoarâ ş-gri:

 

       - Ah, ţi fricâ am traptâ! Ţi scutidi eara tu pântica a luplui!

 

      Dupu aţea, u ascoasirâ ş-maia nafoarâ. Nu eara para ghini, ma bâna. Scufica adună ayoniea îndauâ cheţări ş-tuţ trel’ii l’iu umplurâ pântica a luplui. Candu s-diştiptă, luplu vru ş-u angânâ câţaua, ma cheţărli angricau ahât multu că zlapea câdzu pi loc şi psusi.

 

      Treil’i oamin’i nu ş-ancâpeau tu cheali di harauâ! Maia mâcă culaclu ş-biu yinlu ţi lu avea adusâ nipoata, ş-diunâoarâ s-adrâ sânâtoasâ. Iara Scufica Aroşi s-mindui trâ nâsâ: „ - Di aua ş-ninti nu va u alas ici calea cându va negu maşi mini tu pâduri! Lipseaşti totna s-ascultu urminiili ali mami!”

Ascultaţ aoa!


www.rri.ro
Publicat: 2014-07-09 12:53:00
Vizualizari: 345
TiparesteTipareste