Imigranţii, o problemă complicată pentru UE

imigranţii, o problemă complicată pentru ue ONU estimează ca peste 60 de mii de emigranţi au încercat să traverseze Mediterana de la începutul acestui an, iar 1.800 dintre aceştia au murit în naufragiile vaselor precare şi supraaglomerate.

ONU estimează ca peste 60 de mii de emigranţi au încercat să traverseze Mediterana de la începutul acestui an, iar 1.800 dintre aceştia au murit în naufragiile vaselor precare şi supraaglomerate. Măcinate de conflicte şi sărăcie, Libia, Eritreea, Siria, Nigeria şi Somalia sunt principalele ţări de provenienţă pentru aceşti migranţi, care fac eforturi pentru a ajunge în porturile din nordul Africii, în special în cele libiene, ca de acolo să pornească, pe mare, în principal spre sudul Italiei. Fenomenul dă mari bătăi de cap UE, care chiar dacă nu reuşeşte să-i combată cauzele, încearcă să-i gestioneze efectele. 


Ţările europene care fac faţă în prima linie acestui val de migraţie au solicitat ca şi ceilalţi membri ai UE să împartă povara. Acestora li se alătură ţările către care se îndreaptă preponderent solicitările de azil, în special Germania, care anul trecut a primit un număr uriaş: 250 de mii. 


Încă de anul trecut, când deţinea preşedinţia rotativă a UE, Italia a solicitat ajutorul celorlalte state, după tragedia de la Lampedusa, soldată cu moartea a mii de persoane. În aprilie, anul acesta, peste 800 de persoane, majoritatea migranţi ilegali din Libia şi Siria care încercau să ajungă în Europa, au murit după ce vasul pe care se aflau s-a scufundat. La scurt timp, o tragedie similară a mai făcut câteva sute de morţi. Reuniţi de urgenţă, şefii de stat şi de guvern din UE au decis să tripleze bugetul operaţiunilor de salvare a imigranţilor clandestini din Marea Mediterană. Este un prim pas important pentru acţiunea în comun a UE, dar adevăratul test va fi diminuarea pierderilor de vieţi omeneşti şi crearea unui sistem european unitar de azil, a apreciat Agenţia pentru Refugiaţi a ONU. Comisia Europeană a cerut statelor membre să îşi asume cote obligatorii de migranţi care să fie transferaţi pe teritoriile lor. Aceste cote au fost stabilite în funcţie de populaţia, PIB şi capacităţile de primire ale ţărilor membre. Propunerea, susţinută de ţările cele mai expuse, nu a fost însă agreată de toată lumea. Marea Britanie a anunţat că se opune oricărei cote impuse, ridicând următoarea problemă: distribuirea imigranţilor pe tot continentul nu va descuraja valurile ulterioare de refugiaţi care sunt victime ale unui trafic foarte prosper de fiinţe umane. Disperarea, manipularea şi violenţele la care sunt supuşi îi fac să plătească sume mari unor traficanţi ale căror afaceri s-au dezvoltat exploziv, a atras atenţia Londra. Concret, Comisia Europeană a cerut statelor membre, între care şi România, să preia în următorii doi ani 40 de mii de candidaţi la azil din Siria şi Eritreea ajunşi în Grecia şi Italia şi să primească, în acelaşi interval de timp, 20 de mii de persoane cu statut de refugiat. Potrivit schemei Bruxelles-ului, cei mai mulţi refugiaţi ar urma să fie preluaţi de Germania şi Franţa, iar cei mai puţini de Cipru şi Slovenia. Măsura trebuie aprobată de statele membre, care sunt, însă, mai degrabă reticente. Acest plan şi modul de acţiune al Comisiei riscă să dezbine UE? 


Iulian Chifu, preşedintele Centrului de Prevenire a Conflictelor, subliniază că nu este vorba despre un plan, ci de o propunere:  "Decizia revine statelor. Sunt state care spun, "uite, până la această oră, am primit acest număr de imigranţi, nu e normal ca acum să mi se impună, pe baza PIB-ului şi capacităţii mele de a primi, o altă normă". E o temă pusă pe masă, ea nu rezolvă problema esenţială a imigranţilor. Aici trebuie obligatoriu angajamentele statelor partenere. Ar trebui ca în Maroc şi Algeria, Tunisia şi Libia şi Egipt, celelalte state pe unde traversează cei din sud şi de unde vin aceste valuri de imigranţi, să se construiască zonele de triere şi nu pe continent. Distrugerea bărcilor şi ambarcaţiunilor traficanţilor şi distrugerea acestei afaceri nu se poate face decât împreună cu statele din această zonă, din nordul Africii, pe unde aceşti oameni vin către Europa. Noi am avut, de exemplu, informaţii şi am emis şi un raport în acest sens, Centrul de Prevenire a Conflictelor şi Early Warning, în legătură cu faptul că o parte din aceşti bani se duc către Statul Islamic şi către grupările radicale din Libia exact într-o formulă de simbioză, cum s-a întâmplat, dacă vă aduceţi aminte, în Somalia cu piraţii şi Al-Shabab, deci radicalii care ţineau de Al Qaeda. Acelaşi lucru se întâmplă aici." 


Este România pregătită să primească peste 2 mii de imigranţi, cât ar rezulta din calcule? Maria Voica, coordonatorul de programe de la Biroul din Bucureşti al Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie: "Experienţa noastră de până acum în ceea ce priveşte primirea şi integrarea celor care au solicitat o formă de protecţie în România sau azil arată că un număr atât de mare va fi foarte greu de integrat. Pe lângă capacitatea destul de redusă de cazare din acest moment, faptul că oamenii aceştia nu cunosc deloc limba română va implica un efort considerabil, vor trebui investite resurse pentru ca oamenii aceştia să poată să fie absorbiţi pe piaţa forţei de muncă. Nu cred că vin cu diplome sau cu capacitate şi competenţe din ţările din care vin, având în vedere situaţia de război care este acolo şi parcursul educaţional, care probabil este unul foarte, foarte dificil. Îmi este foarte greu să cred că România va putea să facă faţă unui astfel de număr". 


Cu atât mai mult cu cât România primeşte refugiaţi şi din Ucraina, pe care nu-i împarte cu nimeni.



www.rri.ro
Publicat: 2015-06-12 10:48:00
Vizualizari: 98
TiparesteTipareste