Euroscepticismul – o provocare pentru arhitecţii Europei

euroscepticismul – o provocare pentru arhitecţii europei Deficitul democratic, insuficienta transparenţă, inflexibilitatea sau limbajul complicat se numără între pricipalele critici aduse UE, critici traduse în euroscepticism - curent bazat pe neîncredere în proiectul european.

Deficitul democratic, insuficienta transparenţă, inflexibilitatea sau limbajul complicat se numără între pricipalele critici aduse UE, critici traduse în euroscepticism - curent bazat pe neîncredere în proiectul european. Analiştii amintesc că iniţial, euroscepticismul a fost perceput ca un sindrom britanic, răspândindu-se ulterior în Franţa, Germania, Italia, Spania sau Polonia, de exemplu. Iar sondaje recente relevă că euroscepticismul este în creştere în Europa. 


Analistul Iulian Chifu, despre cauzele care determină această situaţie: "Aici sunt multiple elemente şi aş începe cu primul - este lipsa de asumare a reenergizării proiectului european, lipsa de încredere în actualul lidership care pare a fi vetust şi prăfuit şi nu cu idei noi. Pe de altă parte, trebuie să remarc că şi la nivel naţional există o lipsă de asumare a proiectului european. Eu nu am văzut, de exemplu, un referendum făcut în Olanda în legătură cu acordul de asociere cu Ucraina, o luare de poziţie serioasă a partidelor proeuropene în sensul apărării proiectelor şi politicilor europene stabilite deja inclusiv cu participarea reprezentatului guvernului olandez. Pe de altă parte, rămâne acea problemă a deficitului democratic, există chiar o întreagă teorie a puterii celor nealeşi, respectiv o birocraţie la Bruxelles care decide în numele statelor, peste state, fără să vorbim de persoane alese sau care pot să răspundă în mod direct pe baza unui mandat şi responsabilităţi de această factură în raport cu cetăţenii europeni."


Potrivit lui Iulian Chifu, aici pot fi adăugate ca efecte secundare apariţia mişcărilor populiste, xenofobe, islamofobe, antimigraţie, iar toate categoriile de reacţii în raport cu problemele de securitate europeană care apar, se multiplică şi se suprapun: "În general, UE şi birocraţia europeană ştiu să rezolve câte o criză pe rând, nu atunci când aceste crize se suprapun, moment în care deja există o semiderută la nivelul administrativ european. Şi aş mai adăuga aici şi o preeminenţă a marilor puteri, Franţa şi Germania cu precădere, de a-şi asuma responsabilităţi europene, o schimbare a unei democraţii chiar în interiorul statelor europene, de la formula, să spunem de parteneriat în 28 la o formulă de tipul decizie în doi, eventual în 5 cu principalele state europene, exportată apoi şi , pe alocuri, chiar impusă celorlalte state europene. Or, nici acest tip de comportament nu ajută la întărirea coeziunii europene şi mai ales la domolirea temerilor populaţiei europene care imediat se duce pe mesaje populiste antieuropene." 


Referendumul din Marea Britanie a readus în discuţie temele legate de euroscepticism. În Olanda, o primă reacţie după referendumul britanic a venit din partea politicianului de extremă dreapta, Geert Wilders, care s-a pronunţat pentru un referendum  similar - propunere respinsă, însă, în parlamentul naţional, unde premierul Mark Rutte, a cărui ţară a încheiat pe 30 iunie preşedinţia UE, a pledat pentru păstrarea unităţii europene. 


Brexitul trebuie să facă Europa să conştientizeze că are multe probleme importante de rezolvat - să se concentreze pe securitate, siguranţă şi creare de locuri de muncă - spune Mark Rutte, potrivit căruia, în toate aceste domenii este nevoie de simplificarea legislaţiei europene. 


Oricum, organizarea referendumului din Marea Britanie a creat un precedent. Va urma un efect de domino? Ochii celor care se gândesc la părăsirea UE vor fi îndreptaţi spre ceea ce se întâmplă în Marea Britanie. Vor căuta răspunsuri. Rezolvă independenţa Marii Britanii problemele economice ale Marii Britanii? Devine mai solidă sau nu? Iulian Chifu: "Indiferent ce se întâmplă până la urmă cu ieşirea sau non-ieşirea Marii Britanii, costurile aduse vor pune toate statele care vreodată s-ar gândi la aşa ceva să se gândească de două ori. Lucrurile nu vor putea să meargă mai departe în domino tocmai pentru că există lecţii învăţate şi, cred eu, tocmai pentru că, chiar şi cei care şi-ar dori o ieşire, o rupere, o reschimbare a raportului de forţe între Bruxelles şi statele naţionale, aşteaptă să vadă ce se întâmplă cu Marea Britanie, una dintre economiile puternice şi cea de-a doua la nivel european, pentru a risca ulterior o aventură de factura asta. Deci, chiar şi cei care şi-ar dori ieşirea, vor sta să vadă ce se întâmplă cu Marea Britanie, ca să vadă dacă într-adevăr aduce nişte beneficii un asemenea gest." 


În opinia lui Iulian Chifu, statele mici nu îşi pot permite să iasă din UE, sunt dependente de această piaţă comună şi de motoarele care duc la funcţionalitatea ei. Nici Germania nu îşi poate permite să iasă pentru că foarte mare parte a exporturilor sale sunt de fapt, exporturi în interiorul UE, este principalul beneficiar al pieţei comune şi, până la urmă, din punctul acesta de vedere are o problemă majoră. Există şi celelalte mari state cum sunt Franţa, Spania sau Italia, ale căror deficite sunt atât de mari încât o ieşire din UE şi o finanţare dincolo de capacităţile UE pe de-a-ntregul, ar însemna deja costuri foarte mari, probleme economice foarte mari.



www.rri.ro
Publicat: 2016-07-01 10:02:00
Vizualizari: 737
TiparesteTipareste