Cum se face şcoală după şcoală în România

cum se face şcoală după şcoală în românia Pe lângă agitaţia şi entuziasmul inerente oricărui început, debutul unui an şcolar în România vine, de obicei, şi cu nelămuriri presante.

Pe lângă agitaţia şi entuziasmul inerente oricărui început, debutul unui an şcolar în România vine, de obicei, şi cu nelămuriri presante. Una dintre ele este împărtăşită de mai mulţi părinţi: unde şi cu cine îşi va petrece timpul copilul lor de la terminare cursurilor până la reîntoarcerea părinţilor de la serviciu ? Unii sunt ajutaţi de bone sau de bunici, alţii apelează la serviciile unui tip de şcoală după şcoală, denumit colocvial "after-school". Aceste servicii, însă, reprezintă soluţii strict individuale şi costă, uneori, mai mult decât îşi poate permite o persoană cu venituri medii. Şi toate acestea se întâmplă, deşi legea educaţiei - adoptată în 2011 - stipulează, prin articolul 58, că toate instituţiile de învăţământ din România pot beneficia de programul "Şcoala după Şcoală". Conform legii, acest program public - nu privat - a fost gândit pentru a le oferi copiilor un spaţiu adecvat unde să-şi facă temele, un ajutor suplimentar pentru însuşirea unor cunoştinţe, dar şi o masă caldă, contribuind astfel - printre altele - la prevenirea abandonului şcolar şi la sprijinirea unor familii defavorizate. Deşi pe hârtie, toate arată foarte bine, în fapt, acest program şi prevederile legale ce-l privesc nu au fost niciodată aplicate. Este şi motivul pentru care organizaţia non-guvernamentală "Human Catalyst" a iniţiat un studiu pentru a cerceta cum ar trebui să se aplice programul "Şcoală după Şcoală" în instituţiile de învăţământ din România. 


Laura Marin, Preşedinta "Human Catalyst": "Teoretic, şcoala face o analiză de nevoi. Vede care sunt nevoile specifice ale elevilor de completare a cunoştinţelor dobândite la cursurile obişnuite. Pe baza nevoilor identificate, propune o serie de activităţi care să fie făcute după programul normal de şcoală sau înainte. În ceea ce priveşte finanţarea acestui program există menţionate, atât în articolul de lege, cât şi în metodologia de aplicare a legii, patru tipuri de surse: autorităţile locale, sponsorizările, alte finanţări cum ar fi fondurile europene, şi chiar bugetul de stat pentru copiii provenind din grupuri dezavantajate. De asemenea, şi contribuţia părinţilor este menţionată."


Nu doar rata de părăsire timpurie a şcolii poate fi redusă astfel, ci şi alte probleme cu care se confruntă familiile provenind din medii defavorizate, probleme pe care organizaţia "Human Catalyst" le-a observat de-a lungul cercetării sale. Laura Marin: "În condiţiile în care în mediul rural, avem intensitatea sărăciei de trei ori mai mare decât în urban, să ne gândim la efectele colaterale ale sărăciei: nivelul scăzut al educaţiei în familie, condiţii improprii de locuit şi învăţat, etc. Sunt copii care locuiesc cu părinţii într-o singură cameră sau într-o cocioabă încropită din diverse materiale, care nu au curent electric, nu au o masă pentru teme, nu au un loc unde să-şi ţină caietele sau manualele. Vă daţi seama ce înseamnă pentru un astfel de copil să-şi facă temele acasă. Unde acasă? Cu cine? Cu ce? Programul "Şcoală după Şcoală" a fost foarte bine gândit. La elaborarea lui au participat experţi în educaţie şi el nu presupune doar să-ţi faci temele la şcoală, nu acasă. El poate include, conform legii, acţiuni de consiliere cu părinţii, activităţi de dezvoltare personală, de educaţie sanitară, activităţi sportive sau alte activităţi care produc performanţă. Orice nu se face în timpul cursurilor poate fi completat prin astfel de programe."


Conform studiilor efectuate de "Human Catalyst", mai puţin de 15% din copiii provenind din medii defavorizate beneficiază de sprijin suplimentar educaţional, iar acesta este furnizat, mai degrabă, de alte ong-uri decât de stat. Asta se întâmplă în condiţiile în care aproape 300.000 de elevi din învăţământul primar şi gimnazial din România învaţă în şcoli defavorizate, cu risc ridicat de abandon. La rândul său, rata părăsirii timpurii a şcolii era, în 2015, de 19% - conform Eurostat - , cu şase puncte procentuale peste media din UE. Însă nu doar părinţii şi copiii săraci se confruntă cu problema programului de după şcoală. Anemari Necşulescu este Directoare de programe la Habitat for Humanity Romania, are un fiu în clasa a patra căruia programul "Şcoală după Şcoală" i-ar prinde bine: "Noi, încă de la clasa pregătitoare, avem o vecină pe care o plătim ca să ne ia copilul de la şcoală. Dar anul acesta, vecina fiind în vârstă şi copilul clasa a IVa, ea nu-l mai poate supraveghea şi ajuta la teme. A trebuit, cu ajutorul cumulat al familiei, să alegem un after-school privat. Multe mămici, nefiind în postura de a beneficia de ajutorul familiei extinse, aleg chiar să nu meargă la serviciu pentru că e cu neputinţă să primeşti un  salariu de 700-800 de lei pe lună şi tot atât să dai pe after-school. Se întâmplă şi aşa ceva: unele mame nu se pot întoarce la muncă, fiindcă trebuie să stea acasă cu copiii care nu pot fi lăsaţi singuri."


Din cercetarea realizată de organizaţia "Human Catalyst" a rezultat că principalul motiv pentru care programul "Şcoala după şcoală" nu a fost implementat este cel financiar. Încercând să afle care au impedimentele financiare, organizaţia Human Catalyst s-a adresat Ministerului de Finanţe şi  Ministerului Educaţiei pentru a cere explicaţii referitoare la lipsa implementării acestui program. 


Laura Marin: "Primul răspuns a venit din partea Ministerului de Finanţe care ne spunea într-o adresă oficială că, deşi există această reglementare în Legea Educaţiei din 2011 precum şi metodologia de aplicare a ei, ministerul de resort nu a solicitat niciodată buget pentru finanţarea acestui program. Cei de la finanţe nu au cum să aloce buget, dacă Ministerul Educaţiei nu face o cerere către Ministerul Finanţelor în acest sens."


În final, după mai multe insistenţe şi întâlniri cu miniştrii educaţiei din ultimii doi ani, reprezentaţii societăţii civile au obţinut ceva. Ministerul Educaţiei a anunţat intenţia de a include programul "Şcoala după Şcoală" în bugetul de stat pe 2017, pentru un număr de 50 de şcoli. "Pe baza metodologiei SdS îmbunătăţite, pentru anul financiar 2017, adică din semestrul al doilea al anului şcolar, vom prevede la bugetul de stat al MENCS includerea SdS în cele 50 de şcoli care vor beneficia de masa caldă din această toamnă", a declarat Monica Anisie, secretar de stat. Alte resurse ar fi fondurile structurale ale UE care să aibă disponibile linii de finanţare dedicate şcolilor aflate în risc socio-educaţional major.



www.rri.ro
Publicat: 2016-09-28 10:57:00
Vizualizari: 165
TiparesteTipareste