Acord privind schimbările climatice

acord privind schimbările climatice Semnat în 2015 de aproape 200 de state şi având scopul de a limita creşterea temperaturii globale, Acordul de la Paris privind schimbările climatice urmează să intre în vigoare în luna noiembrie.

Semnat în 2015 de aproape 200 de state şi având scopul de a limita creşterea temperaturii globale, Acordul de la Paris privind schimbările climatice urmează să intre în vigoare în luna noiembrie. 


Acordul internaţional, care stabileşte liniile directoare ale abordării globale a schimbărilor climatice după 2020, este al treilea document semnificativ în domeniu, după Convenţia Cadru a Naţiunilor Unite privind Schimbările Climatice, din 1992, şi Protocolul de la Kyoto, din 1997. La Washington, preşedintele Barack Obama a confirmat că acordul va intra în vigoare în noiembrie în urma adoptării acestuia de către unii dintre cei mai mari poluatori din lume. "SUA şi China, cele mai mari economii din lume şi cei mai mari emitenţi, s-au alăturat acordului şi, astăzi, lumea a traversat în mod oficial pragul pentru a implementa Acordul de la Paris. Astăzi, lumea întreagă ajunge în momentul în care, dacă urmăm angajamentele menţionate, acest Acord ar putea fi considerat de istorie drept un punct de reper pentru planeta noastră" - consideră liderul de la Casa Albă, calificând documentul de la Paris  drept "cea mai bună şansă de a salva singura planetă pe care o avem". 


La Bucureşti, prof. univ. dr. Mircea Duţu aminteşte contextul în care survine acest acord, prezentând situaţia ultimilor ani din punct de vedere al schimbărilor climatice: "Trebuie să admitem faptul că, în ciuda părerilor unora cum ca am asista la o relantizare a ritmului schimbărilor climatice, în realitate acesta s-a menţinut şi, în perioadele în care au apărut fenomene globale, precum El Nino sau la Ninia, fără îndoială că temperaturile medii au cunoscut oscilaţii, mai ales în sensul creşterii acestora peste mediile obişnuite. În orice caz, se admite faptul că după anul 2000 asistăm la peste 10 ani cei mai călduroşi din istoria înregistrărilor meteorologice, că evenimentele extreme climatice tind să devină regula şi, ca atare, unii vorbesc de dereglări climatice, alţii de schimbări climatice şi, în fine, cei mai pesimişti se gândesc chiar la o schimbare a climei, a sistemului climei aşa cum am fost obişnuiţi mai ales până la mijlocul veacului trecut, anii 1960. În orice caz, este de remarcat faptul că, în condiţiile în care concentraţiile de dioxid de carbon din atmosferă au depăşit pragul critic de 400 părţi de milion trebuie să ne aşteptăm în continuare, în condiţiile în care nu intervin factori naturali perturbatori majori, la o tendinţă de creştere a nivelului temperaturii medii globale. În această situaţie, pentru a nu se ajunge la un dezechilibru care să creeze un ritm rapid de dereglări climatice şi să schimbe radical condiţiile de existenţă ale umanităţii, se acţionează de mai mult timp la nivel internaţional. Primul semnal şi document ferm în acest sens a fost încheiat la Rio în 1992 - Convenţia-cadru privind schimbările climatice. Am avut apoi experienţa Protocolului de la Kyoto şi iată că în ultimii ani s-a pus problema - "Ce facem post-Kyoto?" 


Spre deosebire de precedentul acord ONU privind încălzirea globală - Protocolul de la Kyoto din 1997 -, care a avut nevoie de opt ani pentru a intra în vigoare şi care viza doar ţările bogate, Acordul de la Paris urmează să fie pus în aplicare rapid. Poate şi pentru faptul că, potrivit proiecţiilor unor studii ONU, pe baza tendinţei actuale temperaturile medii mondiale urmează să crească cu trei grade Celsius sau mai mult până în 2100. Iar anul 2016 ar urma să fie cel mai cald de la înregistrarea acestor date, în secolul al XIX-lea. Ce aduce nou Acordul de la Paris? Academicianul Mircea Duţu: "Acordul de la Paris, semnat de 195 de state membre, reprezintă primul succes al unei negocieri condusă sub egida ONU după anul 2000, deci în secolul XXI. Amploarea sa este universală, iar natura de drept internaţional îi permite să se aplice în dreptul intern chiar dacă este un acord preponderant politic. Ceea ce este fără precedent este faptul că societatea civilă se găseşte angajată şi mobilizată alături de state pentru îndeplinirea obiectivelor fixate - limitarea ridicării temperaturii globale la două grade Celsius în raport cu nivelurile preindustriale şi, pe cât posibil, la 1,5 grade Celsius. De asemenea, se are în vedere asigurarea unei neutralizări a emisiiilor de gaze cu efect de seră începând cu 2050. În acelaşi timp, însă, el stabileşte contribuţii naţionale voluntare care să fie revizuite la fiecare 5 ani. Asumat prin consens, Acordul de la Paris comportă, însă, şi o serie de lacune majore. Mai întâi, nu este obligatoriu, contribuţiile naţionale rămân obiective voluntare, nu e prevăzut niciun mecanism de verificare, totul are la bază transparenţa şi atitudinea statelor privind respectarea obligaţiile asumate." 


În ceea ce priveşte România, profesorul Mircea Duţu aminteşte că aceasta nu are probleme în privinţa asumării şi îndeplinirii angajamentelor privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, a depăşit standardele şi obiectivele propuse în privinţa ponderii energiei regenerabile în consumul general de energie şi are capacităţi de a asigura îndeplinirea obiectivelor europene în domeniu.



www.rri.ro
Publicat: 2016-10-14 09:27:00
Vizualizari: 732
TiparesteTipareste