Parcul Naţional Ceahlău

parcul naţional ceahlău Parcul Naţional Ceahlău este o arie protejată de interes naţional situată în nord-estul României, în masivul Ceahlău, şi are o suprafaţă de peste 7000 de hectare.

Parcul Naţional Ceahlău este o arie protejată de interes naţional situată în nord-estul României, în masivul Ceahlău, şi are o suprafaţă de peste 7000 de hectare. De-a lungul numeroaselor poteci de munte se întinde o diversitate biologică remarcabilă, iar pădurile Ceahlăului ascund aproape toate  specii de animale care trăiesc în Carpaţi. Sihaştrii şi călugării care au sosit aici odată cu apariţia creştinismului i-au dăruit hram şi sărbătoare. Fenomenele naturale au modelat, în timp, stâncile Ceahlăului în forme ciudate ce au generat numeroase legende şi care au devenit  adevărate puncte de interes turistic: Toaca, Panaghia,  Căciula Dorobanţului, Stânca Dochiei, Detunatele, Clăile lui Miron sau Piatra cu Apă.  Şi tot legendele povestesc că denumirea acestui munte ar veni de la o specie de vultur  (Ceahlăi) care stăpânea înălţimile acestor vârfuri.


Aflăm mai multe de la profesorul doctor în istorie Daniel Dieaconu,cel care a cules într-o antologie nu mai puţin de 49 de legende şi poveşti legate de muntele Ceahlău: "Muntele Ceahlău nu este cel mai înalt munte al României, nici măcar cel mai înalt din Carpaţii Orientali, dar se individualizează în cadrul munţilor, prin faptul că este înconjurat  de nişte văi adânci care-i dă o aură de măreţie. De asemenea, este un munte unic datorită abrupturilor  spectaculoase,  datorită stâncilor create de timp în conglomerate, întâlnim aici coloane, colţi, ace care  impresionează şi  care au creat omului din popor o întrebare. Acesta a încercat să răspundă formei curioase a stâncilor şi atunci a apelat, de cele mai multe ori, la  fiinţe fantastice. Astfel s-au născut legendele muntelui. Noi am reuşit să culegem un număr de 52. Nu este munte care să aibă mai multe legende. De asemenea, Muntele Ceahlău reprezintă o adevărată meteoră românească prin faptul că pe munte şi în jurul sau sunt numeroase schituri şi mănăstiri. De asemenea,  istoricii şi antropologii consideră că Ceahlăul ar fi fost un munte sacru al dacilor, iar mai apoi, odată cu apariţia monahismului, la nord de Dunăre, monahii veniţi de la Athos au ales acest munte şi, în secole, l-au sfinţit prin rugăciunile şi nevoinţa lor. Muntele are hram şi sărbătoare ca şi Muntele Athos. De asemenea, în vânful muntelui se afla Toaca si Panaghia, la fel ca pe muntele Athos. Incepînd cu secolul al 19-lea când tinerii intelectuali paşoptişti încep să caute folclorul, aici, la noi, ajunge Vasile Alexandri, Alecu Russo care culeg primele legende. Gheorghe Asachi află de la un cioban legenda Dochiei şi a lui Traian care a devenit un mit fundamental al românilor, mitul etnogenezei."


Drumeţii găsesc în acest munţi păduri adânci, pajişti alpine şi jnepenişuri,  cascade, stânci izolate, vestigii istorice şi monumente ale naturii. Au la dispoziţie 7 trasee, de aproximativ 5-6 km lungime, care pornesc de la poalele muntelui şi pot ajunge  chiar şi până la Vârful Toaca, la o altutidine de peste 1900 de metri. Daniel Dieaconu vine cu detalii: "Ceahlăul are munte trasee. Se poate pleca din Bicaz, din Durau, cât şi din celelalte comune care-l înconjoară. Cele mai importante porţi  de intrare în parc rămân Durăul şi Izvorul Muntelui, lângă Bicaz, unde se află şi Centre de informare de unde turiştii primesc informaţii şi pliante. Incepând cu anul trecut pe munte s-au instalat mai multe panouri în care, pe lângă informaţii despre biodioversitate, sunt prezentate şi legendele muntelui, în română şi engleză, chiar lângă stâncile în cauză. Amintesc aici Stânca Dochiei, Piatra cu apă, Piatra lăcrămată, Stânca lui Budu şi Ana şi multe altele".


Pădurile Ceahlăului sunt alcătuite din fag, carpen şi brad, iar din flora pădurilor se pot evidenţia plante lemnoase sau ierboase unele mai frecvente decât altele. Găsim aici ecosisteme montane  cu specii floristice şi faunistice de o mare varietate şi bogăţie, după cum ne spune Daniel Dieaconu: "Pe Ceahlău vegetează peste 400 de genuri floristice şi peste 1000 de specii, reprezentând două treimi din întreaga flora a României. Un adevărat laborator natural. Nu e de mirare că studenii de la multe facultăţi vin aici să facă practică. Avem o rezervaţie de larice, un conifer cu frunze cazatoare, rezervatia se cheama Polita cu crini, face parte din zona de protectrie stricta. De asemenea, pajiştile sunt pline de cadelniţe, toporaşi, vulturica, brădişor. Avem plante din categoria monumentelor natrurii: floarea de colţ, sângele voinicului, crucea voinicului care fac parte din categoria orhineelor de munte. De asemenea, crinul de munte sau garofiţa sunt specifice Muntelui Ceahlău, unele dintre ele fiind specii endemice. In 1970 pe Ceahlău a fost colonizată capra neagra cu 16 exemplare aduse din Retezat. Atunci când au fost aduse s-a făcut un ţarc imens, dar o furtună cumplită a făcut ca ţarcul să se distrugă, iar exemplarele au scăpat în libertate şi s-au împraştiat până spre Munţii Giurgeului.  In prezent sunt peste 100 de exemplare, dar pot fi văzute şi grupuri de peste 20 de capre negre. Ursul este specific muntelui, dar este mai solitar, se fereşte din calea omului, râsul, cocoşul de munte. Din speciile mici de amfibieni şi de reptile  găsim tritonul cu creastă, tritonul de munte, buhaiul de baltă cu burta galbenă, mi mult specii de pasari: şorecarul, fluturaşul de stâncă, huhurezul".


Parcul Naţional Ceahlău a fost desemnat Sit de Importanţă Comunitară în 2007 pentru un număr de 13 habitate şi pentru alte câteva specii de mamifere,  amfibieni şi reptile sau specii de plante.


In ultimii ani, s-au derulat diferite proiecte tocmai pentru a proteja zona, tocmai pentru a nu pierde aceste minuni ale naturii. 


www.rri.ro
Publicat: 2016-10-28 10:41:00
Vizualizari: 481
TiparesteTipareste