Pâinea în comunism

pâinea în comunism Unul dintre cele mai puternice simboluri ale retoricii comuniste a fost pâinea.

Unul dintre cele mai puternice simboluri ale retoricii comuniste a fost pâinea. Regimul comunist şi-a asumat ambiţia de a fi apărătorul celor care sufereau de foame, adică al celor exploataţi, şi proclama ştiinţa sa de a asigura tuturor necesitatea de hrană. Cu toate acestea, raţionalizarea alimentelor în anii 1980 şi, neoficial, a pâinii arăta de fapt criza de viziune politică a celei mai umaniste ideologii din toate timpurile. Una dintre lozincile favorite ale regimului era "Nici muncă fără pâine, nici pâine fără muncă!"


Maxim Berghianu a fost preşedintele Comitetului de Stat al Planificării şi a mai îndeplinit funcţii în guvern. Intervievat în 2002 de Centrul de Istorie Orală din Radiodifuziunea Română, Berghianu şi-a amintit cum a avut Nicolae Ceauşescu iniţiativa reducerii consumului de pâine la jumătatea anilor 1970. "Nu i-am auzit o dată să povestească un lucru care l-a impresionat şi despre care să spună să-l aplicăm şi noi, un lucru bun. Totdeauna vedea ce era mai tâmpit, mai meschin. De pildă, ultima dată când am fost eu la ei veneau dintr-o vizită din Franţa. Nu mai ştiu cine era preşedinte, Pompidou sau Mitterand, cred că Mitterand. Ce credeţi că observase el? Că la recepţie nu se dădea decât o singură chiflă, şi aia mică, nu cum dădeam noi, două chifle mari sau trei, că mâncarea se dădea foarte puţină. Erau o salată, o friptură mică, nu cum facem noi în România. Şi de aici a ajuns la concluzia că noi risipim şi că mâncăm prea multă pâine, că ţăranii dădeau pânea la păsări şi la porci. După asta a venit cu ideea ca să reducem consumul de pâine cu 20%. Asta era în ajunul unui An Nou."


Deşi lui Berghianu ideea nu i s-a părut bună şi deşi nu a fost susţinut de cei care participau la şedinţă, el a încercat să-l influenţeze pe Ceauşescu să renunţe la idee. "Eram la industria alimentară când s-a întâmplat asta, nu mai eram în Comitetul executiv, nu mai eram ministru. Eram ministru secretar de stat, mă retrogradaseră după aprovizionare deoarece se spusese că făcusem un ştrand şi cheltuisem banii. Nu mi-a cerut o statistică, să vedem cum evoluează consumul de pâine. L-a chemat pe Angelo Miculescu, care era viceprim-ministru şi ministru al Dezvoltării, pe Ilie Verdeţ, care ţinea locul lui Maurer ca prim-ministru, pe Ana Mureşan de la Comerţ. Şi le spune "de mâine reducem consumul de pâine cu 20%! Faceţi un proiect de decret, aduceţi-l să-l semnez". Niciunul n-a zis nimic, toţi au dat din cap. Iar eu am zis: "Tovarăşe Ceauşescu, eu aş avea să vă ridic câteva probleme: consumul de pâine s-a redus de la an la an, avem chiar un grafic, s-a redus cu vreo 8-10% comparativ cu nu ştiu ce an. Dar a crescut producţia şi consumul de specialităţi: chifle şi cornuri. Dar, per total, e în scădere". "Nu e adevărat!" a reacţionat el, "se reduce consumul de pâine!" "Tovarăşe Ceauşescu", am insistat eu, "mai e ceva: pâinea e singurul articol la care nu avem cozi!" S-a înfuriat mai rău. "N-avem cozi! Ne placem să spunem că avem 3 000 de calorii pe locuitor, din care 1500 sunt de la pâine! Să nu ne atingem de pâine"! Dacă mă mai susţinea unul-doi, ceda. Dar aşa, au zis: "Ia uite, al dracu, numai ăsta e deştept! Ăştia toţi sunt de acord".


Măsura a fost însă întâmpinată cu ostilitate de populaţie. Maxim Berghianu. "N-au trecut două săptămâni şi am auzit greve la Galaţi, pleacă oamenii din combinat să ia pâine, când ies din schimb nu mai găsesc pâine. La Ploieşti au apărut lozinci pe vagoane "Vrem pâine"! "Nu muncim fără pâine"! Mari mişcări. Ne cheamă Ceauşescu prin 16 ianuarie. Nu ne-a mai chemat pe toţi în formaţia aia, numai pe mine şi pe Angelo, şi ne ordonă "Să daţi pâine câtă se cere! Faceţi un proiect, să scoatem de la rezerva de stat grâu şi să dăm pâine câtă se cere". Am plecat de la el şi ne-am dus la Verdeţ, jos, acolo, unde a chemat-o şi pe Ana Mureşan. Eu îi spun lui Miculescu, cu care am fost şi în prima formulă: "Domnule, nu am zis să nu ne batem piroane în cap? De ce a trebuit să reducem consumul de pâine?" Sigur că peste o săptămână am fost schimbat de la industria alimentară. Dar cred că nu era numai asta. Pentru că el începuse să strice produsele: să reducă alcoolul din băuturi, să reducă zahărul din produse, conserve, uleiul, astea toate duceau la stricarea produselor, că aveau rol şi de conservare. Şi n-am vrut să girez aşa ceva şi le-am spus. Ei, şi într-o săptămână a venit şi asta cu pâinea. M-a schimbat de la industria alimentară m-a trimis la Ministerul Muncii, ca acolo să nu mai am de-a face cu economia. Asta a fost! Vreau să spun că Ceauşescu lua numai ce era rău. Pe urmă, din Coreea, a venit cu ideea să construim fabrici de mâncare. Cum, bă, la români, care au o tradiţie în bucătărie, de la ouă prăjite, ochiuri, fasole, sarmale, şi altele, să te duci să le găteşti în cantine, în fabrici de mâncare, şi să le duci mâncare? Că văzuse el în Coreea!"


Dincolo de a fi un aliment banal, pâinea a rămas pentru omul obişnuit, până la sfârşitul regimului, un simbol al libertăţii, al revendicărilor care însemnau, în definitiv, dreptul fiecăruia de a-şi face viaţa după cum dorea.



www.rri.ro
Publicat: 2016-11-07 12:07:00
Vizualizari: 833
TiparesteTipareste