Saline din România

saline din românia România este unul dintre cei mai mari producători de sare din lume, iar exploatarea sării este o ocupaţie foarte veche.

România este unul dintre cei mai mari producători de sare din lume, iar exploatarea sării este o ocupaţie foarte veche. Salinele sunt o atracţie turistică tot mai răspândită, iar proprietăţile aerului salin au dus la apariţia speleoterapiei şi a climatoterapiei, tratamente în subteran, în peşteri şi în mine de sare. Astăzi intrăm în câteva dintre cele mai renumite saline din România.


Începem călătoria noastră în judeţul Bacău, în  staţiunea turistică Târgu Ocna. Exploatarea sării în forma actuală a început în Târgu Ocna de mult timp, cam de prin 1967, însă turismul ia o altă turnură în anul 2005. A fost anul când a fost pusă în valoare biserica Sfânta Varvara, spune Ilie Ion, directorul Salinei Târgu Ocna. "Aceasta fusese construită în anul 1992, în baza unui proiect al salariaţilor Salina Târgu Ocna, în şase luni. La vremea respectivă, a fost un monument unic, atât în Europa cât şi în România. Pentru a o vedea, turistul va coborî 240 de metri în subteran, unde se desfăşoară baza noastră de turism şi de agrement, pe o suprafaţă de 13 mii de metri pătraţi. Oferim condiţii optime pentru relaxare, mişcare pe terenurile de minifotbal, baschet, tenis de câmp, tenis de masă. În acelaşi timp, se pot trata şi afecţiunile respiratorii. Lacul cu apă sărată, existent aici, cascada, completează cu succes un peisaj fascinant. Pentru copii, am amenajat spaţii de joacă dotate cu leagăne, tobogane, balansoare. Mai mult, pentru micuţii vizitatori, am încercat să adoptăm o serie de jocuri mecanice sau biliard, să asigurăm spaţii pentru mini biciclete, iar în viitor vom asigura şi spaţii pentru skateboard şi patine cu rotile."


În baza de turism se poate vedea, în continuare, Muzeul Sării, continuă Ilie Ion, directorul Salinei Târgu Ocna: "În cadrul acestuia, putem vedea date despre geneza şi evoluţia exploatării, dar, totodată, şi despre prelucrarea sării. Putem citi despre virtuţile sale terapeutice şi putem admira exponate interesante, ce amintesc despre un trecut impresionant al exploatărilor de sare de la Târgu Ocna, a căror tradiţie datează încă din 1380. De-a lungul anilor ne-au trecut pragul vizitatori de pe toate continentele. Toată lumea rămâne profund impresionată. Puţini turişti străini au avut ocazia să viziteze o salină. În România sunt mai multe, de aceea nouă ni se par de multe ori foarte interesante. Însă turiştii străini îşi împărtăşesc impresiile cu mare emoţie după o vizită în subteran. Am avut ocazia să discut cu nişte japonezi, de exemplu. Am discutat printr-un translator, iar dacă  acesta nu reuşea pe deplin să scoată în evidenţă emoţia pe care o trăiau acei vizitatori din Japonia, am rămas impresionat de expresia feţei lor şi de privirile lor."


Ne îndreptăm spre nordul României, spre judeţul Suceava, localitatea Cacica. Aceasta a fost menţionată în documente pentru prima dată în secolul al XVIII-lea. La Cacica, administraţia austriacă a deschis o exploatare intensivă şi eficientă a sării. Sarea se exploata sub formă de blocuri, prin tăiere manuală, iar prima cameră de exploatare a sării geme a apărut la o adâncime de 27 de metri. Din jurul anului 1817, a început exploatarea zăcământului. Ioana Croitoriu, ghid la salina Cacica. "Cacica înseamnă "raţă" în limba polonă. A fost un teren mlăştinos cu multe raţe sălbatice, iar polonezii i-au pus acest nume. Specialiştii estimează că aici avem rezerve de sare pentru încă 500 de ani. Exploatarea a început în anul 1791. Avem aici o capelă mică, ortodoxă, cu câteva sculpturi în sare. La 38 de metri adâncime avem un lac artificial. Pe marginea acestuia se formează cristale de sare. Acolo se află şi o bărcuţă cu care minerii, în timpul liber, îşi plimbau copiii, nepoţii. La 41 de metri adâncime avem o sală de bal, unde minerii făceau baluri şi petreceri. Ea poartă numele Agripa Popescu, care a fost primul director general. Apoi, se coboară la 75 de metri, unde, la început, a fost şi depozitul de brânză. Fiind o temperatură constantă, de zece grade, brânza se păstra foarte bine în mină. Acum este amenajat un teren de sport pentru cei care vin la tratament, cei bolnavi de astm, cu afecţiuni ale aparatului respirator. Există, de asemenea, şi spaţii de joacă pentru copii."


Ultima noastră oprire este în Transilvania. Considerând că aşezările vechi de aici datează încă din anii 1100, Praidul se clasifică drept o aşezare relativ "tânără", fiind atestată din anul 1564. Însă e cea mai mare comună din judeţul Harghita. În ciuda peisajului montan frumos şi al aspectului arhaic, Praidul este cunoscut mai ales pentru salină, un adevărat oraş subteran. Conform ultimelor date comunicate de administraţia salinei din Praid, numărul turiştilor a crescut cu 35 de mii în acest an, faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut.  Iar  media celor care coboară în subteran este cuprinsă între 3.000 şi 4.000 de persoane pe zi. Peisajul subteran este impresionant spune Seprodi Zoltan, directorul salinei Praid. "Se intră cu un autobuz. Traseul acestui autobuz în subteran este de 1,2 km. Coboară cam 100 de metri de la suprafaţă. De acolo, turiştii merg pe scări. Sunt 240 de trepte pe care le parcurg pentru a ajunge într-o cameră mai veche. Aceasta are un sistem de galerii în lungime de aproximativ 600 de metri, cu 20 de metri lăţime. Înălţimea este de 14 metri. Aceste dimensiuni sunt impresionante. Turiştii străini, în proporţie de 80% sunt din Ungaria. Restul sunt turişti din toate ţările din Europa, chiar şi din Asia am avut grupuri, din America. Intrând în contact cu ei, aflăm că sunt uimiţi de ceea ce se află în subteran. Tuturor ascultătorilor dvs. vreau să le trimit un mesaj. Aici sunt bineveniţi şi, dacă vor să rămână cu gura căscată, atunci, să treacă pragul Praidului şi al salinei."


În speranţa că v-am convins de ineditul unui sejur prin salinele României, vă aşteptăm şi data viitoare cu o nouă destinaţie. 


www.rri.ro
Publicat: 2016-11-10 10:16:00
Vizualizari: 211
TiparesteTipareste