Basarabia 205

basarabia 205 Primul război ruso-turc al secolului al 19-lea din lunga serie de conflicte dintre cele două imperii începea în 1806 şi se va purta timp de 6 ani, până în 1812.

Primul război ruso-turc al secolului al 19-lea din lunga serie de conflicte dintre cele două imperii începea în 1806 şi se va purta timp de 6 ani, până în 1812. Finalul său, pentru românii din Moldova, avea să fie unul tragic. Ţara era ruptă în două prin anexarea de către Rusia a părţii de est, cea dintre râurile Prut şi Nistru, care va purta numele de Basarabia. Vechea rivalitate ruso-turcă şi planurile trupelor franceze de a se deplasa în estul Europei aveau să complice relaţiile europene din regiune. Napoleon I, prin acordul de la Tilsit din 1807, era de acord ca Rusia să ocupe principatele române Moldova şi Muntenia în caz de victorie asupra turcilor.


Tratatul de pace a fost încheiat la Bucureşti în celebrul han al negustorului armean Manuc, pe 28 mai 1812, şi consfinţea anexarea Basarabiei de către Rusia. L-am întrebat pe istoricul Andrei Cuşco de la Universitatea din Chişinău care a fost cadrul european care a făcut ca anul 1812 să fie o turnură extrem de importantă în istoria românilor moldoveni: "Este evident că vorbim despre ruperea în două a Principatului Moldovei. Este important să subliniem că acea anexare are loc într-un moment foarte critic pentru Imperiul rus, şi anume contextul pregătirii invaziei napoleoniene. Astfel că, războiul ruso-turc, care se prelungise timp de 6 ani, începuse în 1806, trebuia încheiat urgent. Aceea a fost prioritatea care explică de ce avem azi acea desfăşurare a evenimentelor. De fapt, planurile iniţiale ale Imperiului rus erau mult mai ambiţioase, şi anume era vorba despre anexarea ambelor principate române. Aceea fusese miza de la care pornise împăratul Alexandru I în negocierile sale cu Napoleon înainte de 1812. Mai târziu, s-a convenit că doar Moldova urma să-i revină Rusiei. Către primăvara anului 1812, ruşii erau gata să cedeze, având în vedere că evenimentele se precipitau, şi să anexeze doar Moldova, însă până la Siret."


De la pretenţiile maximale de dinainte de conflict, de a îngloba cele două principate române Moldova şi Muntenia, ruşii le-a redus numai la Moldova, pe care dodată cu derularea evenimentelor le-au ajustat numai la estul Moldovei. Andrei Cuşco: "De ce a devenit Prutul graniţă până la urmă? Deoarece instrucţiunile date de împăratul Alexandru I plenipotenţiarilor săi, şi anume la început lui Mihail Kutuzov, viitorul feldmareşal şi unul dintre învingătorii lui Napoleon, şi mai târziu amiralului Ciceagov, sosit la Bucureşti după încheierea păcii, spuneau explicit că Prutul era ultima limită teritorială la care ruşii ar fi consimţit. Pe 28 mai 1812 avem, ca urmare a păcii de la Bucureşti, apariţia unei noi regiuni care încă nu se numea Basarabia. În primul an de stăpânire rusă, ea se numea, pur şi simplu, "Moldova de dincolo de Nistru", din perspectiva rusă, evident, şi care nu avea niciun precedent, nici din punct de vedere istoric, nici din punct de vedere geografic, nici teritorial. După cum bine se ştie, "Basarabia" fusese doar numele regiunii sudice, a Bugeacului, ocupat de tătari până în timpul războiului ruso-turc din 1806-1812."


Unii istorici afirmă, pe baza documentelor, că pierderea Basarabiei poate fi pusă pe seama inabilităţilor negociatorilor otomani. Dacă aceştia ar fi tărăgănat semnarea păcii, ruşii nu ar mai fi anexat nici măcar Basarabia. L-am întrebat pe Andrei Cuşco dacă această teorie este credibilă: "Se discută foarte des că dacă, de exemplu, sultanul otoman ar mai fi aşteptat câteva luni până la invazia lui Napoleon, poate că s-ar fi evitat ruperea Principatului Moldovei în două. Eu vreau să spun că nu se poate răspunde direct la această întrebare, dar pot să spun că alternativele erau multiple. Ceea ce s-a petrecut a fost doar una dintre alternativele posibile. Am spus deja că anexarea întregii Moldove era intenţia iniţială a împăratului Rusiei. Putem specula, luând în calcul acele alternative, ce s-ar fi întâmplat dacă ruşii ar fi anexat întreaga Moldovă? Nu este exclus ca întregul proiect naţional românesc să nu se fi cristalizat în formula pe care o cunoaştem azi."


Rusia era în plină expansiune către toate direcţiile geografice şi avântul ei nu putea fi oprit. Andrei Cuşco afirmă că, în ciuda marilor transformări care au urmat pentru românii basarabeni, se poate observa şi o parte bună în tot acel rău imens produs prin pacea de la Bucureşti şi anexarea Basarabiei: "Este foarte puţin probabil ca ruşii să se fi oprit la Nistru, era limita pe care deja o atinseseră în 1792. Această versiune a evenimentelor a creat o dilemă pentru elitele, mai puţin pentru populaţia din teritoriu. De atunci încolo, restul Moldovei a mers în direcţia unirii cu Muntenia tocmai ca o contrapondere faţă de Rusia. Cumva, anexiunea din 1812 a grăbit proiectul de unire a principatelor Munteniei şi Moldovei, şi din acest punct de vedere avem o consecinţă pozitivă. Dar din punctul de vedere al basarabenilor sigur că această versiune a desfăşurării evenimentelor a creat noi şi dificile complicaţii."


Anexarea Basarabiei de către Rusia a dus la o decuplare a ei de istoria românilor de dincolo de Prut. Cu toate că până în 1828 Basarabia s-a bucurat de autonomie şi în anii 1830 legăturile între cele două maluri ale Prutului au continuat să existe, către anul 1848 Basarabia era pe deplin integrată în Rusia.



www.rri.ro
Publicat: 2017-06-05 11:03:00
Vizualizari: 745
TiparesteTipareste