Ecaterina Teodoroiu 100

ecaterina teodoroiu 100 Ecaterina Teodoroiu a fost, prin exemplul sacrificiului personal, eroina-simbol a primului război mondial.

Ecaterina Teodoroiu a fost, prin exemplul sacrificiului personal, eroina-simbol a primului război mondial. A fost femeia-soldat care nu a dorit să rămână în spatele liniilor unde se dădeau luptele ci a ales să fie acolo unde încleştarea era mai aspră, acolo unde moartea lovea pe nevăzute. La doar 23 de ani, ea a căzut în luptele de la Mărăşeşti din august 1917 şi la centenarul acelor lupte figura ei apare, alături de cele ale atâtor femei din România, ca preţ pe care românii l-au plătit războiului şi urmărilor sale.


Născută în 1894 în judeţul Gorj într-o familie de ţărani, Ecaterina Teodoroiu a mai avut 5 fraţi şi 2 surori. A fost o elevă silitoare şi, înainte de a ajunge la liceu în Bucureşti pentru a deveni învăţătoare, a fost eleva şcolii germane din Târgu Jiu. A urmat şi o şcoală pentru surori medicale şi a fost membră a organizaţiei pentru tineret Cercetaşii României.


Intrarea României în război în august 1916 a fost primită cu entuziasm de populaţie şi mulţi tineri s-au înrolat voluntari şi s-au aruncat în spirala morţii pentru ideile generaţiei lor. Ecaterina Teodoroiu a fost şi ea una dintre acei tineri şi a ales varianta dură a experienţei războiului, de a se înrola şi de a se duce pe front. S-a spus că moartea unuia dintre fraţii săi în toamna anului 1916 a fost ceea ce a determinat-o să ia o decizie radicală. Entuziasmul ei era, totuşi, o excepţie pentru o femeie la acea vreme. Istoricul Ioan Scurtu consideră că şi educaţia ei şi situaţia României la acea dată au contribuit la hotărârea Ecaterinei: "Ea s-a afirmat într-un moment aş spune simbolic din istoria participării României la război, şi anume acţiunea populaţiei oraşului Târgu Jiu, care a apărat oraşul şi a interzis trupelor germane să intre în oraş. Ea a fost atunci sufletul acelei acţiuni populare care a făcut ca armata germană să renunţe la obiectivul pe care şi-l propusese. Încurajată de acel succes, s-a dus pe front, l-a rugat pe generalul Dragalina, care apăra Valea Jiului, să accepte încadrarea ei în armată ca soldat activ. Generalul Dragalina a acceptat şi, în felul acela, începând din octombrie 1916, ea a participat la lupte. A fost şi rănită de două ori, a doua dată destul de grav. A fost internată la spitalul din Craiova, apoi la cel din Bucureşti şi la cel din Iaşi. La Iaşi a fost vizitată de regina Maria şi cu acel prilej numele ei a început să cirucle ca o persoană cu totul deosebită. Regina Maria a fost cea care i-a adus pe patul de spital decoraţia oferită de regele Ferdinand pentru participarea şi actele de vitejie pe cursul toamnei şi iernii anului 1916 şi 1917."


O femeie în armată, şi, mai ales, una care lupta pe front era ceva cu totul excepţional. L-am întrebat pe Ioan Scurtu cum a fost primită Ecaterina Teodoroiu de soldaţi: "Din câte am citit, am şi scris o carte despre eroii primului război mondial, între care şi Ecaterina Teodoroiu, ea a fost primită cu mult respect şi multă consideraţie pentru gestul ei unicat. Faptul că participa la toate activităţile militare, nu se dădea în lături de la niciun fel de corvoadă sau obligaţie privind instruirea, însuşirea armamentului nou primit la începutul anului 1917 din partea aliaţilor, a generat sentimentul de respect şi multă apreciere pentru acea tânără atât de curajoasă şi atât de fermă în lupta pe care o ducea pentru patrie."


Pentru participarea ei la lupte, Ecaterina Teodoroiu va fi decorată şi va primi gradul de sublocotenent. Pe 22 august, la ora 21.15, regimentul ei este atacat de armata germană, românii fiind nevoiţi să se retragă. În timpul acelei manevre defensive, sublocotenentul Ecaterina Teodoroiu a fost lovită în zona capului de două gloanţe de mitralieră pe Dealul Secului-Muncel care au ucis-o. L-am întrebat pe Ioan Scurtu dacă gradul oferit a fost unul simbolic, de a ridica moralul trupei, sau a meritelor sale de pe câmpul de luptă. Posteritatea tinerei învăţătoare a fost pe măsura sacrificiului ei. A devenit cel mai puternic simbol feminin al primului război mondial, aşa cum arăta şi Ioan Scurtu: "Încă din 1917-1918 Ecaterina Teodoroiu a devenit o legendă, cei care au fost alături de ea şi au luptat în aceleaşi unităţi au relatat despre comportamentul, curajul şi eroismul ei. Faptul că o fată, o femeie, s-a angajat efectiv în luptă a constituit o valoare de simbol. După ce a ieşit din spital, ea a fost insistent rugată să rămână să lucreze la Crucea Roşie împreună cu alte doamne, în frunte cu regina Maria, dar ea a refuzat. A spus că locul ei era pe front, să lupte au arma în mână. În 1921, când se împlineau 100 de ani de la revoluţia lui Tudor Vladimirescu, s-a organizat transportarea osemintelor ei din mormântul luptelor de la Mărăşeşti la Târgu Jiu unde s-a construit şi un sarcofag pentru ea de către sculptoarea Miliţa Pătraşcu. Şi regele Ferdinand, şi regina Maria, şi istoricul Nicolae Iorga, şi mareşalul Alexandru Averescu precum şi toţi cei care aveau un rol în conducerea României în construirea simbolului ostaşilor români, a celor 800.000 de ostaşi români morţi în război au căutat să evidenţieze personalitatea Ecaterinei Teodoroiu."


Exemplul "eroinei de la Jiu", aşa cum a fost denumită Ecaterina Teodoroiu, poate că spune puţine generaţiei de azi. Însă cel mai mult contează că ea, ca oricare om obişnuit de atunci, a făcut alegerea care i s-a părut cea mai bună.



www.rri.ro
Publicat: 2017-09-11 11:06:00
Vizualizari: 1455
TiparesteTipareste