Eva Heyman (1931-1944)

eva heyman (1931-1944) Tinira Eva Heyman fu supranumită Anne Frank a Transilvanil’ei sau Anne Frank a câsâbălui Oradea, unulu di aţel’i 1,5 milion de cilimean’i evrei morţâ tru Holocaust. Alăsă un jurnal din care posteritatea aflăă cum vedea realitatea ună adoleschentă de 13 a

Tinira Eva Heyman fu supranumită Anne Frank a Transilvanil’ei sau Anne Frank a câsâbălui Oradea, unulu di aţel’i 1,5 milion de cilimean’i evrei morţâ tru Holocaust. Alăsă un jurnal din care posteritatea  aflăă cum vedea realitatea ună adoleschentă de 13 an’i, cum îşi explicaa ea lumea care u anvârliga, ună a dezumanizaril’ei, a duşmăniil’ei şi a genocidului.

            Lu invităm pe istoriculu Marius Popescu de la Chentrul de Studiare a Evreilor din România să analizeadză jurnalul a Evâl’ei Heyman. Marius Popescu  descrise cum lo naştire ghetoulu din Oradea, câsâbălu din care provenea şi mediculu Nyszli Miklos, autorulu a celebrului volum ”Fuiu medic la Auschwitz”.

Marius Popescu: ”Eva Heyman easte ună feată de orighine evreiască din Oradea care avea ună populaţie evreiască multu numeroasă. Ca mărime, ghetoulu din Oradea fu al doilea din Ungaria, după Budapesta, şi mai multu decât ahât fu un ghetou multu restrictiv, altă turlie ca  toate ghetourile din Transilvania de Nordu. Aclo jandarmil’i unguri îşi feaţiră “borgea”/”datoria” cu un exces de zel ieşit din comun care îl’i ciudusi/aporisi până şi pe călăil’i/gealaţâl’i nazişti. Şi mi refer la rapiditatea cu care evreil’i fură transportaţ din Transilvania de Nordu. În decurs de 2 septămân’i, populaţia evreiască fu deportată şi din aţea ţi eara unăoară câsâbadzâl’i  transilvan’i cu populaţii evreieşti baia numeroase nu  mata arămase din păcate decât istorie.”

            Eva Heyman arhiusi să ţână jurnalul la vârsta de 13 an’i, pe 13 februarie cându împlinea aţea vârstă. Ninca din primele păgin’i a jurnalului transpar gâilipsirea care o măţina pe tinira feată.

Marius Popescu: ”Easte trâ minduire că atumţea cându citim jurnalul a unui cilimean sau adoleschentu lipseaşte să citim alte lucre. Ei ghine, aestu jurnal nu faţe decât să nă reliefeadză ună situaţie absolut traghică a populaţil’ei evreiască di-tru aţeale timpuri. Tricânda frândzâle tru jurnalu, un lucru foarte importantu easte aţea neisihie multu pronunţată a Evâl’ei faţă de preluarea a farmaciil’ei a pap-sui/bunicului a l’ei, pri-tru nişte nomuri extraordinar de restrictive pri-tru care evreil’i nu mata avea acces niţe măcar pe stradă decât maşi întră anumite ore. Unăoară loată farmacia bunicului, se surâpa stabilitatea a casâl’ei. Ea spunea în jurnal că un cetăţean de etnie maghiară avea vinită şi avea preluată fără niţiună turlie de remuşcare/părearea di arău farmacia pap-sui/a bunicului. Să nu agârşim că pe 30 augustu 1940 Ardealul de Nordu easte cedat a Ungaril’ei şi avem îndauă însemnări ale Evă cându spune cum  vidzu expulzarea a român’ilor de cătră autorităţâle maghiare. În jurnal spune că şi pe stradă se vedea foarte multe faţe/prosupe nale, se avea alăxită câsâbălu, eara foarte mulţâ oameni veniţ din Ungaria. Unulu di motivele trâ care a pap-sui/ bunicului a li Evă îl’i si avea loată farmacia fu că taha s-eara oaspe a român’ilor, că eara un evreu care nu susţâinea maghiarimea. Eara, desigur, aberantu.”

            Şoculu aţel mare avea să urmeadză. El si produse atumţea cându buna a l’ei soaţă Marta vrea să dispară împreună cu familia a l’ei.

Marius Popescu: ”Ţiva mai puternic decât preluarea farmaciil’ei a pap-sui fu legat de suţâl’ia a Evâl’ei cu Marta, ună fetiţă de tut aţeauăşi vârstă cu ea, cu care Eva îşi triţea chirolu adghi. Ca iţe cilimean’i, doauăle m’erdzea pe biciclete, se duţea şi-şi acumpăra câte ună îngl’eţată pe care o mânca hibă acasă la Marta, hibă acasă la Eva. Toate bune şi muşate până la un anumit momentu, adică anulu 1941. Eara anulu în care autorităţâle maghiare au expulzată toţ evreil’i care nu putea să-şi spună cetăţenia. Tatăl a Martâl’ei provenea din Bucovina, Marta se avea născută în Oradea di aform’ia că mama a l’ei eara din Oradea, şi tatăl a Martâl’ei prindea să hibă evacuat. Tru 1941, evreil’i adunaţ de autorităţâle maghiare fură duşi la Kameneţ-Podolsk şi vâtâmaţ/ucişi. Mama a Martâl’ei şi cu Marta nu  vrură să se dispartă de soţulu de curună şi de tatăl a lor care nu avea cetăţenia maghiară şi-l urmară în lagăr iu si achicâseaşte ghine că fură vâtâmate şi eale. Psihologhic ma sâ zburâm, aestua easte momentul-cl’eaie a jurnalului în care lumea a Evâl’ei Heyman se alâxeaşte radical. Nu că năinte eara ună lume fericită, ama imaghinea în care soaţa a l’ei fu loată de jandarmi tamam de la Eva de acasă, dusă şi vâtâmată la Kameneţ-Podolsk, easte momentul în care arhiuseaşte calvarulu sufletescu. Nu exiistă pagină din jurnal în care Marta să nu hiba evocată tru minduitile şi dim’icarea a l’ei sufletească. Peste 3 an’i, din păcate şi ea va aiba tut aţea bitisită, oara aestă în lagărulu de la Auschwitz-Birkenau.”

            Ama la tragediile care o anvârlilga pe Eva Heyman se adăvga şi ună dureare personală, de familie.

Marius Popescu: ”În familie lucrurile eara baia agitate. Mama l’ei eara divorţată de tatăl a l’ei, ea se avea recăsătorită/mârtată cu Bela Zsolt, tatăl adoptiv a li Eva, scriitor şi ziaristu de stânga. Tru aţea perioadă, să eşti şi evreu, să eşti şi de stânga nu eara ţiva ţi s-ai dor. Mama Evâl’ei şi ”baci/nenea Bela”, cum îl’i dzâţea Eva, nu para stătea pe acasă, se ascundea dipriună. Eva Heyman fu în mare misură crescută de pâpân’il’i matern’i. Cându citim jurnalul observăm ună atitudine niscântiori baighi araţe a Evâl’ei faţă de mama a l’ei.”

            ”Am împlinită 13 ani. Mi-am născută pi treisprâdzaţe, într-ună dzuuă de vineri”, aşi îşi arhiusea ea jurnalul pe 13 februarie 1944. Pe 17 Octombrie 1944, la vârsta de treisprâdzaţe an’i şi giumitate, lândzidă de tifos, Eva Heyman eara pitricută în camera de gazare.

Autor: Steliu Lambru

Armânipsire: Hristu Steriu

 

 


www.rri.ro
Publicat: 2018-01-14 22:51:00
Vizualizari: 156
TiparesteTipareste