Muzeul tirbuşoanelor

muzeul tirbuşoanelor Istorie, cultură, artă, toate se îngemănează atunci când vorbim despre o colecţie profesionistă de tirbuşoane. O colecţie pentru strângerea căreia s-a umblat prin toată lumea, după piese rare, şi a cărei alcătuire a durat 11 ani.

Istorie, cultură, artă, toate se îngemănează atunci când vorbim despre o colecţie profesionistă de tirbuşoane. O colecţie pentru strângerea căreia s-a umblat prin toată lumea, după piese rare, şi a cărei alcătuire a durat 11 ani.


Evoluţia istorică a tirbuşonului poate fi înţeleasă de vizitatorii celei mai mari colecţii de tirbuşoane din lume, atestată de Guinness World Records în 2015 şi găzduită de Muzeul recordurilor româneşti, din Bucureşti.


Iar faptul că avem de a face cu un act de cultură este certificat şi de faptul că acestei colecţii Romfilatelica i-a dedicat o emisiune filatelică în seria Colecţii Româneşti: Tirbuşoane 1, constând în timbre cu 7 valori diferite.


Colecţia impresionează nu numai prin numărul mare de exemplare, cât în special prin varietatea materialelor din care sunt făcute, pornind de la fier, alamă, bronz, până la materiale preţioase, aur, argint sau cu mânere încrustate cu pietre preţioase.


Colecţionarul însuşi, Ion Chirescu, ne-a mărturisit: "N-a ajuns nimeni la această performanţă, dar nu performanţa am căutat-o. Am pornit de la această colecţie şi de la acest hobby şi ,greu de crezut, dar fără să îmi dau seama, am ajuns la un număr de peste 30 de mii de tirbuşoane diferite, real diferite, efectiv datorită pasiunii şi plăcerii de a le colecţiona, de a le căuta."


Mari, ca pentru restaurante, mici, ca pentru sticluţe de colonie sau chiar minuscule, de studiat cu lupa, numărul tirbuşoanelor a crescut pe nesimţite, după cum ne-a spus colecţionarul: "A fost o creştere pas cu pas. Am încercat, e adevărat, la început, să cumpăr cărţi despre această pasiune. Nu sunt singurul colecţionar, bineînţeles. În lume există cluburi care se ocupă de acest tip de colecţie, sunt mulţi colecţionari de tirbuşoane, sunt câteva mii, organizaţi pe ţări, pe continente, toţi cu  această pasiune. Cea mai mare colecţie care apărea în Guinness Book era undeva la 1700 de piese. În momentul când am văzut la ce nivel a ajuns colecţia mea a fost şi pentru mine o surpriză."


Găsim aici piese decorative din a doua jumătate a secolului XVII, ce puteau servi la deschiderea călimărilor de pe biroul unui gentleman. Găsim tirbuşoane de deschis şampania, după obiceiul timpurilor în care şampania era medicament prescris în depresii. Pe atunci dopului i se făcea doar o gaură pentru ca nicio picătură de licoare miraculoară să nu se piardă, şampania fiind foarte scumpă. Există tirbuşoane mignone, cu incrustaţii ori mânere de sidef, pentru sticlele de parfum ale doamnelor, tirbuşoane mici, simple, cu inel, care rămâneau în dopurile sticluţelor de la spiţerie, pentru întrebuinţări repetate, şi o infinitate de tirbuşoane "de artist", în care creativitatea tehnică e înlocuită de cea estetică. Găsim secţiunea premium, cuprinzând piese ce nu pot fi văzute nicăieri în lume, unele patente de invenţie. Dar vom găsi şi, amuzaţi, tirbuşoane de târg, ornate cu motociclete, ancore, avioane, pisici sau Homer Simpson, kitsch-oase.


Şi totuşi atunci când se gândeşte la modul în care a organizat colecţia, proprietarul ei se gândeşte mai întâi la oamenii pe care i-a strâns pentru susţinerea acestui vis: "Cel mai important lucru a fost echipa care m-a ajutat. Am organizat un colectiv pornind de la prieteni şi persoane care s-au ocupat de acest lucru. Obiectele achiziţionate au fost curăţate, reparate, refăcute şi am început organizarea acestui muzeu, în primul rând prin modul de aranjare a lor. Sigur că am mers în mod evolutiv, de la primele tirbuşoane care au apărut în lume, până în ziua de astăzi. Dar cel mai important lucru, mi se pare, a fost modul de expunere a lor şi modul de iluminare. Eu cred că într-un muzeu este important ca lumina să fie foarte bine orientată către obiect, să-l scoată în evidenţă şi să nu îţi bată în ochi."


Piesa de rezistenţă a colecţiei româneşti este unul dintre cele două tirbuşoane existente în lume făcute din piciorul de fier al fostului Pod al Londrei, construit la 1176 şi dezafectat în 1831. Pe el sunt gravate cuvintele "a stat 656 de ani la baza Podului Londrei". Cea mai veche piesă datează din 1740, din perioada lui Ludovic al XV-lea.


Gabriel Soare, curatorul muzeului, ne-a tentat să vizităm colecţia: "Vizitatorii care vor veni vor vedea faptul că piesele sunt organizate urmând două principii. La nivel internaţional, tirbuşoanele sunt împărţite în funcţie de modul în care ele reuşesc să scoată dopul dintr-o sticlă. Noi având un număr mult mai mare de tirbuşoane în colecţie decât în alte locuri, a trebuit să apelăm şi la un alt criteriu şi anume acela al aspectului lor. Astfel încât vizitatorii vor putea vedea tirbuşoane cu mâner din lemn, tirbuşoane cu mâner os sau fildeş sau din pietre preţioase, vor vedea tirbuşoane mecanice, cu dublu levier, cu simplu levier sau cu diferite mecanisme de blocare a tijei, cu diferite mecanisme care să uşureze scoaterea dopului de pe spiră chiar. E o diversitate foarte mare de patente şi de tirbuşoane cu un design foarte interesant."


Întreaga colecţie e păstrată la umiditate şi căldură controlate, ca să nu se deterioreze şi este deschisă grupurilor de vizitatori ce se anunţă în prealabil. 


www.rri.ro
Publicat: 2018-03-18 12:16:00
Vizualizari: 1092
TiparesteTipareste