Revoluția franceză de la București

revoluția franceză de la bucurești Revoluția franceză a fost procesul cel mai important al secolului al 18-lea, proces care a dus la transformarea cea mai amplă de până atunci a societăților europene.

Revoluția franceză a fost procesul cel mai important al secolului al 18-lea, proces care a dus la transformarea cea mai amplă de până atunci a societăților europene. Nimic din ceea ce fusese anterior fixat în cultura și în civilizația europeană nu a rămas neatins de efectele anului 1789: de la mentalități și structuri sociale la programe utopice și la mobilizarea pentru proiecte politice reale.


Principatele Române se aflau, geografic, mental, politic și economic, în spațiul oriental controlat de Imperiul otoman. Secolul al 18-lea a fost denumit în istoriografia română "secolul fanarioților", nume care provenea de la cartierul Fanar din Constantinopol locuit de greci, de unde se recrutau principii care ocupau demnitățile cele mai înalte la Iași și București. Către sfârșitul secolului Luminilor, ideile modernizării, născute în Occident, începeau timid să pătrundă şi în Orient unde se adaptau aspiraţiilor locale. Deşi nici prin structură socială şi economică, nici prin politică şi nici prin influenţe religioase apropiat de Occident, spaţiul românesc a rezonat prin cultură la ceea ce se petrecea în Franţa. Istoricul Georgeta Filiti crede că, la Bucureşti, capitala unuia dintre principatele româneşti, cultura a putut face ce nu au făcut alte tipuri de cunoaştere: "Influența revoluției franceze se face simțită la București. Este un climat propice, e vorba de ideile novatoare care încep să pătrundă. Domnii fanarioți, trebuie să spunem, erau niște oameni cultivați. Când îl traduci pe Moliere, când ți-e cunoscut Voltaire, când scrii un tratat împotriva fumatului, când ai o bibliotecă ale cărei manuscrise le dorește regele Franței trebuie să înțelegem că exista un anumit climat cultural. Era vorba despre un Mavrocordat care avea toate acestea. Pentru că o revoluție, sau ideile ei, nu se pot manifesta într-un spațiu opac, unde lumea nu le poate recepta."


Revoluţia franceză de la Bucureşti nu a fost nici pe departe asemănătoare cu ceea ce era ea cu adevărat. Trebuie spus că a fost o agitaţie a elitelor şi a ţinut de personalitatea unor oameni speciali. Georgeta Filiti: "Pe de altă parte, trebuie să știm că totul rămâne la nivelul elitelor, nu este un fenomen general care să atingă toate clasele sociale. Elementul coagulant a fost un personaj foarte interesant al Balcanilor, este vorba despre Rigas Veleștinul. Unii îl consideră aromân, era din localitatea Veleștinos, de lângă Volos, pe care eu l-am vizitat și care seamănă cu un sat românesc foarte mult. Personajul este revendicat și de greci, pe bună dreptate. Însă toată viața lui activă s-a desfășurat aici, în Valahia, și toată creația și-o realizează în spațiul românesc."


Expansiunea modernităţii franceze în Europa are loc datorită elanului revoluţionar. Franţa republicană este efervescentă, îşi împrăştie ideile umaniste în toate punctele cardinale. Spre est, la periferia Imperiului otoman, diplomaţii francezi găsesc încă un spaţiu gata să preia idealurile ţării lor. Georgeta Filiti: "Influența franceză se exercită într-o formă multiplă. Pe de-o parte există manifestele revoluționarilor francezi, mai sunt personaje care pleacă de acolo, mai sunt diplomații. Imediat după războaiele care răvășiseră Țările Române între ruși, turci și austrieci, se deschid consulate, austriac, rus. Francezii încercau și ei să vină aici cu o asemenea formulă diplomatică. Și se nimerește ca diplomații francezi ajunși la București să fie niște revoluționari. Este o efervescență în acest sens. Acești oameni, un Claude-Emile Gaudin, un Carra Saint Cyr discută cu o pătură boierească, cu o pătură negustorească. Negustori din Franța, precum era Hortolan care deschide primul magazin universal la București, vin încă din 1798. Ideile revoluției franceze puse sub lozinca libertate, egalitate, fraternitate sigur că prind și aici în ideea firească de repetare a ceea ce se îmtâmpla în Franța."


Românii secolului al 18-lea, deşi receptivi la nou, la ideile şi programele generoase ale revoluţiei din Franţa, erau totuşi la periferia Europei şi nu puteau avea aceleaşi aspiraţii precum cetăţenii Hexagonului. Dar ideile revoluţionare franceze au fost adaptate condiţiilor locale, aşa cum a remarcat şi Georgeta Filiti: "Sigur că, pe lângă momentele de entuziasm de răsturnare a monarhiei, în Franța au urmat și teroarea şi alte lucruri absolut reprobabile. În Muntenia se punea problema ridicării neamurilor creștine împotriva dominației otomane. Revenind la acel personaj foarte interesant Rigas, care aici e grămătic, e vechil pentru diverse pricini ale boierilor, e secretar domnesc, scrie, lucrează, se agită, trebuie să spunem că el face o Constituție. Este una valabilă pentru toate neamurile din Balcani, fără să precizeze rolul fiecăruia, iar punctul central era salvarea de sub jugul otoman. El a avut un sfârșit tragic, a fost dat de austrieci pe mâna pașei de la Belgrad care l-a strangulat în fortăreața Kalemegdan în 1798. Dincolo de acestea, fermentul revoluției este adus aici și se dezvoltă creând o stare de spirit. Au existat puțini conspiratori, Societatea Amicilor a fost una. E un început de Eterie, care își avea sediul la Odessa, ce va reuși practic să facă ceva prin 1821. Aceste societăți secrete rămâneau așa cum erau, secrete, dar şi ele au creat o stare de spirit dată de influența revoluției franceze."


Revoluția franceză de la București a fost expresia înnoirii pe care vremurile o propuneau societății românești la finele secolului 18. Răspunsul ei mai articulat va veni însă peste aproximativ 50 de ani, în 1848.


www.rri.ro
Publicat: 2018-12-10 12:27:00
Vizualizari: 3221
TiparesteTipareste