160 de ani de la Unirea Principatelor Române

160 de ani de la unirea principatelor române În pofida vremii încă reci şi a situaţiei fierbinţi de pe scena politică, românii celebrează, joi, prima lor sărbătoare naţională din an.

În ţară, în Republica Moldova, majoritar românofonă, şi în comunităţile româneşti din diaspora se marchează, zilele acestea, prin numeroase evenimente, împlinirea a 160 de ani de la Unirea Principatelor Române. Ceremonii religioase şi militare, depuneri de coroane de flori şi spectacole în aer liber marchează, ca în fiecare an, acest moment, care a prefaţat crearea statului naţional unitar, acum un secol. 


Pe 24 ianuarie 1859, Alexandru Ioan Cuza - ales, cu o săptămână înainte, domnitor al Moldovei - a fost votat, în unanimitate, şi de Adunarea Electivă de la Bucureşti drept suveran al Ţării Româneşti şi proclamat domn al Principatelor Unite. A fost semnată astfel, de facto, unirea celor două state locuite de români. Trei ani mai târziu, pe 24 ianuarie 1862, cu sprijinul decisiv al împăratului francez Napoleon al III-lea, Unirea a fost recunoscută internaţional, iar statul a primit numele de România. Domnia de şapte ani a lui Alexandru Ioan Cuza a pus, prin reformele radicale promovate, temeliile instituţionale ale României moderne. Au fost adoptate Codul civil şi cel penal, amândouă de inspiraţie franceză,a fost creată o armată naţională, învăţământul primar a devenit obligatoriu şi au fost înfiinţate primele universităţi - încă din 1860 cea de la Iaşi, care azi poartă numele lui Cuza, şi, patru ani mai târziu, aceea de la Bucureşti. 


Prin reforma agrară, aproape jumătate de milion de familii ţărăneşti au fost împroprietărite cu terenuri obţinute după secularizarea moşiilor mănăstireşti. Carismatic şi adorat de ţărani şi de clasele urbane paupere, dar dezagreat de partidele politice, din cauza  derapajelor sale autoritare, domnitorul a fost obligat să abdice şi să se exileze în 1866. I-a urmat pe tron viitorul Rege Carol I, din familia princiară germană Hohenzollern-Sigmaringen. Lunga domnie a acestuia avea să aducă României independenţa de stat faţă de imperiul otoman şi redobândirea Dobrogei, după războiul ruso-româno-turc din 1877. 


În 1918, sub Regele Ferdinand, supranumit Întregitorul, procesul de constituire a statului naţional s-a încheiat prin unirea cu Patria Mamă a provinciilor istorice cu populaţie majoritar românească aflate, până atunci, sub ocupaţia imperiilor multinaţionale vecine - Transilvania, Banat, Crişana, Maramureş, Bucovina şi Basarabia. Aşa cum confirmă, însă, întreaga istoriografie, deopotrivă autohtonă sau internaţională, actul fondator al viitoarei Românii Mari, democratice şi prospere a fost Unirea Principatelor şi crearea unui nucleu statal funcţional. "Unirea este îndeplinită. Naţionalitatea română este întemeiată. Alesul vostru vă dă astăzi o singură Românie" - scria, în epocă, Alexandu Ioan Cuza, într-o proclamaţie către poporul său. 


www.rri.ro
Publicat: 2019-01-23 12:20:00
Vizualizari: 876
TiparesteTipareste