Quo vadis, Europa?

quo vadis, europa? Uniunea Europeană are părinţi fondatori şi o istorie marcată cu tratate esenţiale şi carte de diferite culori.

Uniunea Europeană are părinţi fondatori şi o istorie marcată cu tratate esenţiale şi carte de diferite culori. Construcţia europeană a pornit şi a fost susţinută permanent de dezbateri şi idei curajoase. În 1950, ideea unei organizaţii europene transnaţionale era încă de domeniul filosofiei utopice dar ea a fost lansată de un grup de politicieni cu viziune. Fiecare pas al integrării a adus dezbateri şi aprofundarea teoriei economice. Mereu au apărut oameni, cu nume şi renume, care au marcat fiecare dintre realizările uniunii europenilor.

 

La sfârşitul lunii ianuarie, „un manifest pentru un patriotism european” a fost publicat la chemarea filosofului francez Bernard-Henri Lévy şi cu semnătura a 30 de cunoscuţi scriitori preocupaţi de viitorul Europei. Israelianul David Grossman, austriaca Elfriede Jelinek, albanezul Ismaïl Kadaré, ceho-francezul Milan Kundera, britanicul Salman Rushdie, portughezul António Lobo Antunes, polonezul Adam Michnik, italianul Roberto Saviano, turcul Orhan Pamuk, peruanul Mario Vargas Llosa, franco-marocana Leïla Slimani, se află printre semnatarii acestui manifest. Nobelul pentru literatură de acum 10 ani, scriitoarea Herta Müller, de origine germană, născută în România, se află pe prestigioasa listă a scriitorilor care luptă pentru o Europă unită şi liberă.

 

Demersul scriitorilor este provocat de apropiatele alegeri pentru Parlamentul European. Autorii manifestului se definesc drept „patrioţi europeni” care, deşi, uneori, apar ca resemnaţi şi tăcuţi, sunt conştienţi că, la alegerile europene viitoare, se dă o nouă luptă pentru civilizaţie. Acest moment critic se află plasat la trei sferturi de secol de la înfrângerea fascismului şi trei decenii de la căderea comunismului. Totul în textul dat publicităţii aminteşte de marile iniţiative ale conştiinţelor vii care s-au manifestat de câte ori Europa şi pacea, cultura şi civilizaţia au alunecat de abia simţit spre fenomenele periculoase care au afectat continentul.

 

Regăsim, cu plăcere dar şi cu teamă, spiritul înaltei dezbateri de ideii care a însoţit Europa după ultimul război. Aflăm aici pana unor scriitori talentaţi dar şi observaţia unor cetăţeni implicaţi, întâlnim principiile puternice ale unificării europene dar şi analiza de totală sinceritate a unor intelectuali implicaţi. „Europa este în pericol”, exclamă scriitorii celebri, atrăgând atenţia că există riscul ca viitoarele alegeri europene să aducă victoria populismului şi a antieuropenilor asupra celor care cred în moştenirea lui Erasmus, Dante, Goethe şi Comenius, a xenofobiei şi a antisemitismului asupra celor care consideră că Europa este a doua patrie pentru toţi oamenii liberi din lume.

 

Autorii şi semnatarii analizei îşi reproşează că, împreună cu toţi colegii de generaţie, au comis greşeala de a crede că Europa unită se va realiza de la sine, fără alte eforturi. Cu toţii simt că au trăit iluzia unei Europe necesare, în natura lucrurilor, care se va realiza de la sine pentru că este în „sensul istoriei”. Acestui context, care a permis să se ivească sau să reapară fenomenele care pun în pericol viitorul Europei unite, i se adaugă îndepărtarea de doi aliaţi, cel de dincolo de Canalul Mânecii şi cel de dincolo de Atlantic, care au salvat Europa de două ori de la sinucidere, în secolul trecut, şi de manevrele celui numit „stăpânul de la Kremlin”.

 

Pe de altă parte, metaforic, scriitorii consideră că o serie de „incendiatori de suflete” se joacă cu focul, la Dresda, Barcelona, Budapesta, Viena sau Varşovia. Accentul de final cade pe un dezastru aproape anunţat, când, la vot, actuala criză a conştiinţei europene va putea distruge „măreţia, onoarea şi prosperitatea societăţilor noastre”, putând remite în cauză, de o manieră nemaiîntîlnită din anii 30, democraţia liberală şi valorile sale. 


www.rri.ro
Publicat: 2019-02-03 12:50:00
Vizualizari: 874
TiparesteTipareste