Adriana Georgescu

adriana georgescu Începuturile comunismului în România, şi nu doar în România, au fost marcate de cruzimea represiunii celor care se împotriveau noului regim.

Începuturile comunismului în România, şi nu doar în România, au fost marcate de cruzimea represiunii celor care se împotriveau noului regim. Printre ei, erau mulţi tineri care, cu entuziasmul vârstei, credeau naiv că, protestând franc şi spunând adevărul, regimul va fi înlăturat. Printre ei se număra în 1945 Adriana Georgescu, avocată şi jurnalistă, care la 25 de ani, când a fost arestată de comuniști și supusă torturii, era șefa de cabinet a generalului Rădescu, ultimul prim-ministru dinainte de instaurarea regimului impus de sovietici. După arestarea abuzivă - timp în care a fost anchetată şi bătută de Alexandru Nicolschi, unul din cei mai cruzi torţionari comunişti, devenit general de Securitate -, a urmat un simulacru de proces în septembrie 1945. Apoi Adriana Georgescu a fost condamnată la 4 ani de închisoare pentru implicarea în organizaţia T (a tinerilor liberali), pe care noua conducere comunistă a catalogat-o drept teroristă. Amnistiată de regele Mihai în 1947, cu puţin timp înainte de abdicare, ea a fost arestată din nou, în august 1947. A reuşit, însă, să fie "răpită" de colegii din organizaţia liberală care au ajutat-o să evadeze. După o perioadă petrecută ca fugară la Bucureşti, ajutată de Ştefan Cosmovici, care avea să-i devină soţ, pe 2 august 1948 a emigrat clandestin şi, după un refugiu la Viena, s-a stabilit la Paris. Acolo, ajutată de o altă anti-comunistă exilată, Monica Lovinescu, a scris prima carte care relata ororile din închisorile comuniste. 


"La început a fost sfârşitul" a apărut mai întâi în franceză, la Paris. Deşi amintirea torturilor era încă proaspătă, Adriana Georgescu s-a străduit să scrie această carte tocmai pentru a arăta Occidentului, încă neclarificat asupra comunismului, adevărata faţă a acestui regim, ascunsă în spatele propagandei şi a minciunilor. Pe lângă descrierile detaliate ale groaznicelor zile de detenţie şi de tortură, Adriana Georgescu a realizat şi câteva portrete ale comuniştilor de vază, după cum aflăm de la Lidia Bodea, Directoarea Generală a editurii Humanitas.  Cartea Adrianei Georgescu conține multe detalii și portrete: cel al primului premier comunist Petru Groza, portret al comuniștilor marcanți ca Emil Bodnăraș și Ana Toma. Era o mare scriitoare având în spate și experiența de jurnalistă. A ținut o cronică cinematografică, iar înainte de 1944, Siguranța (predecesoarea Securității) a vrut s-o prindă și s-o predea Gestapoului, căci ea scrisese și contra ideologiei naziste căreia i se făcea propagandă prin filme. A început să scrie cartea aceasta la Paris, imediat după fuga sa din 1948. Iar în 1950-1951, textul a prins contur. Adriana făcea tandem cu Monica Lovinescu, care traducea în franceză pagină după pagină. Astfel cartea a putut fi publicată prima dată în 1951, doar la câțiva ani după e autoarea a trecut prin experiența limită a închisorii comuniste.


Printre portretele realizate de Adriana Georgescu, se detaşează cel al lui Alexandru Nicolschi, cel mai crud dintre torţionarii ei, "omul-şobolan" cum l-a poreclit Adriana Georgescu. Lidia Bodea  Nicolschi era în anii aceia un om tânăr, născut la Tiraspol în 1915. Deci avea, în 1945, 30 ani, 8 clase, comunist venit din URSS și arestat inițial ca agent sovietic. Lui, însă, autoritățile române din timpul războiului îi comută o pedeapsă foarte grea într-una de suportat. El este omul-șobolan despre care vorbește Adriana Georgescu, făcându-i un portret de fiară. Mai departe știm ce-a făcut Nicolschi până la Fenomenul Pitești și până la moartea lui senină. Știm cum, puțin înainte de moarte, explica într-un interviu că el știa cum fusese în închisoare, căci și el fusese în pușcărie. Acesta a fost generalul de Securitate Nicolschi care a murit liniștit, în patul lui în aprilie 1992.


Prima ediţie în română a cărţii scrise de Adriana Georgescu, "La început a fost sfârşitul", a apărut în 1991 la editura Humanitas, cu o prefaţă a Monicăi Lovinescu. În acea prefaţă, scriitoarea şi jurnalista care a activat contra comunismului de la microfonul Europei Libere, a ţinut să precizeze rolul dizidenţei româneşti în primii ani după război, după cum aflăm din citatul oferit tot de Lidia Bodea.  Suferim, vom mai suferi încă mult timp de reputația ce ni s-a făcut de a fi țara din Răsărit cu cea mai slabă dizidență și, cu excepțiile știute, e destul de adevărat pentru ultimele decenii, nu și pentru primele. Rezistența în România a fost, probabil, după 1944, mai numeroasă, mai unitară, mai decisă decât la vecinii noștri. Și mai îndelungată. În 1945, aveam o societate civilă, dar și armata roșie pe un pământ cedat influenței sovietice. În 1989-1990, societatea, cu minunatele excepții știute, s-a arătat nevrozată, ar fi spus Adriana Georgescu, în schimb Europa nu mai e împărțită, iar armata roșie e ocupată la ea acasă. În 1945, totul depindea de străini, acum totul depinde de noi. În principiu, la început nu mai are de ce să fie sfârșitul.


Adriana Georgescu a murit în 2005, în Marea Britanie unde se stabilise în urma celei de-a doua căsătorii. Iar recent, cea de-a doua ediţie a cărţii ei a apărut tot la editura Humanitas


www.rri.ro
Publicat: 2019-05-05 12:12:00
Vizualizari: 893
TiparesteTipareste