23 august 1944 după 75 de ani

23 august 1944 după 75 de ani	23 august 1944 a fost o zi care a marcat destinul istoric al României între 1945 și 1989.

23 august 1944 a fost o zi care a marcat destinul istoric al României între 1945 și 1989. În după-amiaza acelei zile, regele Mihai I l-a destituit şi arestat pe mareşalul Ion Antonescu, şeful guvernului, şi pe colaboratorii săi și a scos România din alianţa cu Germania. Acel act a scurtat războiul cu aproximativ 6 luni, sînt de părere unii specialişti militari. Primită de populaţie cu o extraordinară bucurie, se credea că schimbarea din acea zi va deschide o perioadă nouă, de pace, de prosperitate economică şi de refacere a sistemului politic democratic distrus de fascism în toată Europa. Din păcate, contemporanii nu puteau şti că urma cel mai sângeros tip de regim politic din întreaga istorie a României, regimul comunist.


În arhiva Centrului de Istorie Orală din Radiodifuziunea Română se află un interviu cu Mircea Ionnițiu din anul 2002, coleg de școală al regelui Mihai I, care i-a stat alături suveranului în toate clipele grele. Ionnițiu își aducea aminte de ostilitățile dintre trupele germane și cele române care au urmat momentului arestării mareșalului Ion Antonescu: "În zorii zilei de 24 august au început ostilităţile cu nemţii. Timp de 24 de ore, capitala a fost supusă la raiduri de teroare, când o serie de obiective nemilitare au fost avariate sau distruse şi populaţia civilă a fost mitraliată pe Calea Victoriei. Guvernul declară în timpul zilei că în faţa acestor acţiuni ostile consideră că România se află în stare de război cu Germania şi ordonă armatei să reziste acţiunilor inamice şi să elibereze teritoriul naţional. Capitala este curăţată de centrele de rezistenţă şi de pericolul prezentat de concentrarea germană din regiunea Băneasa-Otopeni."


În timpul regimului comunist, propaganda oficială vorbea despre contribuția sovieticilor la actul de la 23 august 1944 și la eliberarea propriu-zisă a României. În anii lui Ceaușescu s-a vorbit mai ales despre contribuția partidului comunist la schimbarea de la 23 august și la eliberarea României prin forțele proprii. Însă o contribuție semnificativă a fost omisă în toți acei ani, și anume ajutorul dat armatei române de către aviația americană la lichidarea rezistenței germane în zilele care au urmat schimbării de la 23 august 1944. Mircea Ionnițiu a vorbit despre acea contribuție cu adevărat importantă la succesul românesc.  

"Surprinzător a fost atacul flotei aeriene americane asupra instalaţiilor germane aflate la nord de Bucureşti, conform instrucţiunilor ce fuseseră transmise la 21 august. Bombardierele grele americane au atacat la ora 1, ora convenită în ziua de 26 august. Acţiunea lor a ajutat unităţilor româneşti să elimine prezenţa forţelor germane din preajma Capitalei. În aceste acţiuni, armata română a capturat circa 6-700 de prizonieri, dar a suferit vreo 1.400 de morţi şi răniţi. Până la 30 august a fost eliberat restul ţării de toate centrele de rezistenţă germană, luându-se 56.000 de prizonieri, dar plătindu-se cu 8.500 de morţi şi grav răniţi. Lupte crâncene au avut loc la Ploieşti, unde se afla cea mai mare grupare de unităţi germane. Este de remarcat că eliberarea ţării a fost făcută exclusiv de către armata română."


Obiectiv, Mircea Ionnițiu a dorit să vorbească și despre contribuția sovietică la înfrângerea rezistenței germane. : "Singura operaţie la care a participat unităţi din armata sovietică a fost operaţia de curăţire de la Ploieşti, unde formaţiuni sovietice au intrat în luptă în ziua de 29 august. Peste 265.000 de ostaşi români au participat la acţiunea de reunificare a Transilvaniei de nord, de sub ocupaţia maghiară, şi aproape 8.500 de tineri români au plătit cu viaţa lor sau cu sângele lor la această cucerire. În operaţiile din Transilvania au participat mari unităţi sovietice. Campania a fost terminată la 25 octombrie 1944, prin eliberarea oraşelor Satu Mare şi Carei, în ziua în care Regele Mihai împlinea 23 de ani."


Astăzi, noi privim la ieșirea din alianța cu Germania drept o manevră inteligentă prin care regele și anturajul său au făcut tot ce au putut ca România să iasă cât mai bine din cea situație încurcată. Însp Mircea Ionnițiu credea că 23 august 1944 nu este o sărbătoare: "Ziua de 23 August nu este însă o zi de sărbătoare. Este o zi în care trebuie să ne amintim cu respect de cei care au făcut sacrificiul suprem pe câmpiile Basarabiei, pe stepele Ucrainei, pe marginea Donului şi a Volgii, în văile Caucazului şi ale Crimeii, dar şi a celor care au căzut apărând Bucureştiul şi cei ce s-au jertfit eliberând Clujul. 

Este o zi de reculegere, de reevaluare, când noi, cei care am supravieţuit, reflectăm asupra valorii morale a sacrificiilor inutile, a jertfelor făcute pentru raţiune de stat, dar şi pentru reîntregirea morală şi spirituală şi fizică a naţiunii. Închei cu cuvintele Regelui Mihai, din proclamaţia dată la 23 August 1944: "Poporul nostru înţelege să fie stăpân singur pe soarta sa! Oricine s-ar împotrivi hotărârii noastre liber luate, şi care nu atinge drepturile nimănui, este duşman al neamului nostru. Noul Guvern înseamnă începutul erei noi, în care drepturile şi libertăţile tututror cetăţenilor ţării sunt garantate şi vor fi respectate." Acesta este citatul din proclamaţia Regelui, iar după 40 de ani de zile trebuie să continuăm lupta pentru a atinge aceste ţeluri."


La 75 de ani de atunci putem conchide că românii au înțeles care era cerința timpului istoric de atunci. Și cei care trebuia să-și facă datoria în interesul național și-au făcut-o.



www.rri.ro
Publicat: 2019-06-17 12:16:00
Vizualizari: 693
TiparesteTipareste