Revoluţia română, acum 30 de ani

revoluţia română, acum 30 de ani La 15 decembrie 1989, românii au început să iasă în stradă, să scandeze împotriva regimului comunist şi a lui Ceauşescu, curaj care ar fi fost curată sinucidere, până atunci.

Evenimentele care au schimbat Europa şi lumea, acum 30 de ani, au devenit deja istorie. Puţini dintre cei activi astăzi îşi amintesc vremurile dinainte de Revoluţia anticomunistă din 1989 sau sunt născuţi după aceste moment, într-o lume nouă. România a fost ultimul dintre cele şase state ale Estului european ce ţineau aproape de Moscova care a intrat în dominoul prăbuşirii regimurilor comuniste. Era cel mai dur regim, cu o dictatură personală de tip stalinist ce a rezistat până în ultimul moment şi a fost înlăturată cu sacrificii dureroase.

 

În decembrie 1989, situaţia din România lui Ceauşescu era de-a dreptul explozivă. La Varşovia, Berlin, Budapesta, Praga şi Sofia, liderii regimurilor comuniste plecaseră de la putere, lăsându-l pe Ceauşescu într-un offside al geopoliticii internaţionale. Întârzia şi, de fapt, nu a mai apărut deloc, o soluţie din interiorul partidului comunist, care să-l înlăture pe dictator şi să realizeze o schimbare democratică. Până la urmă, schimbarea a fost realizată prin acţiune populară, printr-o explozie socială.

 

La 15 decembrie 1989, românii au început să iasă în stradă, să scandeze împotriva regimului comunist şi a lui Ceauşescu, curaj care ar fi fost curată sinucidere, până atunci. La Timişoara, pastorul Laszlo Tőkés urma să fie evacuat de poliţia politică a regimului comunist, fiind un opozant tot mai cunoscut. Oamenii s-au strâns în Piaţa Maria din Timişoara, apoi pe marile bulevarde, la catedrala ortodoxă, în Piaţa Operei din Timişoara. Atunci a început şi represiunea, cu sute de oameni împuşcaţi pur şi simplu, cu arme de război.

 

La 21 decembrie, revolta populară izbucneşte şi la Bucureşti şi, a doua zi, dictatorul Nicolae Ceauşescu fuge cu un elicopter. Este arestat la scurt timp, judecat sumar şi executat, chiar în ziua de Crăciun a anului 1989. Mereu alături, soţia sa, Elena Ceauşescu, numărul doi al regimului dictatorial comunist. În seara zilei de 22 decembrie 1989, la putere se instalează, în lumina reflectoarelor televiziunilor, un grup extrem de eterogen, format din foşti lideri comunişti şi participanţi la protestele populare din acele zile. Se constituie Frontul Salvării Naţionale, de fapt un Consiliu al acestui Front, un organ de conducere a unei structuri nou apărute. În fruntea structurii era Ion Iliescu, noul conducător al României, fost tânăr lider comunist ce a fost marginalizat de regimul Ceauşescu.

 

În aceeaşi zi de 22 decembrie, Ion Iliescu prezintă un „Comunicat către ţară” în care sunt trecute toate măsurile de democratizare României, începând cu înlăturarea dictaturii unui singur partid, cel comunist, şi „statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ”. Din acest moment, totul se desfăşoară sub psihoza unui atac masiv al unor, după cum se spunea acum trei decenii, „terorişti”, de fapt luptători bine pregătiţi, unii chiar străini, care ar fi vrut salveze cuplul Ceauşescu şi să îi lichideze pe noii lideri ai României.

 

Nici după trei decenii nu se ştie, sau nu s-a spus public, ce s-a întâmplat atunci, cine erau aceşti „terorişti”, de ce au murit atâţia oameni, inclusiv după executarea soţilor Ceauşescu, la 25 decembrie. După o revoluţie sângeroasă, în Decembrie 1989, a urmat o tranziţie complicată, de multe ori dureroasă. „Comunicatul către ţară” din 22 decembrie 1989 stabilise principiile, dar şi direcţiile de acţiune, numai că ineditul proces de trecere de la socialism la capitalism, în România, s-a dovedit a fi anevoios şi extrem de dur. După 30 de ani, românii beneficiază de rezultatele acestor evoluţii istorice, începute în decembrie 1989, fiind cetăţeni europeni şi ai lumii democratice. 


www.rri.ro
Publicat: 2019-12-29 12:48:00
Vizualizari: 1979
TiparesteTipareste