Dinamica relaţiilor post-Brexit

dinamica relaţiilor post-brexit Prevăzută iniţial pentru martie 2019, ieşirea Marii Britanii din Uniunea Europeană a fost amânată în câteva rânduri.

Prevăzută iniţial pentru martie 2019, ieşirea Marii Britanii din Uniunea Europeană a fost amânată în câteva rânduri. A intrat în cele din urmă în linie dreaptă după ce noul parlament de la Londra, rezultat în urma victoriei conservatorilor la anticipatele din Marea Britanie, a aprobat legea acordului de retragere, care stabileşte 31 ianuarie 2020 ca dată a ieşirii. A fost pentru prima dată de la referendumul din 2016 când lucrurile au început să fie cu adevărat clare. Într-un con de umbră rămâne, însă, dinamica relaţiilor post-Brexit. Cum vor arăta relaţiile dintre Regatul Unit şi Uniunea Europeană - două entităţi legate prin cultură, istorie, chestiuni economice sau de securitate, Marea Britanie fiind, de altfel, principalul contributor militar al UE? 


Analistul de politică externă Andrei Ţărnea  "Ieşirea Marii Britanii din Uniune nu schimbă natura intereselor care leagă Regatul Unit de restul continentului, nu schimbă natura ameninţărilor care sunt comune pentru Marea Britanie şi Uniunea Europeană, dar schimbă modul, inclusiv din punct de vedere legal, în care aceste cooperări pot să continue. Totodată, există chestiunea cetăţenilor Uniunii Europene care lucrează sau trăiesc în Marea Britanie şi invers, a cetăţenilor britanici care studiază, lucrează sau sunt rezidenţi ai unor state membre ale UE, iar România este unul dintre statele care au cetăţeni într-un număr semnificativ prezenţi în Marea Britanie, atât ca studenţi, cât şi pe piaţa forţei de muncă." 


Brexitul schimbă raporturile de forţe din interiorul Uniunii Europene. E, fără discuţie, o schimbare de centru de greutate, consideră analistul Andrei Ţărnea. În ultimii 2-3 ani, vocea Regatului Unit, deşi membru al Uniunii, nu a mai avut aceeaşi greutate. Ne întoarcem pe formula anterioară: cuplul franco-german, diferit astăzi decât a funcţionat el în primii 20 de ani de existenţă a Uniunii Europene, capătă din nou greutate într-un context geopolitic schimbat fundamental, într-un context regional, într-un context economic diferit, spune Andrei Ţărnea  "Ne întoarcem la o formulă istorică, Marea Britanie nefiind un membru fondator al Uniunii Europene, ea a intrat după ce preşedintele De Gaulle nu mai era preşedintele Franţei - acesta a fost unul dintre oamenii politici din ţările mari care s-a împotrivit apartenenţei Regatului Unit la Uniunea Europeană, la ceea ce va fi devenit apoi Uniunea Europeană, comunitatea economică. Ceea ce este important este că Marea Britanie a fost întotdeauna un partizan al lărgirii Uniunii Europene, un partizan al unei Uniuni Europene extinse, care să funcţioneze ca un instrument de coordonare politică, de aliniere în ceea ce priveşte principii şi standarde democratice, şi de zonă economică, de funcţionare coerentă la nivelul continentului european." 


Se va schimba dinamica relaţiilor internaţionale odată cu aşezarea Marii Britanii pe o traiectorie separată de Uniunea Europeană? Preşedintele Centrului de Prevenire a Conflictelor, Iulian Chifu, insistă pe faptul că se va schimba în primul rând dinamica la nivelul Uniunii Europene  "Ieşirea unuia dintre membrii permanenţi ai Consiliului de Securitate, deţinător al armei nucleare, din Uniunea Europeană lasă, de fapt, în interior un singur stat - Franţa - un singur stat nuclear şi membru permanent al Consiliului de Securitate. Evident că acest lucru creează o singularitate, vrem - nu vrem, cu atât mai mult cu cât în ecuaţia de putere la nivel european, Franţa doreşte să îşi aroge, o face, practic, zi de zi, această responsabilitate pe dimensiunea apărării europene. E adevărat că e foarte greu de susţinut o Europă care are o apărare condusă de Franţa, din care lipsesc, ca să luăm strict raportul dintre NATO şi Uniunea Europeană, SUA, Canada, iată, şi Marea Britanie, Norvegia, Turcia, şi aduce în plus state neutre, precum Austria, Suedia şi Finlanda, respectiv Danemarca şi Irlanda. Această situaţie este cuantificată inclusiv financiar. La nivel european, însă, retragerea Marii Britanii e mult mai importantă, pentru că acolo Marea Britanie a jucat şi un rol geopolitic de echilibru, ştiţi, perfidul Albion, care nu are aliaţi permanenţi, ci are interese. Ei bine, în acest context, dispariţia Marii Britanii, care era aliatul Germaniei în privinţa politicilor economice şi aliatul Franţei pe dimensiunea de apărare şi securitate, vine să schimbe balanţa şi să schimbe şi balanţa de putere în voturile cu dublă majoritate. Iată, pe viitor, Franţa şi Germania împreună vor putea să impună agende care nu pot fi contrabalansate decât de următoarele 13 state ca potenţă, greutate strategică, greutate de vot la rând, adică practic niciodată." Deci, vorbim de roluri mult mai importante decât cele aparente ale Marii Britanii în UE, mai spune profesorul universitar Iulian Chifu.


www.rri.ro
Publicat: 2020-01-10 14:27:00
Vizualizari: 1255
TiparesteTipareste