Dreptul copiilor de a fi consultați

dreptul copiilor de a fi consultați UNICEF România: "Majoritatea copiilor nu știu că au dreptul de a participa la procesele decizionale care-i privesc direct."

"Majoritatea copiilor nu știu că au dreptul de a participa la procesele decizionale care-i privesc direct." 

Aceasta e una dintre constatările UNICEF România după consultarea cu mai mulţi tineri din ţara noastă şi din UE. Asta se întâmplă în ciuda faptului că în Convenţia ONU despre drepturile copiilor, există un articol ce stipulează dreptul lor de a fi consultaţi. Pentru a remedia nu doar ignoranţa copiilor referitoare la drepturile lor, ci şi neglijenţa adulţilor de a discuta cu cei mici, UNICEF România a luat iniţiativa de a înfiinţa Boardul Copiilor, o comunitate formată din elevi de şcoală primară, pre-adolescenţi şi adolescenţi. 


Despre scopurile acestui for, ne vorbeşte acum Despina Andrei, managerul de comunicare şi strângere de fonduri din cadrul UNICEF România: "Este o iniţiativă unică la nivel naţional pe care UNICEF România a lansat-o anul trecut în ianuarie 2019 cu scopul principal de a încuraja participarea copiilor, de a promova un drept inclus în Convenţia ONU cu privire la drepturile copiilor. E vorba de articolul 12 care stipulează consultarea şi participarea copiilor la luarea unor decizii care-i privesc. 

Traversăm o perioadă în care politicile publice - indiferent că vorbim de România sau de UE - sunt făcute de adulţi pentru copii. E normal să fie aşa, dar e bine şi să le formulăm împreună cu copiii, căci ele influenţează şi viitorul lor. Prin urmare, am înfiinţat acest board din care fac parte copii provenind din medii socio-economice diferite. Provin atât de la ţară, cât şi de la oraş, sunt copii tipici şi copii atipici, adică au diverse dizabilităţi, sunt copii care trăiesc în mediul familiar, dar şi copii trăiesc în cadrul instituţiilor publice din sistemul de protecţie a copilului."


Primul pas făcut de Boardul Copiilor a fost adoptarea unei prime schiţe a Declaraţiei de la Bucureşti a copiilor din UE, document ce a fost, apoi, trimis tuturor statelor membre ale UE. Iar acum copiii aşteaptă reacţia instituţiilor, aflăm de la Despina Andrei: 


"În mod concret, noi ne-am dorit foarte mult crearea unui mecanism european de consultare a copiilor în privinţa deciziilor care fac referire la ei. România a considerat că e oportun să deschidă acest subiect şi să pornească rostogolirea unui mic bulgăre de zăpadă. Noi am format acest bulgăre, urmând ca ţările care au preluat Preşedinţia UE după România să-l rostogolească mai departe ca să crească. După România a urmat Finlanda, iar acum Croaţia deţine această Preşedinţie. Ştiu de la colegii mei de la UNICEF Croaţia că şi ei îşi doresc să creeze un Board al copiilor după modelul românesc. Îşi doresc, de asemenea, să continue această iniţiativă care a fost pusă pe agenda politică de România. Se ştie că parcursul legislativ al oricărei iniţiative e foarte lent. Discutam cu copii din Boardul copiilor şi le spuneam că facem pionierat împreună şi că seminţele cultivate acum vor da roade de-abia peste câţiva ani."


Sophia Cârlan are 17 ani şi este elevă la Liceul Gh. Lazăr din Bucureşti. În ultima vreme, a făcut voluntariat în cadrul mai multor acţiuni civice. Prin urmare, a fost firesc pentru ea să se implice şi într-un proiect care pledează pentru participarea copiilor la luarea deciziilor, cum este Boardul Copiilor, mai ales că nici ea nu ştia nimic despre dreptul său de a fi consultată. 


Sophia Cîrlan: "Eu nu ştiam despre dreptul nostru de a fi consultaţi. Astfel, atunci când am aflat asta şi am descoperit că Boardul copiilor UNICEF caută noi membri, am rămas foarte încântată. Am văzut că se poate. Atunci mi-am zis să încerc şi eu. Îmi doresc să ajut măcar cu 1% ca generaţiile următoare de copii să poată fi consultate şi să se schimbe ceva măcar pentru ei, dacă nu pentru generaţia mea. Două domenii care mă interesează pe mine şi le consider la fel de importante sunt educaţia şi protecţia mediului."


Despre tinerii care au între 14 şi 29 de ani, un studiu al Fundaţiei Friedrich Ebert de anul trecut arată că nu prea sunt interesați de participare la viața cetății. Mai puțin de un sfert dintre respondenţi au fost implicați în acte participative. În comparație cu celelalte nouă țări sud-est europene incluse în studiul comparativ, România are cel mai mic procent al respondenților implicați politic. 


Cum i se par Sophiei Cîrlan aceste statistici?  "Sunt adevărate deoarece copiii și tinerii nu au avut oportunitatea să se implice. Și, fiindcă nu li s-a dat această oportunitate, ei nici nu știu despre ce este vorba. Li se pare uimitor când află că există acest drept al lor de care nu știau nimic. Iar Boardul Copiilor printre alte lucruri își propune și acest lucru: să-i informeze pe tineri despre drepturile lor. Aceste statistici sunt îngrijorătoare deoarece o parte din acești tineri sunt, de fapt, tineri adulți. Dacă n-au fost încurajați de mici să se implice, după ce cresc devin și mai reticenți. Noi, în Boardul Copiilor, desfășurăm campanii de informare. Colegii mei din Board deja au făcut asta în clasele și școlile lor. Se pregătesc să facă la nivel local diverse prezentări ale boardului și ale UNICEF. Deci vorba se duce încet, dar sigur."


În prezent, Boardul Copiilor are 34 de membri dintre care 10 rămaşi de anul trecut, iar 24 proaspăt aleşi pe baza unei candidaturi online, candidaţii trebuind să răspundă la 15 întrebări formulate tot de copii. Printre membrii noi se numără şi Rareş Dragomir de 11 ani, elev la o şcoală bucureşteană. Rareş îşi doreşte şi el să fie consultat când se iau decizii care-l vor afecta direct, mai ales cele referitoare la persoanele cu dizabilităţi locomotorii, categorie din care face parte. 


Rareş Dragomir: "Nu pot să spun că am anumite așteptări concrete, însă unul din lucrurile pe care mi le doresc este să fim ascultați și să avem o voce care se face auzită în societate. Noi reprezentăm 20% din populația Europei, noi suntem viitorul și trebuie să fim ascultați. Deocamdată viața mea a fost una frumoasă chiar și cu dizabilitatea mea, datorită părinților mei. Cine știe cum ar fi fost să fi avut alți părinți? Nu doresc să-mi imaginez. Momentan, nu am o anumită rugăminte pentru vreo instituție ca persoană cu dizabilități. Însă cu timpul sigur vor apărea anumite probleme pe care aș dori să le subliniez."


Copiii au, cu siguranţă, doleanţe care trebuie să fie ascultate şi ei speră ca un mecanism de consultare a lor să fie cât mai repede înfiinţat la nivelul instituţiilor publice. 


www.rri.ro
Publicat: 2020-02-12 14:09:00
Vizualizari: 1344
TiparesteTipareste