Arhitectul Horia Creangă

arhitectul horia creangă Horia Creangă a reuşit ca într-o perioadă relativă scurtă de timp, dar intensă, să modernizeze un important bulevard bucureştean, dar şi periferia industrială din interbelic.

Dintre arhitecţii modernişti români, două nume ies în evidenţă: Marcel Iancu, artist plastic avangardist care a făcut carieră în Israel, nu înainte de a concepe câteva vile particulare superbe în Bucureşti, şi Horia Creangă, proiectantul unor clădiri devenite reper pe arterele principale ale capitalei României. Provenind din familia marelui clasic al prozei româneşti, Ion Creangă, Horia Creangă a reuşit ca într-o perioadă relativă scurtă de timp, dar intensă, să modernizeze un important bulevard bucureştean, dar şi periferia industrială din interbelic. 


Ana-Maria Zahariade, profesoară la Universitatea de Arhitectură din Bucureşti și co-autorea volumului "Horia Creangă. O monografie", ne schițează biografia arhitectului. Ana-Maria Zahariade: 


"Este născut în 1892, a fost nepotul scriitorului Ion Creangă. Familia lui nu avea avere, ci provenea din mica burghezie bucureşteană. Ca urmare, la terminarea Primului Război Mondial la care a participat, a organizat o expoziţie de acuarele realizate de el pe care le-a şi vândut, în cadrul vernisajului de la Ateneul Român, pentru a putea să-şi plătească studiile la Paris, la Şcoala de Arte Frumoase, unde fuseseră înscrişi foarte mulţi dintre arhitecţii români din generaţia lui şi din cele anterioare. Deși în 1892 s-a înființat și prima școală românească de arhitectură, mulți tineri își perfectau studiile la Paris. Odată ce termină Școala de Arte Frumoase,  o perioadă se angajează la atelierul profesorului său din facultate. La Paris, fusese împreună cu soția lui, Lucia Dumbrăveanu-Creangă, una dintre primele arhitecte românce, cu care-și va deschide propriul atelier, în țară, cooptându-l și pe fratele lui, arhitectul Ion Creangă. Atelierul treptat începe să aibă succes. Între timp, Horia Creangă lucra și pentru primărie, la Direcția Lucrări Noi, având astfel posibilitatea să cunoască mulți oameni care-i vor deveni clienți."


Fiind un persoană discretă, prea multe detalii despre viața personală a lui Horia Creangă nu se știu. Lucrările sale sunt, însă, bine cunoscute și multe au supraviețuit până azi. Unul din primele sale proiecte este casa politicianului Petru Groza din Deva care începând cu 1945 a devenit prim-ministru și ulterior, funcționar de rang înalt în timpul regimului comunist. La începutul anilor 1920, Horia Creangă a construit pentru familia sa o vilă avangardistă, tipică pentru stilul cubist. Apoi, arhitectul a început colaborarea pentru mari firme private și industriași pentru care a conceput, în București, cele mai multe dintre proiectele sale. 


Ana-Maria Zahariade: "Primul său proiect mare, uriaș ca importanță și ca frumusețe, având un mare răsunet și în străinătate, fiind publicat în revista pariziană L'Architecture, este blocul ARO. Povestea a început o dată cu întâlnirea lui cu membrii societății ARO care îi vor acorda încredere mult timp și după 1929, când Horia Creangă va câștiga un concurs organizat de ei. Clădirea ARO, care în comunism și post-comunism s-a numit Patria și care acum se află într-un stadiu mizerabil și rușinos, a fost prima clădire modernistă de pe noul tronson, aflat pe atunci în construcție, al bulevardului denumit pe atunci Brătianu, azi Magheru. În epoca, despre clădirea asta s-a vorbit mult, a fost socotită un fel de zgârie-nori și era șocantă. A rămas șocantă și ulterior, dar totuși foarte îndrăgită de bucureșteni. Avea și o superbă sală de cinema, plus bar și restaurant. În interbelic, acolo au avut loc spectacole cu totul deosebite cum ar fi cele susținute de violonistul Yehudi Menuhin și cântăreața Maria Tănase. Era un loc reprezentativ al acelei societăți românești moderne și progresiste de după Marele Război. Ulterior, Horia Creangă a mai construit un bloc pe același bulevard. E vorba de blocul Malaxa-Burileanu care mai există și astăzi, dar care este de nerecunoscut. Inițial, era un bloc de o mare eleganță care a fost, de asemenea, prezentat într-o importantă revistă străină. În momentul actual, știm că el a realizat 78 de proiecte dintre care marea majoritatea sunt construite."


            

Printre acestea se numără și clădirea Teatrului Giulești, în prezent Opera Comică pentru Copii, uzinele Malaxa, ulterior denumite "23 August", de la periferia estică a orașului, precum și Halele Obor. Toate au fost considerate în perioada interbelică drept inovative nu doar în România, ci și în Europa. La modernism, pe Horia Creangă l-a atras simplitatea și eleganța liniilor. Avea un talent care esențializa lucrurile pentru a atinge acea maximă eleganță pe care o căuta și pe care o iubea. I


dealul lui era atingerea simplității și a eleganței în arhitectură, consideră Ana-Maria Zahariade care ne vorbește despre ultima parte a vieții arhitectului, mort în 1943: 


"A căpătat o recunoștință foarte rapidă, dar această recunoștință e greu de trasat și, poate, de dovedit. Principala revistă de specialitate din epocă, revista Arhitectura, editată de Societatea Arhitecților nu promova modernismul. Iar acolo proiectele moderniste nu prea sunt prezentate. Dar Horia Creangă este, totuși, recunoscut, iar asta ne dăm seama din faptul că atelierul lui s-a extins, căci primea lucrări. Acolo au lucrat o mulțime de tineri talentați care după aceea, au făcut cariere cum ar fi Haralamb Georgescu, devenit cunoscut în SUA. Însă faima lui Horia Creangă se datorează proiectelor sale aproape în exclusivitate. El nici măcar n-a predat la facultate, atelierul lui constituind o școală paralelă cu cea oficială. 

De altfel, facultatea era orientată mai mult spre dezvoltarea stilului așa-numit național sau neo-românesc. Horia Creangă a lucrat mai mult pentru clienți privați, așa asigurându-și succesul. De pildă, societatea ARO era o societate privată. Dar capătă și recunoaștere din partea oficialităților, căci va lucra și la proiecte pentru municipalitate. Devine directorului Departamentului de expoziții și lucrează pentru expozițiile naționale de la sfârșitul anilor 1930. Deci a primit și proiecte cu finanțare publică, iar asta dovedește și recunoașterea oficială dobândită în timp de stilul modernist."


           
Momentan, clădirea ARO-Patria, poate cea mai cunoscută lucrare a lui Horia Creangă, aflată în centrul orașului, este abandonată și lăsată să se degradeze, necesitând o consolidare urgentă.


www.rri.ro
Publicat: 2020-03-01 12:15:00
Vizualizari: 1219
TiparesteTipareste