30 de ani de la Piaţa Universităţii

30 de ani de la piaţa universităţii În urmă cu 30 de ani, după prăbușirea comunismului, România se confrunta cu tulburări sociale, pe drumul deloc ușor spre democrație. Fenomenul "Piața Universității" este un exemplu în acest sens.

În aceste zile în care adunările publice sunt interzise din cauza pandemiei de coronavirus, poate că românii își amintesc de fenomenul "Piață Universității". Produs în capitala București în urmă cu 30 de ani, la doar câteva luni după Revoluția din 1989, fenomenul avea să marcheze pentru mult timp societatea românească și să devină un punct de reper al luptei anti-comuniste. Neînțeles prea bine la vremea respectivă de o societate abia ieşită din zeci de ani de totalitarism, fenomenul a provocat o fractură socială acută și este privit, probabil, destul de diferit și acum, chiar dacă părerile multora se vor fi schimbat. 


Pe 22 aprilie 1990, mii de oameni nemulțumiți de situația politică din țară s-au adunat în "Piața Universității" - din centrul Bucureștiului - și au declarat-o "prima zona liberă de neo-comunism". Protestele erau îndreptate împotriva lui Ion Iliescu și a altor foști demnitari ai Partidului Comunist Român, care preluaseră conducerea statului după Revoluție. Ulterior, câteva zeci de oameni au blocat complet piața, iar mișcarea a luat rapid amploare, după ce Ion Iliescu i-a calificat pe participanți drept "golani". 


Susținută de forțe politice de dreapta, mişcarea a debutat în plină campanie electorală pentru primele alegeri post-comuniste, a durat 53 de zile și a fost lichidată violent de minerii dintr-un bazin carbonifer din sudul țării. Acțiunea a fost numită "Mineriadă" și a atras critici serioase din partea Occidentului și a unei părți a societății civile. Ion Iliescu și nouă putere de stânga rezultată din respectivele alegeri au fost acuzați că i-au chemat și instigat pe mineri împotriva manifestanților, care au continuat să protesteze la o scară mult mai mică, acuzații respinse până în ziua de azi. 


Emil Constantinescu, fost profesor al Universității București care delimitează una din laturile Pieței Universităţii și susținător al fenomenului, vorbește, astăzi, despre acesta ca despre "o școală a democrației". Devenit în 1996 președinte al României, Constantinescu spune că cei puternici de atunci se temeau de dispariţia fricii din sufletele oamenilor, de forţa adevărului şi a credinţei în idealuri. El constată că, după treizeci de ani, evenimentele de atunci au devenit istorie. 


O istorie care ne-a adus în Uniunea Europeană, în Alianţa Nord-Atlantică şi în rândul democraţiilor consolidate. Ne confruntăm cu alte dificultăţi, cu alte provocări şi incertitudini, cu multă dezbinare şi cu un alt val de ură, care s-a mutat din stradă pe reţelele de socializare, atrage atenția fostul șef al statului. Redescoperirea acelor momente de 'lumină în întuneric' ne poate ajuta să învingem nu numai virusurile care ne contaminează corpul, dar şi pe cele care ne contaminează conştiinţa şi să înţelegem că 'numai împreună putem reuşi', conchide Emil Constantinescu.


www.rri.ro
Publicat: 2020-04-23 11:37:00
Vizualizari: 1093
TiparesteTipareste