Cadourile primite de Ceaușescu

cadourile primite de ceaușescu La Muzeul Național de Istorie a României un fond special de obiecte îl constituie cadourile primite de Nicolae Ceaușescu, fostul președinte al României comuniste între 1965 și 1989, și de soția acestuia, Elena Ceaușescu.

La Muzeul Național de Istorie a României un fond special de obiecte îl constituie cadourile primite de Nicolae Ceaușescu, fostul președinte al României comuniste între 1965 și 1989, și de soția acestuia, Elena Ceaușescu. Soții Ceaușescu au beneficiat de cel mai deșănțat cult al personalității din întreaga istorie a României într-o perioadă în care nivelul de trai al românilor obișnuiți a fost la cel mai coborât nivel din istoria contemporană. Obiectele în sine primite de soții Ceaușescu, strălucitoare și care îi omagiază pe cei doi dictatori, sunt în contrast flagrant cu atmosfera sumbră din anii de dinainte de 1989. Numărul mare și varietatea obiectelor aflate în fondul special al cadourilor soților Ceaușescu au făcut ca ele să fie constituie într-o expoziție aparte înainte de 1989.

            

Am discutat cu Cristina Păiușan-Nuică, cercetător la Muzeul Național de Istorie a României, despre impresionantul fond de obiecte moștenite de România după căderea regimului Ceaușescu. "E vorba de mai mult de 10.000 de piese, doar cadourile, fără "Omagiala", adică portretele lui Ceaușescu. Acestea din urmă formează un fond aparte și a apărut chiar un album al lui Cornel Ilie care prezintă acest fond și care se numește "Un tablou pentru tovarășul". "Fondul special", așa se numește fondul care reunește cele peste 10.000 de cadouri primite de Ceaușescu altceva decât pictură, este împărțit în două categorii. Prima categorie reunește cadouri primite din străinătate, din absolut toate țările în care acesta a fost în vizită sau de la delegațiile străine venite în România. A doua categorie cuprinde cadourile primite din țară cu ocazia vizitelor în țară și mai ales cu ocazia aniversărilor congreselor sau cu ocazia zilei sale de naștere."


Așa cum menționam, cadourile primite de Ceaușescu sunt de o mare varietate: de la machete de tractoare, prima machetă de Dacia, prima machetă de Oltcit, prima machetă de elicopter, de tren și de locomotive până la vase, pahare, prosoape populare, batiste, fețe de pernă și multe alte obiecte. Înainte de 1989, Muzeul de Istorie alocase 10 săli muzeale cu câteva mii de metri pătrați marii expoziții denumită "Omagiala" unde cea mai mare parte din aceste obiecte erau expuse. Ele erau împărțite în cadourile primite din țară și cele primite din străinătate așa cum este împărțit fondul special și azi. Cadourile mai erau împărțite și pe clase de obiecte de exemplu, colți de elefant, blănuri de tigru, sandale, metraje aduse din Coreea și China, poșete, pălării de texan primite cu ocazia vizitei în SUA și în Texas. 


În anii '80, între cadourile primite de Nicolae Ceaușescu încep să se regăsească și cadouri pentru Elena Ceaușescu, așa cum erau poșetele. Cristina Păiușan-Nuică a arătat că, în ultimul deceniu al regimului comunist, figura Elenei Ceaușescu a crescut în importanță, fapt care se observă și din numărul din ce în ce mai mare de cadouri feminine din fondul special.  "Cu ocazia vizitelor și cu ocazia primirilor și Elena Ceaușescu primea astfel de cadouri pentru că sandalele de damă și poșetele, panglicile, eșarfele, cercei, portofele și multe alte obiecte de acest gen erau ale ei. La care se adaugă același gen de cadouri primite de Elena Ceaușescu cu ocazia aniversărilor sale. Cu cât comunismul și epoca Ceaușescu au devenit o epocă a cultului personalității, cu atât cultul personalității Elenei Ceaușescu l-a egalat prin 1986-1987 până în 1989 pe cel al lui Nicolae Ceaușescu. Avem o scoarță de copac făcută cu "tovarășa academician doctor inginer", portrete minunate ale acesteia pictate de pictori mai mari sau mai mici în care semăna mai degrabă cu Albă ca Zăpada decât cu adevăratul ei portret."

            

Una dintre caracteristicile cadourilor este personalizarea lor. Cristina Păiușan-Nuică. "Erau personalizate cu dedicație. Erau cusute de mână pe un ștergar, pe o față de pernă, erau imprimate pe o tăbliță și atașate pe obiectul respectiv, cum ar fi de exemplu o machetă sau pe postamentul unor sculpturi dacă nu făceau parte chiar din sculptura respectivă. Erau dedicații cu momentul în care fusese dat cadoul respectiv, cu data pe el și cine oferea cadoul respectiv. Din păcate, nu toate obiectele au aceste posibilități de identificare ușoară pentru un cercetător și un muzeograf, unele obiecte putând fi identificate după o adevărată muncă de detectiv."

            

Un asemenea fond cum este fondul special cu cadourile primite de soții Ceaușescu nu poate fi evaluat deoarece există o valoare care nu se poate determina, și anume valoarea istorică. Asta crede și Cristina Păiușan-Nuică.  "Dată fiind multitudinea și varietatea nu se poate spune o sumă. Ele sunt parte a istoriei României și suma cred că este destul de mare, bănuiesc eu. Ele sunt obiecte unicat, irepetabile. Dacă unul se distruge nu mai poate fi refăcut. O copie poate fi făcută însă ar fi cu totul altceva. Pe lângă valoarea obiectului în sine există și valoarea istorică și a faptului că ele au fost măcar văzute, probabil, de către cei care le-au primit."

            

Regândirea spațiului muzeal a făcut ca marea expoziție existentă înainte de 1989 să dispară. Cadourile primite doar în 1989 au fost grupate de Muzeul Național de Istorie a României în expoziția "1989, 30 de ani după". Dar muzeul are un proiect online, "Comunismul în România", unde o parte din aceste piese sunt disponibile.


www.rri.ro
Publicat: 2020-06-28 14:14:00
Vizualizari: 414
TiparesteTipareste