”Jurnal de România. 1989”, premieră la Teatrul Naţional Bucureşti

”jurnal de românia. 1989”, premieră la teatrul naţional bucureşti Spectacolul document, conceput și regizat de Carmen Lidia Vidu, a avut trei reprezentații la final de iulie, și încă patru în august - 6, 7, 8 şi 9 august.

Spectacolul document, conceput și regizat de Carmen Lidia Vidu, a avut trei reprezentații la final de iulie, și încă patru în august -  6, 7, 8 şi 9 august. Toate reprezentațiile s-au desfășurat în Amfiteatrul TNB, sala de spectacole în aer liber de pe acoperișul instituției. După ce s-a documentat și a ascultat multe mărturii, regizoarea s-a oprit la patru dintre cei mai cunoscuţi actori români și le-a pus în scenă poveștile. Ion Caramitru, Oana Pellea, Florentina Ţilea şi Daniel Badale își joacă propriile roluri. Imagini filmate, fotografii, colaje, desene sunt proiectate pe un perete uriaș, de 33 de metri lungime şi 21 de metri înălţime, de cum pășești pe acoperișul Naționalului bucureștean. De la început până la sfârșit impresia este puternică. Nu doar publicul, stând pe scaune așezate două câte două și la distanță unele de altele, simte acest lucru. Și actorii implicați par să aibă același punct de vedere. 


Oana Pellea, îndrăgita actriță a Naționalului bucureștean explică "Sigur că este greu să vorbești despre viața ta în fața spectatorilor, neapărată de niciun fel de personaj, de niciun fel de text scris de altcineva, pentru că e un text desprins din viața proprie. Nu e ușor să vii cu viața ta în palme și să o dăruiești oamenilor din sală. De aceea, cred că orice cronică ce s-ar referi la un simplu act artistic ar fi aici neavenită. Din punctul meu de vedere. Pentru că nu este vorba despre un act strict artistic, ci despre unul uman. Așa îl văd eu - un act uman de demnitate și de afirmare a unui adevăr al vieții mele." 


Și pentru cel care consemnează este destul de greu să aștearnă în scris impresii atât de ... caleidoscopice. Când, apar - pe rând, ca la un recital de poezie - actorii, ai cumva senzația că retrăiești scene din teatrul antic. Așa cum îți închipui că era. O persoană vine și îți spune pe scurt, în cuvinte deloc sofisticate, ce i s-a întâmplat din copilărie și până în decembrie 1989. Ce impact a avut acel moment de cotitură în istoria lui și a familiei. Între timp, pe ecranul uriaș din față, pe panourile mari din lateral și pe hainele spectatorilor sunt proiectate texte scrise de mână, imagini fotografice, scurte secvențe de film. Când pleacă actorul, pe ecran apar - când o cere momentul - imagini video. Cu Germina Nagâț, membru în Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS), cu Dan Voinea, fost procuror militar care a instrumentat inițial "Dosarul Revoluției" și cu Dennis Deletant, istoric britanic cunoscut ca expert în materie de comunism românesc. 

Cum, adesea, etichetările sunt foarte relative, adaug că este foarte documentat și în istoria regalității din țara noastră. Am avut ocazia să constat direct, într-un interviu. De ce spun "apar când o cere momentul"? Pentru că, abundența de mijloace folosite artistic și prezența directă a celor patru martori - actori se topește într-un tot rotund și finisat fără cusur. Și, din nou, vocea actriței Oana Pellea, care afirmă:  "Armonia dintre cei patru actori este coordonată, ireproșabil după gustul meu, de Carmen Lidia Vidu. Mi-a făcut o mare plăcere să exist în universul însăilat de ea. Selecția poveștilor noastre îi aparține, găsesc că felul cum sunt ilustrate este remarcabil, iar proiecțiile mi se par chiar extraordinare. Acest tot care se numește Jurnal de România - 1989 funcționează perfect ca act artistic de teatru-document.  Care vorbește despre un dialog cu oamenii aflați în sală, cu propria ta viață și istoria ei. Cred că, în afara dialogului, nu există nici teatru și nu există nici iubire. "


În mod firesc, aș simți nevoia să mă opresc aici. Doar că, regizoarea Carmen Lidia Vidu, nefiind acolo în seara de 7 august, mi se pare incorect să nu auzim și vocea ei. Deși această așezare a ei ca persoană puțin mai în umbră este benefică, artistic vorbind. Pentru că scoate puternic în lumină realizarea specială care este Jurnal de România 1989, de la București. Care face parte dintr-un proiect multidisciplinar, apreciat și în ţară şi peste hotare. Jurnal de România include până în prezent 3 spectacole de teatru (la Timișoara, Constanța și Sfântu Gheorghe), două scurtmetraje și o expoziție. Iar mesajul direct al regizoarei apare, din când în când, pe ecran sau prin colțuri de panouri. Clar, sincer și asumat. Teatrul riscă să devină irelevant pentru comunitate", spune Carmen Lidia Vidu. "Pericolul vanității ne pândește și ne duce la izolare. Nu mai ascultăm decât părerile care le confirmă pe ale noastre. Jurnal de România. 1989 este felul meu de a spune că "tu faci istoria, atitudinea ta contează."


RadioRomaniaInternational · 10.08.2020 - Eveniment Cultural

www.rri.ro
Publicat: 2020-08-10 14:14:00
Vizualizari: 837
TiparesteTipareste