Statistici și strategii pentru migranți

statistici și strategii pentru migranți În 2015, UE s-a confruntat cu sosirea pe teritoriul său a unui număr copleșitor de migranți.

Situația a generat o criză, care a avut nevoie de un răspuns adaptat și coordonat din partea statelor membre ale spațiului comunitar. Soluții s-au găsit, dar ele nu au mulțumit sută la sută pe toată lumea, în special țările aflate în linia întâi a sosirii migranților - Italia, Grecia și Malta - plângându-se că trebuie să facă faţă unei sarcini disproporţionate. Încă de la preluarea mandatului, preşedinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a făcut din reforma politicii migratorii în UE una dintre priorităţile sale, iar la jumătatea lunii septembrie, în primul său discurs despre starea Uniunii a abordat și dosarul extrem de sensibil al migrației. Un nou pact privind migraţia și azilul a fost conceput la nivel european, pentru a aduce echilibru între responsabilitate şi solidaritate. 


Invitat la Radio România, eurodeputatul Iuliu Winkler explică: "Cu siguranță, dacă privim statisticile am putea să avem un sentiment oarecum de ușurare, pentru că începând din 2015, când am avut peste un million și opt sute de mii de persoane sosite în UE - folosesc cuvântul sosite pentru că va trebui, bineînțeles, să facem distincția, în primul rând, între refugiați și migranți și apoi să vorbim despre sosiri legale sau sosiri ilegale - deci am avut peste 1850000 în anul 2015, iar acest număr a scăzut în fiecare an - 2019 înregistra undeva sub jumătate de million de sosiri pe teritoriul UE. 

Comisarul Johansson vorbește de o evaluare conform căreia, circa două treimi din aceste sosiri din ultimul an statistic încheiat, 2019, sunt persoane care nu se califică pentru un statut de viitor rezident de oricare fel al unui stat al UE, aproximativ o treime fiind persoanele care s-ar califica pe baza criteriilor și reglementărilor existente în acest moment. 

Deci, am putea să fim ușurați dacă ne-am uita doar la aceste cifre. Dar nu trebuie să fim așa și trebuie să fim conștienți că, în continuare, problema refugiaților și a migranților din motive economice este o problemă care pune presiune pe UE. În primul rând pentru că nu avem reguli de comun acord acceptate și aici vine acestă propunere a Comisiei Europene, care va fi baza de discuție în următoarele luni între Parlament, Consiliul European, statele membre și toate entitățile cu competențe în domeniu. 

În același timp, trebuie să fim foarte conștienți de faptul că motivele care crează diviziune între diferitele state membre ale UE pe acest subiect al migrației și azilului nu au dispărut. Ele există, sunt acolo, sunt motive foarte, foarte complexe începând de la tradiție și istorie, până la atitudinea pe care guvernele respectivelor țări o manifestă în problema migrației și a azilului. Deci, este, cred eu, în continuare nevoie de mult dialog." 


În esenţă, noul pact revizuieşte principiul din ''Regulamentele Dublin'', conform căruia prima ţară din UE unde ajunge un migrant extracomunitar este responsabilă cu soluţionarea cererii sale de azil. Conform noii propuneri, ţara care va examina cererea de azil va fi aceea unde migrantul are o rudă sau unde a muncit ori a studiat. În celelalte cazuri, prima ţară de sosire va rămâne responsabilă cu soluţionarea acestei cereri, dar aceasta poate solicita Comisiei, în cazul unei presiuni migratorii, activarea unui ''mecanism de solidaritate obligatorie''. Odată ce Comisia aprobă activarea acestui mecanism, ea decide şi numărul migranţilor care ar trebui preluaţi de celelalte state membre din ţara aflată sub presiune şi toate ţările vor trebui să-şi aducă o contribuţie în funcţie de forţa lor economică şi de populaţie. 


Statele UE vor putea opta între primirea unor solicitanţi de azil, o contribuţie la construcţia de tabere de refugiaţi sau finanţarea repatrierii celor fără drept de azil, aceştia din urmă fiind în principal migranţii economici care şi-au părăsit ţara nu din cauza vreunui război, ci pentru o viaţă mai bună în UE. Soluțiile propuse au în vedere să convingă ţările care au refuzat cotele obligatorii de refugiaţi, în special cele membre ale Grupului de la Vişegrad (Ungaria, Polonia, Cehia, Slovacia) şi Austria, care a reiterat că o repartizare a migranţilor între statele UE ''nu funcţionează''. Rezolvă prevederile pactului situația migranților? 


Din nou, Iuliu Winkler: "Sunt cu siguranță soluții pentru a stopa sau cel puțin pentru a reglementa fluxurile migratorii, pentru că trebuie să ne punem întrebarea - oare cu toții în UE doresc stoparea acestor fluxuri? Oare sunt state membre ale căror economii au nevoie de un influx de forță de muncă? Cu siguranță la această a doua întrebare răspunsul este da. Și atunci, problema este aceea de a gestiona așteptările și de a crea proceduri care să fie previzibile. Pentru că pe insulele grecești, în alte zone, există tabere de refugiați în care se întâmplă catastrofe umanitare. Și acest lucru nu trebuie să fie nici acceptat și nici tolerat de către UE. Noi punem la baza Uniunii noastre drepturile omului. În același timp, trebuie să punem și competența subsidiarității, a deciziei fiecărui stat membru, care este, în ceea ce privește reședința, azilul și migrația, la îndemâna sau în competența guvernului fiecărui stat membru. 

În sfârșit, Comisia Europeană vorbește despre problema apăsătoare a traficului ilegal de persoane. Pentru că știm cu toții că acei refugiați care de multe ori sunt salvați de pe diverse bărci, obiecte plutitoare pe Marea Mediterană, sosesc sub un management foarte eficient și foarte bine organizat al traficanților ilegali. Acești traficanți ilegali unii dintre ei nu sunt europeni, dar alții sau membri ai acestor rețele sunt cetățeni ai UE. Toate aceste operațiuni de trafic ilegal sunt pedepsite de lege sau ar trebui să fie pedepsite de lege. Iată că facem un pas și în acest sens." 


Iuliu Winkler atrage atenția, pe de altă parte, că în noul pact nu există propunere legată de cote de redistribuire obligatorie, există propuneri alternative.



www.rri.ro
Publicat: 2020-10-09 12:30:00
Vizualizari: 192
TiparesteTipareste