Conflictul din Caucaz

conflictul din caucaz Tinerii prezentatori de ştiri au avut, la început, mici probleme în a pronunţa acest nume cu sonorităţi ruso-sovietice: Nagorno-Karabah.

Tinerii prezentatori de ştiri au avut, la început, mici probleme în a pronunţa acest nume cu sonorităţi ruso-sovietice: Nagorno-Karabah. Acum trei decenii, când Uniunea Sovietică se chinuia să dispară, Nagorno-Karabah era o prezenţă obligatorie în buletinele de ştiri din întreaga lume. Ulterior, a lansat moda conflictelor îngheţate. Regiunea a devenit titlu de conflict încă din 1988, când Uniunea Sovietică şi întreaga sa politică oficială de prietenie între popoare, chiar şi cu forţa, era încă în vigoare. 


De fapt, conflictul între armenii creştini şi azerii musulmani este mult mai vechi, din vremea când la Moscova domnea un ţar adevărat. Perioada sovietelor a făcut din Armenia şi Azerbaidjan două dintre cele 15 republici unionale, vecine şi cu multe probleme de convieţuire. Dar azerii şi armenii mai trăiesc şi în alte două teritorii rămase în afara statelor lor naţionale. Azerii au o republică autonomă, numită Nahicevan, care aparţine Azerbaidjanului dar se află dincolo de Armenia, neavând nicio legătură terestră sau punct comun cu Azerbaidjanul. În schimb, în Azerbaidjan este o regiune cu populaţie dominant armeană, Nagorno-Karabah, care a avut un statut de autonomie, în vremurile sovietice. A pierdut acest statut, în momentul descompunerii URSS, iar armenii din regiune au proclamat independenţa separatistă în 1994. 


În 25 de ani, situaţia internaţională a evoluat de o manieră excepţională astfel că Nagorno-Karabah a rămas o pagină uitată a istoriei, îngheţată într-o situaţie de facto, aşa cum au apărut multe în spaţiul fost sovietic. Deşi retrasă din atenţia publică, problema Nagorno-Karabah a beneficiat de mai multe iniţiative, proiecte şi negocieri. 


În 2006, chiar la Bucureşti, cu ocazia unei reuniuni la nivel înalt a Organizaţiei pentru Cooperare Economică în Marea Neagră, preşedinţii celor două state în conflict, Armenia şi Azerbaidjan, s-au întâlnit pentru negocieri asupra statutului regiunii Nagorno-Karabah. Dar, la un moment dat, în acest an, ştirile despre COVID 19 au început să se amestece cu cele despre reluarea unui vechi conflict armat într-o regiune cu nume greu de pronunţat. Deşi de necrezut, într-adevăr, conflictul din Nagorno-Karabah a fost reactivat, pe vechile baze şi principii, de parcă nu a încetase niciodată. Probabil, tocmai această pauză, de un sfert de secol, ne-a făcut să credem că pacea a revenit definitiv. 


Sfârşitul lunii septembrie, însă, a adus adevărate lupte între armatele celor două state, Armenia şi Azerbaidjan. Reactivarea conflictului are o imagine perfect adusă la zi, cu un război informatic intens, încât cu greu se poate spune care este realitatea. În plus, participă la conflict, se pare că inclusiv prin implicare militară, cele două mari puteri care de două-trei secole încearcă să îşi impună dominaţia în regiune. 


Turcia şi Rusia sunt actorii esenţiali ai secolului al XlX-lea dar şi a celui XXl, aflat la început. Atât Moscova cât şi Ankara îşi propun să reînvie vechiile imperii, cel ţarist, ortodox, şi cel otoman, musulman, punând în aplicare politici externe deloc departe de vremurile trecute. 


Pe lângă factorii militari şi economici, ecuaţia actuală este dominată şi de influenţa religioasă, la fel de divizată, după liniile contemporane. Imaginea actuală a conflictului azero-armean numit generic Nagorno-Karabah este cea a unui conflict vechi care nu este luat în serios dar care, la o radiografie atentă, arată toate pericolele cu care se confruntă această regiune complicată.


www.rri.ro
Publicat: 2020-10-11 11:30:00
Vizualizari: 890
TiparesteTipareste