Siguranța rutieră și necesitatea autostrăzilor

siguranța rutieră și necesitatea autostrăzilor Fie că ne place sau nu să călătorim des prin țară, fie că meseria ne obligă sau nu la deplasări pe șoselele României.

Fie că ne place sau nu să călătorim des prin țară, fie că meseria ne obligă sau nu la deplasări pe șoselele României. Situația precară a infrastructurii rutiere e arhicunoscută: multe drumuri naționale sau județene care traversează sate și șosele cu gropi și parapete degradate sau inexistente. Din păcate, aceste defecte rutiere fac victime umane: în 2019, au murit peste 1800 de persoane în circa 32.000 de accidente auto, iar 729 dintre acestea erau pietoni. Dar cifrele acestea nu spun nimic despre tragediile iscate în mii de familii care se trezesc că cei dragi fie au murit, fie au rămas infirmi pe viață din cauza accidentelor. 

Pe aceștia îi reprezintă Oana Baciu, președinta Asociației Naționale pentru Sprijinirea Victimelor și Prevenirea Accidentelor Rutiere: În ultimii zece ani a avut loc o scădere a numărului de accidente și prin campanile de prevenție, și prin cele pe care le fac strategic Inspectoratele de Poliție. Ideea este că din 2008 - anul celui mai dezastruos record: peste 3.000 de morți în accidente auto -, azi vorbim de o medie de 1800 de persoane decedate anual la nivel național. Deci, numărul victimelor a scăzut, dar de câțiva ani, ne-am blocat la cifra asta și nu reușim să mai facem niciun pas înainte. Din păcate, ocupăm un loc trist la nivel european: primul loc la persoane decedate și vătămate din toată UE.



Dar cum anume ne periclitează viața un drum prost, nereparat, îngust sau amplasat unde nu trebuie? O face aproape inevitabil, continuă Oana Baciu.  Ești constrâns de situație, de foarte multe ori, mai ales dacă ești șofer de meserie, să ajungi într-un timp limitat la o anumită destinație. Sau pur și simplu vrei să parcurgi o distanță într-un timp decent. Dacă circuli pe un drum îngust, nu poți depăși deloc sau n-o poți face în siguranță, atunci ești obligat să faci diverse manevre pentru a ajunge la destinație într-un timp util. În felul ăsta te expui și ești total responsabil, dacă provoci un accident cu sau fără victime. La fel ești direct responsabil și dacă provoci un accident pentru că ai încercat să eviți o groapă de pe șosea. E dificil de a demonstra că vina cade și asupra instituției care trebuia să gestioneze mai bine acea bucată de șosea. De aceea, de ani de zile ne luptăm cu oamenii să-i facem să înțeleagă că nu ne ajută infrastructura și să învețe să se protejeze. Pentru șoferi, din cauza drumurilor înguste și prost luminate, devine o misiune imposibilă, uneori, să evite orice obstacol.



De-a lungul anilor au existat doar câteva cazuri de cetățeni care au dat în judecată instituții ale statului pentru că proasta întreținere a drumurilor pe care trebuiau să le gestioneze a dus la accidente. Dar marea majoritatea a victimelor nici nu-și cunosc drepturile, nici n-au posibilitatea de a se gândi măcar la un proces. Oana Baciu, președinta Asociației Naționale pentru Sprijinirea Victimelor și Prevenirea Accidentelor Rutiere: Cea mai mare problemă pe care o întâmpinăm în lupta pentru dreptate este frica oamenilor. Le este și frică să lupte pentru dreptatea lor, li se pare întotdeauna că e în zadar. Un astfel de proces este foarte greu de înțeles de către oameni și ca să-l inițiezi ai nevoie de mijloace financiare substanțiale pentru asistență juridică. Iar cei care-și permit să facă asta, se înhamă la un drum lung și greu, anevoios, iar din câte știu, nu sunt multe procese la nivel național prin care să fie trase la răspundere autoritățile pentru accidente cauzate de starea precară a drumurilor.



Drumuri mai sigure ar fi autostrăzile, deoarece ele ocolesc localitățile și contribuie la decongestionarea traficului. Dar România a devenit celebră prin lipsa autostrăzilor. La sfârșitul anului trecut, doar 4,8% din drumurile naționale erau autostrăzi și însumau 866 de kilometri în condițiile în care România este al nouălea stat după suprafața teritoriului din UE, cu 238.397 de km pătrați. Ce pot face, în aceste condiții, oamenii obișnuiți? Pot încerca, de pildă, să-și construiască propria autostradă, cum a făcut antreprenorul Ștefan Mandachi în 2019. Atunci pe 15 martie, el a inițiat și o grevă neobișnuită: 15 minute de pauză începută la ora 15:00. Multe activități au fost oprite, mai ales mersul cu mașina, pentru ca oamenii să protesteze din cauza lipsei autostrăzilor în Moldova, dar și a precarității drumurilor naționale în general. 

Suceveanul Ștefan Mandachi construise deja un metru simbolic de autostradă în comuna Cumpărătura din Moldova lui natală, lipsită de orice fel de autostradă fie lungă, fie scurtă. În ciuda succesului acestui demers de conștientizare a importanței autostrăzilor, azi, un an și ceva mai târziu, Moldova tot n-are autostradă, nici măcar în stare de proiect. Dar Ștefan Mandachi nu a stat degeaba. El și-a continuat acțiunea civică printr-un film documentar, intitulat "30 de ani și 15 minute." 

Ștefan Mandachi.  Acest film este tot un protest. Eu protestez pentru faptul că nu există autostrăzi în Moldova. Suceava este total deconectată, de pildă, de capitala Ardealului de la Cluj și de capitala României care este Bucureștiul. Eu ca să mă deplasez între Suceava și Cluj, Suceava și București sau Suceava și Timișoara, în interes de afaceri, am ajuns să folosesc un avion sportiv și fac o oră și jumătate până la Cluj în loc de șase ore cu mașina sau opt ore, dacă merg la București tot cu mașina. Noi, oamenii de afaceri, suntem obligați de circumstanțe să căutăm noi modalități de transport pentru că timpul este foarte prețios. În plus, în România, căile rutiere sunt mult mai periculoase decât cele aeriene.


Documentarul "30 de ani și 15 zile" se axează mai mult pe dramele câtorva familii care au fost afectate de accidente, așa cum s-a întâmplat de altfel și cu familia lui Ștefan Mandachi.: Eu am fost la un pas de moarte de multe ori când am circulat pe drumurile noastre din România. Și familia mea a făcut accidente, mama mea a fost implicată într-un accident, la fel și fratele meu. Toți oamenii din jurul meu au avut contact într-un fel sau altul cu victime ale accidentelor auto sau au avut de suferit din cauza lipsei drumurilor moderne din România. Aș vrea să trăiesc într-o Românie care are o infrastructură normală. 

Nu vrem OZN-uri, nu vrem autostrăzi suspendate, vrem niște drumuri decente în care să nu ne mai fie pusă viața în pericol zi de zi.(...)8:40 Am făcut foarte multe drumuri încă de mic, alături de părinți. Drumul către mare, de la Suceava la Constanța, l-am făcut de nenumărate ori și am fost martor ocular la foarte multe accidente. Și am vrut să apar și eu cu povestea mea în film alături de poveștile victimelor și ale părinților care au rămas fără copii. Am vrut să ne punem în aceeași oală și să configurăm împreună o poveste.

            

O poveste care, crede Oana Baciu, prezentă și ea în filmul lui Ștefan Mandachi, trebuie spusă neîncetat pentru sensibilizarea autorităților, dar și pentru ca oamenii să-și afle puterea propriei voci atunci când luptă pentru drepturile lor. 


www.rri.ro
Publicat: 2020-10-14 13:57:00
Vizualizari: 616
TiparesteTipareste