Vizualizari: 788
Tipareste
În secolul 20 s-au manifestat deplin cele două totalitarisme, fascismul și comunismul.În secolul 20 s-au manifestat deplin cele două totalitarisme, fascismul și comunismul. A fost secolul în care democrația liberală a suferit cele mai grave crize, iar totalitarismul a fost cel care a reușit să convingă mulți oameni că era o soluție mai bună la neajunsurile democrației. Și în România totalitarismul și-a făcut loc cu vigoare în mințile oamenilor. Fascismul a manipulat idei și mai ales sentimente, simplificându-le grosolan și transformându-le în instrumente de ucis. Mișcarea Legionară și partidul său Garda de Fier au fost cele mai radicale formule fasciste de exprimare a gândirii totalitare de extremă dreaptă. Dar până să ajungă așa cum au fost cunoscute, bazele lor au fost puse de Frățiile de Cruce, organizația care îi iniția pe cei care împărtășeau ideile fasciste. Apărute în 1923 ca organizații ale tineretului naționalist la inițiativa lui Corneliu Zelea Codreanu, viitorul lider al Gărzii de Fier, Frățiile de Cruce au atras și instruit noi membri fervenți.
Centrul de Istorie Orală din Radiodifuziunea Română a înregistrat în decursul ultimilor zeci de ani interviuri cu foști membri ai Frățiilor de Cruce. În 1997, Alexandru Băncescu din Câmpulung Moldovenesc își amintea de cum decurgeau întâlnirile Frăției de Cruce din orașul natal. "Orientarea legionară ne înfrăţea pe toţi. Existau momente de rugăciune, exista, cum era în Frăţia de Cruce, un "minut al prieteniei" prin care ne făceam educaţie. Ne împărtăşeam sincer defectele, luam măsuri de corectare proprie fiecare, ne corijam unii pe alţii şi ne autopedepseam chiar atunci când era nevoie pentru a corecta defecţiunile şi a face din om o personalitate. Făceam exerciţii fizice de oţelire a corpului, făceam nopţi de tabără cu Frăţiile de Cruce spre Rarău, la Moara Dracului şi în alte părţi, unde veniseră foarte mulți din toată Moldova. Ne întâlneam acolo, cântam şi povesteam despre neam, despre țară, din istoria noastră."
În 1999, Mircea Dumitrescu din București povestea cum intrase în Frățiile de Cruce la 13 ani. "M-am apropiat prin citit şi prin discuţii cu colegii de clasă. Ce citisem? Pentru legionari, carte scrisă de Corneliu Codreanu, citisem Frăţia de Cruce, scrisă de Gheorghe Istrate, organizatorul Frăţiilor de Cruce, Crez de generaţie de Ion Moța, Din lumea legionară, alte cărţi legionare. Unde le găsisem? Exista un grup de oameni în Buftea care făceau această activitate. Unul dintre ei a fost împuşcat în '39 de poliţaii lui Carol al IIlea. Îl cunoşteam pe el, îl cunoşteam pe tatăl lui. Ceilalţi erau nişte doctori în economie, fraţii Stan. Stăteam de vorbă şi cu ei, prin tata, prin prietenii tatei."
Ce se aștepta de la tinerii membri? Un comportament al unui om de tip nou, de om al viitorului, așa cum spunea Dumitrescu. "Ce trebuia să devenim? Păi în primul rând ni s-a spus că nu suntem destul de creştini. În fiecare zi, a patruzecea parte din timp, asta înseamnă 36 de minute, trebuia să le dăruim relaţiei cu Dumnezeu. Asta însemna citire din Noul Testament, însemna o verificare mentală a ceea ce făcusem în timpul zilei ca să vedem unde şi cum şi dacă greşisem ceva, dacă păcătuisem. După aceea, ni se spunea că relaţia cu Dumnezeu fără relaţia cu omul de lângă tine nu exista. Tot a patruzecea parte din aşa zisele noastre cheltuieli trebuia să o punem de-o parte pentru ajuta pe alţii. Asta însemna că dacă mâncasem o îngheţată care costa, să zicem, 40 lei, 1 leu îl puneam de-o parte pentru cei care ar fi avut nevoie de aceşti bani vreodată. Cam asta făceam. Eram şi controlaţi. Adică, între altele, această mică activitate, cu timpul şi cu banii, trebuia să fie menționată într-o bucăţică de hârtie, un mic carnet numit Carnetul meu."
Educația puternic creștină a atras nu numai pe cei dornici să caute o nouă identitate etică, dar a însemnat și o selecție din care urma să se nască o elită. În 1994, preotul Ilie Ținta a detaliat cum erau selectați membrii Frățiilor de Cruce. "De regulă, cooptam elevii cei mai buni la carte şi cu o purtare exemplară. Cei care rămâneau corigenţi sau repetenţi nu, n-am recrutat niciodată. Prigoana din anii '38-'39 ne-a mai subţiat puţin ca număr că ne căutau ăştia de la Siguranţă, dar am trecut cu bine peste ea. În '40, când Mişcarea a fost pentru câtva timp legalizată, sub Antonescu, am fost şeful "Frăţiilor de Cruce" la Seminarul Nifon din Bucureşti."
Însă trecerea timpului nu lasă ca ideile să înghețe, el modifică totul. După ce perioada fascismului se încheie în 1945, cealaltă față a totalitarismului, comunismul, își face apariția în Europa Centrală și de Est. Iar din rândul membrilor Frățiilor de Cruce, cei care scăpaseră de închisori, se naște o parte a mișcării de rezistență anticomunistă.
Tipareste