Natură și politică în România secolului al 19-lea

natură și politică în românia secolului al 19-lea Natura este o prezență fundamentală în existența umană, practic omul, așa cum este el, nu ar putea fi fără natură.

Natura este o prezență fundamentală în existența umană, practic omul, așa cum este el, nu ar putea fi fără natură. Ea este lumea fizică sau lumea materială și omul și-a explicat-o atât ca prezență irațională, cât și rațională. Relația dintre om și natură a fost mereu cea care a stimulat gândirea, toate ideile și științele fiind legate de ea într-un fel sau altul. Lumea modernă care a început în a doua jumătate a secolului al 18-lea a pus natura la egalitate cu divinitatea, în comparație cu Evul Mediu și perioada premodernă care mizau pe ideea de supranatural. Natura devine astfel parte a dezbaterilor politice și ideile transformatoare ori conservatoare țin cont de semnificația ei.

            

Natura ca parte a dezbaterilor politice apare și în spațiul românesc, importată din Franța. Intelectualii români francofili preiau ideea de natură în politică și analizează rolul și raporturile ei cu politica în atitudinile pe care omul ar trebui să le aibă. Natura devine esențială în explicarea lumii din punct de vedere politic și profesoara Raluca Alexandrescu de la Facultatea de Științe Politice a Universității București a explicat sursa discuției politice despre natură în spațiul românesc.  

"Putem deja vedea aceste tendințe în logica europeană, în discursul politic și în narațiunea politică europeană după 1850. Un autor pe care l-am luat ca reper tocmai pentru că reprezintă din foarte multe puncte de vedere o inspirație și un model, deși ezit să folosesc cuvântul model, este vorba de Jules Michelet. El însuși are o schimbare radicală de discurs și de domeniu de cercetare al istoriei și politicii după 1851."

            

Unul dintre primii intelectuali care introduc natura în politică a fost inginerul, geograful și scriitorul Nestor Urechia. Raluca Alexandrescu i-a redescoperit scrierile și acum încearcă să i le repună în circulație.  

"Nestor Urechia este fiul lui V. A. Urechia. E un autor care, din câte am observat vorbind cu colegi istorici, politologi, antropologi, e într-o atenție aș spune chiar fără precedent. Nefiind până acum foarte studiat, el își relevă o bună parte din multiplele laturi pe care le are. Este un inginer format la École Polytechnique și École nationale des ponts et chaussées de la Paris, este principalul diriginte sau director de șantier al Drumului Național nr. 1, faimosul DN 1, pe care el îl monitorizează și-l construiește între 1902 și 1913, tronsonul Comarnic-Predeal. Este, pe de altă parte, un filofrancez declarat. Familia lui este compusă și din soția lui, care era franțuzoaică. Este un împătimit al muntelui și al naturii. Și toate lucrurile acestea se încheagă cumva în jurul unei reflecții care este extrem de stimulante pentru cine îl citește astăzi."

            

Ideile lui Urechia stimulează cititorul în a reflecta la raportul dintre teritoriu, natură, democrație, suveranitate. Aceasta este o primă idee din opera lui Urechia pe care Raluca Alexandrescu a ținut s-o remarce. 

 "Observă că pământul este interesant mai ales prin relația sa cu oamenii. Asta este principala chestiune de la care pornește. Relația cu oamenii nu însemna numai aspectele pe care astăzi le-am privi dintr-o perspectivă ecologică activistă, adică cum avem grijă de mediu, ce putem face pentru a-l proteja, ci mai mult decât atât. Gândul și intenția lui Urechia este să construiască o propunere mai teoretică. Propunerea lui lua în calcul această relație din ce în ce mai mobilă, mai dinamică, mai fluidă a societății, a grupurilor și indivizilor care o compun cu diverse forme de manifestare a naturii, acea formă de coabitare. Și asta e interesant pentru că ideea aceasta de coabitare pașnică cu natura, care astăzi domină discursul despre mediu în genere, nu apare foarte des în acea perioadă. Deci, omul și natura sunt niște actori cu drepturi egale într-o scenă care îi aduce împreună în cadrul unui regim politic armonios."

            

Cum se formează apartenența națională? Raluca Alexandrescu a rezumat răspunsul lui Nestor Urechia.  

"O altă idee care nu este atât de originală, dar e totuși de urmărit la Urechia este modul în care urmărește construcția expresiei moderne a națiunii în retorica privind natura. Aici mai degrabă ne putem referi la romanele lui care nu sunt propriu-zis decât niște istorisiri. E vorba de câteva volume pe care le publică la începutul secolului 20, în "Bucegi", "Vraja Bucegilor", un pic mai târziu "Robinsonii Bucegilor", toate au ca teatru Bucegi. În aceste încercări literare se vede foarte limpede aș spune intenția de a construi retorica unei identități, chiar naționale, raportându-se la modul în care natura și politicul se îmbină."

            

Natura și politica sunt astăzi, ca în urmă cu aproape 150 de ani, prezente în ceea ce cred oamenii că este important pentru ei și pentru comunitatea în care trăiesc. Iar Nestor Urechia este un nume la care românii pot reflecta atunci când vorbesc despre ei.

RadioRomaniaInternational · Pro Memoria - 28.11.2022

www.rri.ro
Publicat: 2022-11-28 16:12:00
Vizualizari: 1097
TiparesteTipareste