Aproape totul despre România

aproape totul despre românia Încercăm să vă spunem aproape totul despre România, grupat pe 9 capitole!

Capitolul 1: Date generale

 

Denumire oficială: România (adoptată în 1862, dupa unirea Principatelor Române Ţara Românească/Valahia şi Moldova, din 1859)

 

Formă de guvernământ: republică

 

Statut internaţional: stat membru al ONU (din 1955), membru al UNESCO (din 1956), membru al Consiliului Europei (din 1993), membru al NATO (din 29 martie 2004), membru al Uniunii Europene (de la 1 ianuarie 2007).

 

Capitala: Municipiul Bucureşti (situat în sudul ţării, suprafaţă 228 kilometrip), atestat documentar în 1459.

 

Poziţia geografică: stat situat în sud-estul Europei Centrale, în nordul Peninsulei Balcanice, în bazinul inferior al fluviului Dunărea, cu ieşire la Marea Neagră. De la vest la est România ocupă circa 9 meridiane. De la nord la sud, România se întinde pe circa 5 paralele.

 

Suprafata: 238.391 de kilometri pătraţi (91.843 mile pătrate). România este a 12-a ţarã ca mărime a Europei.

 

 

Frontiere: ~3150 de kilometri, din care circa o treime frontiere terestre şi două treimi frontiere pe apă (râurile Tisa şi Prut, fluviul Dunărea şi Marea Neagră). Litoralul românesc al Mãrii Negre are o lungime de ~245 de kilometri.

 

Vecini: Ungaria (la vest şi nord-vest), Ucraina (la nord şi la est), Republica Moldova (la nord-est şi la est), Marea Neagră (la sud-est), Bulgaria (la sud) şi Serbia (la sud-vest şi vest)

 

Limba oficială: româna - limbă neolatină

 

 

 

Capitolul 2: Însemnele, sărbătoarea naţională, sărbători legale, ora, moneda

 

Sărbătoarea naţională: 1 Decembrie (ziua în care, la 1 decembrie 1918, s-au unit, la Alba Iulia, centrul ţării, toate provinciile istorice locuite preponderent de români)

 

Drapelul: drapelul României este tricolor (albastru, galben, roşu) şi nu a suferit  schimbări majore de-a lungul istoriei; culorile sunt aşezate vertical, în 3 benzi de lăţime egală, în ordinea următoare, începând de la lance: albastru-cobalt, galben-crom, roşu-vermillon

 

 

 

Imnul naţional: "Deşteaptă-te, române", pe versurile poetului romantic paşoptist Andrei Mureşanu şi muzica poetului şi cântăreţului Anton Pann

 

Stema: stema actuală are ca element central vulturul de aur cruciat, aşezat pe un scut de azur şi ţinând în gheare un sceptru şi o sabie. Pe pieptul vulturului se află un blazon împărţit în câmpuri heraldice simbolizând provinciile istorice româneşti (Ţara Românească, Moldova, Transilvania, Maramureş, Crişana, Banat, teritoriile adiacente Mării Negre)

 

 

 

Ora oficială: ora Europei răsăritene: GMT+2 (iarna), GMT+3 (vara). Ora de vară operează din ultima duminică a lunii martie până în ultima duminică a lunii octombrie

 

Sărbători legale: 1 şi 2 ianuarie (Anul Nou), 24 ianuarie (Unirea Principatelor Române, 1859), primele două zile de Paşte, 1 mai (Ziua internaţională a muncii), 1 iunie (Ziua copilului), primele două zile de Rusalii, 15 august (Sfânta Maria), 30 noiembrie (Sfântul Andrei), 1 decembrie (Ziua naţională), 25 si 26 decembrie (Crăciunul)

 

Moneda: leul (plural lei, cod internaţional RON) divizat în 100 de bani. Cursul de schimb al leului în funcţie de diferite monede este disponibil pe site-ul nostru.

 

 

 

Capitolul 3: Separaţia puterilor, puterile în stat

 

Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului Puterilor - legislativă, executivă (Guvernul şi Preşedintele) şi judecătorească - în cadrul democraţiei constituţionale (conform Constituţiei României din 2003).

 

Preşedintele este ales direct, pentru un mandat de 5 ani. O persoană poate ocupa funcţia de preşedinte al României doar pentru două mandate.

 

Guvernul României a fost de cele mai multe ori de coaliţie, mai ales după prima alternanţă la putere din perioada postcomunistă, din 1996.

 

 

 

Parlamentul bicameral, compus din Camera Deputaţilor şi Senat (camera superioară), este ales prin vot universal, în sistem proporţional, într-un singur tur de scrutin, pentru un mandat de 4 ani. Cetăţenii români de peste graniţe desemnează prin vot 4 deputaţi şi 2 senatori care să le reprezinte interesele.

 

Conform Constituţiei, minorităţile naţionale care nu pot accede direct în Parlament au rezervat câte un loc, în Camera Deputaţilor, cu condiţia să obţină un număr minim de voturi la nivel naţional. În Cameră sunt 18 minorităţi care au câte un deputat. Singura minoritate care reuşeşte să intre direct în Legislativ este cea maghiară, cea mai numeroasă din România.

 

România are 32 de europarlamentari în Parlamentul European, cu un mandat de 5 ani.

 

 

 

Capitolul 4: Date socio-demografice

 

Conform Recensământului Populaţiei şi Locuinţelor din octombrie 2011 (rezultate definitive), populaţia stabilă era de circa 20,12 milioane (20.121.641) persoane. 727.500 de persoane erau plecate pe perioadă îndelungată (peste 12 luni). La recensamântul general din 2002 erau 21,68 milioane de persoane, populaţia scăzând cu 1.559.300 persoane datorită scãderii accentuate a natalitãţii şi a soldului negativ al migraţiei externe. Scăderea populaţiei faţă de anul 2002 este mai accentuată în mediul rural (cu 9,6% faţă de o reducere cu 5,0% în mediul urban). 

 

Din totalul populaţiei stabile a României 54,0% avea domiciliul în municipii şi oraşe, iar 46,0% locuia în  mediul rural. Faţă de situaţia de la penultimul recensământ, ponderea populaţiei stabile din mediul urban a crescut cu 1,3 puncte procentuale în detrimentul mediului rural. Comparativ cu anul 2002, distribuţia populaţiei stabile pe grupe de vârstă arată clar fenomenul de îmbătrânire al populaţiei. 

 

16,79 milioane de persoane din populaţia stabilă (88,9%) s-au declarat români. Populaţia de etnie maghiară a fost de 1,227 milioane de persoane (6,5%), iar numărul celor care s-au declarat romi de 621.600 persoane (3,3%). Alte grupuri etnice mai numeroase: ucraineni (50,9 mii persoane), germani (36,0 mii), turci (27,7 mii), ruşi – lipoveni (23,5 mii) şi tătari (20,3 mii persoane).

 

Cele mai mari comunităţi româneşti sau de originari din România de peste hotare sunt în Republica Moldova, SUA, Canada, Ucraina, Serbia, Germania, Israel, Australia, Austria. Trebuie adăugate comunităţile numeroase de români plecaţi la muncă, în special în Italia şi Spania, dar şi în Marea Britanie, Irlanda, Portugalia. 

 

Populaţia pe sexe, conform Institutului Naţional de Statistică (la 20 octombrie 2011): 51,4% feminin, 48,6% masculin. Speranţa medie de viaţă este de 74,5 ani în România, iar pe sexe de 71 ani la bărbaţi şi 78,1 ani la femei, conform unui raport al OECD şi al Comisiei Europene din decembrie 2014. Vîrsta medie estimată a populaţiei la 1 ianuarie 2013 era de 40,9 ani, în creştere.

 

 

 

Capitolul 5: Diviziuni administrative, oraşele principale

 

Diviziuni administrative: 41 de judeţe plus Municipiul Bucureşti, cu rang de judeţ cu 320 de municipii şi oraşe (din care 103 municipii) şi 2861 de comune.

 

Oraşele principale: Bucureşti (aproximativ 1,94 milioane de locuitori), urmat de Iaşi, Cluj-Napoca, Timişoara, Constanţa (fiecare cu peste 300 de mii locuitori).

 

 

 

Capitolul 6: Istoria

 

Istoria: în spaţiul carpatic, primele menţiuni etnonime atestã un conglomerat de triburi tracice din care Herodot, în secolul al VI-lea î.Hr., menţioneazã unul distinct, cel al geţilor, care locuiau la nordul Dunãrii. În izvoarele romane, geţii sunt denumiţi daci, conform afirmaţiei geografului Strabo, din vremea împãratului Augustus (27 î.Hr. - 14 d.Hr.) - “dacii şi geţii vorbeau aceeaşi limbã”. Centrul politic al civilizaţiei geto-dacilor se afla în Munţii Orãştiei, la Sarmizegetusa (partea vestică a României actuale), iar gradul cel mai înalt al acestei civilizatii a fost atins în timpul regilor Burebista (cca. 80 - cca. 44 î.Hr.) şi Decebal (87-106 d.Hr.).

 

În urma a douã rãzboaie purtate între anii 101-102 si 105-106, împãratul Traian transformã Dacia în provincie romanã. Pînã în jurul anilor 270-275, când Imperiul Roman îsi retrage armata şi administraţia, Dacia cunoaşte transformãri sistematice care o vor include în lumea romanã.

 

Între secolele IV şi XIV, pe teritoriul de astãzi al României au trecut valuri diferite ca intensitate şi prezenţã de populaţii migratoare. Triburi germanice, iraniene, slave şi turcice şi-au exercitat influenţele asupra autohtonilor.

 

Prezenţe proto-române sunt atestate în izvoarele bizantine începând cu secolele VII-VIII, dar prima formaţiune statală condusã de un român este cea a ducelui Gelu, din spaţiul intracarpatic, atestatã de cronica „Gesta Hungarorum” la sfârşitul secolului al X-lea. La începutul secolului al XII-lea, dupã cucerirea spaţiului intracarpatic de către unguri şi creştinarea lor, se formeazã principatul Transilvaniei. Formarea principatelor medievale româneşti Moldova şi Ţara Româneascã are loc peste douã secole şi jumãtate, între 1330 şi 1350.

 

Deşi spaţiul românesc este unul periferic al celui european, el a împãrtãşit principalele valori europene ale timpurilor sale, dintre care creştinismul este cea mai pregnantã. Creştinismul ortodox s-a rãspândit în Ţãrile Române sub influenţa lumii bizantine.

 

Între secolele XIV şi XVI, principi ca Mircea cel Bãtrân, Ştefan cel Mare, Vlad Ţepeş, Iancu de Hunedoara s-au alãturat alianţelor creştine ale Europei împotriva ascensiunii Imperiului Otoman. În decursul secolului al XVI-lea, acesta controla Balcanii, Asia Micã, nordul Africii, Orientul Mijlociu şi ajunsese la porţile Vienei.  Pentru mai bine de jumãtate de mileniu, spaţiul românesc s-a aflat şi el sub influenţa modelului cultural otoman.

 

Primele încercãri de desprindere de sub controlul turcesc şi de întoarcere la valorile europene are loc începând cu secolul al XVII-lea, în timpul principilor Mihai Viteazul, Şerban Cantacuzino, Constantin Brâncoveanu, Dimitrie Cantemir.

 

În perioada fanariotã, în secolul al XVIII-ea, se adânceste criza politicã, socialã şi economicã a lumii otomane, iar reorientarea spre Europa Occidentală era consideratã ca o cale de ieşire din acea crizã. Din punct de vedere politico-militar, alianţele austro-ruse, la care aderã şi unii principi români, încep sã împingã Imperiul Otoman în afara spaţiului sud-est european.

 

La începutul secolului al XIX-lea, secolul naţiunilor, şi în spaţiul românesc pãtrund ideile romantismului. Dezbaterile privind viitorul stat românesc au vizat unirea Moldovei cu Muntenia şi crearea instituţiilor care sã facã acest stat funcţional.

 

Datoritã reformelor întreprinse în timpul regelui Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen (1866-1914), a două jumãtate a secolului al XIX-lea a însemnat una din cele mai faste perioade din istoria României. La sfârşitul primului rãzboi mondial, în 1918, teritorii din Rusia si Austro-Ungaria locuite în majoritate de români se uneau cu regatul României si formau ceea ce a fost denumit în epocã “România Mare”.

 

O continuare a creşterii economice şi politice a României a avut loc în perioada interbelicã, în timpul regilor Ferdinand I (1914-1927) şi Carol al II-lea (1930-1940).

 

Industria româneascã înregistreazã un salt cantitativ şi calitativ, mai ales în domeniul extractiv, siderurgic, al construcţiilor de masini. Stabilitatea politicã a permis creşterea nivelului de trai, în special datoritã investiţiilor strãine. Regimul politic al democraţiei liberale şi proprietatea privatã au constituit fundamentele societăţii româneşti libere.

 

Dar în secolul XX, “secolul extremelor”, totalitarismul a fost prezent şi în România. Mai întâi prin fascism, care s-a afirmat puternic în anii '30 şi '40 şi în timpul regimului mareşalului Ion Antonescu. Dupã cel de-al doilea rãzboi mondial, se instaura dictatura comunistã cu sprijinul direct al armatelor sovietice. Fascismul şi în special comunismul au însemnat deportarea şi lichidarea a sute de mii de oameni, pe lângã traumele rãzboiului.

 

Comunismul a însemnat încãlcarea celor mai elementare drepturi şi libertăţi ale omului, lichidarea proprietăţii private, anihilarea opoziţiei politice şi întemniţarea opozanţilor, a intelectualilor, ţãranilor, muncitorilor, a clasei de mijloc şi a tuturor celor care i s-au opus.

 

Regimul comunist condus de Gheorghe Gheorghiu-Dej (1947-1965) şi Nicolae Ceauşescu (1965-1989) a produs cele mai puternice mutaţii sociale, a introdus practici staliniste, pe baza modelului politic marxist-leninist, de reprimare a disidenţei, a luat mãsuri catastrofale din punct de vedere al politicii economice.

 

Criza de sistem a comunismului a culminat cu criza extrem de profundã din timpul anilor 1980, iar momentul 1989, când regimul Ceauşescu s-a prãbuşit, iar circa 1300 de persoane au murit în Revoluţia anticomunistă, a venit ca o confirmare a eşecului proiectului comunist.

 

Din 1989, România a revenit treptat la democraţie şi la economia de piaţã.

 

 

 

Capitolul 7: Relieful, apele, clima, vegetaţia, fauna, ariile protejate, resursele minerale

 

Relieful României se compune din trei trepte majore: cea înaltã, a Munţilor Carpaţi (cel mai înalt vârf este Moldoveanu, 2544 m), cea medie, care corespunde Subcarpaţilor, dealurilor şi podişurilor şi cea joasã, a câmpiilor, luncilor şi Deltei Dunãrii. Delta, cea mai tânãrã unitate de relief, în continuã formare, are altitudinea medie de 0,52 m.

 

Caracteristicile principale ale unitãţilor de relief sunt proporţionalitatea (31% munţi, 36% dealuri şi podişuri, 33% câmpii şi lunci) şi dispunerea concentricã a treptelor majore ale reliefului.

 

Clima României este temperat-continentalã de tranziţie, cu influenţe oceanice, mediteraneene şi continental-excesive. Temperatura medie multianualã este diferenţiatã latitudinal, respectiv 8°C în nord şi peste 11°C în sud, şi altitudinal, cu valori de -2,5°C în etajul montan şi 11,6°C în câmpie.

 

În ultimii ani, România a cunoscut fenomene meteorologice extreme, multe soldate cu victime şi mari distrugeri materiale – căderi abundente şi rapide de precipitaţii, tornade, valuri de căldura urmate de secetă prelungită.

 

Apele curgãtoare ale României sunt dispuse radial, marea majoritate având izvoarele în Carpaţi. Principalul colector al acestora este fluviul Dunãrea, care strãbate ţara în partea sudicã pe o lungime de 1075 kilometri şi se varsã în Marea Neagrã. Lacurile sunt reprezentate prin lacuri naturale rãspândite în toate unitãţile majore de relief, de la cele glaciare în etajul alpin (Lacul Mioarelor - Fãgãraş la 2282 m) la limanele fluvio-maritime (Lacul Techirghiol la 1,5 m) şi prin lacuri antropice, în toate unitãţile de relief.

 

Vegetaţia este condiţionatã de relief şi de elementele pedo-climatice, întâlnindu-se o dispunere etajatã a acesteia. Regiunile montane sunt acoperite de pãduri de conifere (îndeosebi molid), pãduri de amestec (fag, brad şi molid) şi pãduri de fag. Pe culmile mai înalte se aflã pajişti alpine şi tufãrişuri de jneapãn, ienupãr, afin, merişor etc. În regiunile de deal şi de podiş se întâlnesc pãduri de foioase în care predominã fagul, gorunul sau stejarul. Vegetaţia de stepã şi de silvostepã, care ocupa ariile cu deficit de umiditate a fost, în cea mai mare parte, înlocuitã prin culturi agricole.

 

Fauna: în etajul alpin apar elemente relicte, precum capra neagrã şi vulturul de munte. În pãdurile carpatine trãiesc diferite mamifere: urs, cerb, râs, lup, mistreţ, cãprior, veveriţã şi un numãr mare de specii de pãsãri. În câteva regiuni muntoase se mai pãstreazã cocoşul de munte; în regiunile de deal şi câmpie sunt rãspândiţi iepurele, cârtiţa, ariciul, diferite pãsãri, şopârle, batracieni; pentru zonele de stepã sunt caracteristice rozãtoarele (popândãul şi hârciogul). Fauna acvaticã este reprezentatã îndeosebi prin pãstrãv în apele de munte, clean şi mreanã în regiunile de deal, crap, biban, ştiucã, somn, caras în cele de câmpie şi Delta Dunãrii; în apele marine şi pe Dunãrea inferioarã se întâlnesc şi specii de sturioni.

 

Printre principalele resurse minerale: petrolul, cu vechi tradiţii de exploatare, gazele naturale, cãrbunii, în special huila cocsificabilã, cãrbunele brun şi lignitul, minereuri feroase şi neferoase, zãcãminte de aur, argint şi de bauxitã; rezerve mari de sare, precum şi o serie de resurse nemetalifere. O categorie aparte a bogãţiilor de subsol o constituie cele peste 2000 de izvoare de ape minerale, cu valenţe pentru consum şi tratamente medicale.

 

Suprafaţa totală a ariilor naturale protejate din România este de aproximativ 20% din suprafaţa României, cuprinzând în 2011 un număr de 3 rezervaţii ale biosferei, incluse în patrimoniul UNESCO (Delta Dunării, Parcul Naţional Retezat şi Parcul Naţional Muntii Rodnei), 8 zone umede de importanţã internaţionalã, 13 parcuri naţionale, 15 parcuri naturale, 206 monumente ale naturii, 64 de rezervaţii ştiinţifice, 699 de rezervaţii naturale, 148 de arii de protecţie specialã avifaunisticã.

 

 

 

Capitolul 8: Transporturile

 

România are doar 750 de kilometri de autostrăzi sau drumuri la profil de autostradă, grupate pe 3 direcţii: A1 (Bucureşti–Piteşti–Sibiu–Deva–Timişoara–Arad–Nădlac), A2 (Bucureşti–Constanţa), A3 (Bucureşti–Braşov–Oradea–Borş). Drumurile Europene de clasa A care trec prin România sunt: E58; E60; E68; E70; E79; E81; E85; E87. Lungimea drumurilor din România este de aproximativ 198.930 de kilometri.

 

Lungimea totală a liniilor feroviare este de ~10.785 de kilometri, din care ~4.020 kilometri electrificate.

 

Porturi principale:

- la Marea Neagrã: Constanţa, Mangalia;

- la Dunãre: Orşova, Drobeta-Turnu Severin, Calafat, Corabia, Turnu Mãgurele, Zimnicea, Giurgiu, Olteniţa, Cãlãraşi, Cernavodã, Brãila, Galaţi, Tulcea, Sulina.

 

Aeroporturile principale: Bucureşti („Henri Coandã” - Otopeni şi „Aurel Vlaicu” – Bãneasa, pentru chartere şi zboruri private), Constanţa („Mihail Kogãlniceanu”), Timişoara („Traian Vuia”), Cluj-Napoca, Târgu Mureş („Transilvania”), Bacău, Iaşi, Sibiu, Arad, Oradea, Baia Mare, Suceava.

 

 

 

Capitolul 9: Prefixul telefonic, domeniul de Internet

 

Prefixul telefonic internaţional al României este 0040 (sau +40). Prefixul pentru Bucureşti, dacă sunaţi din afara României, este 004021. La acesta se adaugă un număr de 7 cifre.

Domeniul de Internet pentru România este .ro

 

 

Text în limba română: Steliu Lambru, Eugen Cojocariu, Ştefan Baciu

 

Fotografii: Camera Deputaţilor, Senatul României, Editura Didactică şi Pedagogică - Bucureşti

 

Surse complementare: Institutul Naţional de Statistică, Constituţia României, http://www.recensamantromania.ro, http://biodiversitate.mmediu.ro/, OECD, Comisia Europeană


www.rri.ro
Publicat: 2013-01-14 21:01:00
Vizualizari: 23675
TiparesteTipareste