Pilicanlu, pescul şi câtuşiclu

pilicanlu, pescul şi câtuşiclu Vini primuveara. Cu ea vini li pilicanlu. Pilicanlu dzâs ca amirălu a primvearâl’ei şi a priciurilor, tuti priciurili vâryea, li prâxea cum s-adarâ pti amari şi cum s-lu tin’iseascâ.

                                             Pilicanlu, pescul şi câtuşiclu
 

    Vini primuveara. Cu ea vini li pilicanlu. Pilicanlu dzâs ca amirălu a primvearâl’ei şi a priciurilor, tuti priciurili vâryea, li prâxea cum s-adarâ pti amari şi cum s-lu tin’iseascâ.
    Priciurli anvirinati di pilicanlu, s-trapsirâ tu lumea-a lor şi asculta urnimiili a lui. Unâ tahinimâ aşi agiun, pilicanlu s-dusi tu baltâ s-ascaldâ şi s-gustâ. Tu aţea oarâ l’I vini-n gurâ un n’ic pescu.          

    Pescul cându vidzu tu a curi gurâ intră, acâţă şi lu alâvda şi amiră îi grea:
    - Ti pâlâcârsescu, sâlighea-mi! Mini escu n’ic, lipseaşti s-crescu, cu tinireaţa s-mi mârescu, ti aţea alasâ-mi! Estan ma mari va s-crescu, truplu cu carni va-l anvescu, s-escu cama cucuroş, ta s-hibâ cama multâ carni, s-ti câleşţâ!
    Pilicanlu s-mindui nihamâ şi-l’I dzâsi:
    - Em, şi ti minuieşţâ tini? Că escu mini glar s-ti sâlighescu cându I-ni vinişi pi dinti? Ţi că eşţâ n’ic? Carnea ţâ easti tirfiruşcâ şi dulţi!
    Pânâ pescul cu pilicanlu s-dâvâsea, deadi cap un câtuşic. Cându vidzu că pilicanlu va-l mâcâ pescul şi va l’iu aspargâ a lui chefi, l’I gri pi analtu a pilicanlui:
    - Ei, pilicane! Pilican-dilican! Sâlighea-l pescul!Nu vedz că easti n’ic şi amputi? Maşi dintili cât ţâ mâryeşţâ! Arşini di tini ahât mari s-mâţ n’ic pescu! Dzâsi câtuşiclu şi tut ma multu s-apruchea di pilicanlu şi di pescul!
    - Em, ghini, de! Hai, ina tini acâţân’I un ma mari, a mini va s-şed şi va ti mutrescu!
    - Aha, ha, miau, miau! Ea-mi, in, doamne pilicane! Tini eşţâ amirâlu baltâl’ei şi a priciurilor, nu lipseaşti singur s-ti pidipseşţâ! Mini mâcarea va ţâ u aduc pi phiat!
    Pânâ pilicanlu mutrea tu pescul şi tu câtuşiclu, aşi fârâ draţ şi cu pistusinea tu câtuşiclu, ansâri îi lu furâ pescul dit tindanâ şi fudzi; s-dusi di-l mâcâ pi arâhati!
    Cându bitisi haraua-a lui cu pescul, s-turnă la pilicanlu şi-l’I grea:
    - Ei, pilican-dilican, haristo ti gustarea! Iartâ-mi că ti arâş, am ş-mini voi s-bânedz! Dzâsi câtuşiclu. Şi marea şi n’ica înveastâ idyea tin’ie u vor! A, la tini nu ari canâ turlii di tin’ie! Maca ti câleşţâ, vâryeaşţâ, cu ciumaglu-n cap nâ agudeşţâ şi nu ai isnafi niţi sat di ţiva! Tut vrei s-hibâ a tău!   

    E, nu ari aşi! Tora va u alâximterfea! Gri cucuroşcul câtuşic. Voi, amiradzl’ii, hiş fârâ sat! Vreţ şi cucotlu oauâ s-vâ oauâ şi pi phiat s-vâ li aducâ! Ma a meu pap câtuş dzâsi:
    - “Şi n’iţli cân’I vârâoarâ l’iepuri acaţâ!…”
    Pilicanlu arşunat, anvirinat, pârâpânisit şi umflat ca tâmpânâ, mută arichili şi azbuirâ iuva largu di arşinea ţi l’iu adră n’iclu câtuşic!
 

 

    - Mini va ti aşteptu,
    Cându vrei, ina!
    Ma cându va s-yini,
    Sâ ştii ti ţi ini!

 

    Sursă imagine 1: http:/browse.deviantart.com?q=pelican#d2k604t 
 


www.rri.ro
Publicat: 2013-10-18 11:17:00
Vizualizari: 200
TiparesteTipareste