Chentenarulu a alumtilor de la Mărăşti, Mărăşeşti, Oituz

Tu veara a anlui 1917, România ş-u apăra existenţa. Avea intrată tru polim tru meslu agustu 1916 şi,  andreu a idyiului an, capitala Bucureşti eara aputrusita di Puterli Chentrale. Autorităţli române si avea arifugată Iaşi şi armata română şi armata română rezista pi Carpaţâl’i Orientali şi pi sectorul anamisa di asutatura a Carpaţlor şi Dunaru. Tru veara a anlui 1917, Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz, după 3 băteri cruţiale, românil’i s-fac curbani tra s-da una noima a v’initorlui a lor politic. La centenar,  rememorăm cu istoriclu Sorin Cristescu di la Institutlu de Studii Politice, Apărare şi Istorie Militară eroiţili momente a teribilelor alumte şi încleaşteri:

 ”Esenţial fu agiutorulu a misiunil’ei militară franceze cumandusita di gheneralu Berthelot şi aprovizionarea sistematică cu bărute şi arme a Româniilei tuta iarna şi primveara a anlui 1917. Cum alumti nu si deadiră, românil’i  adunară ună cantitate mari de armamentu şi baruti cu cari  demonstrară că pot să hibă  la nivelu a aţilor nai cama bunile armate din Europa. Eale v’inea pri-tru porturile aruse di la Ocheanlu Îngl’iţatu, străbătea Rusia şi agiundzea până la noi. Tru enciclopedia di-tru 1938, publicată sum auspiciile a vasil'elui Carol II-lu, sa spunea că România apruche 118.000 tone di material de polim tru aeată perioadă.”

            Armata română aluptă aoa şi 100 de an’i cu ună determinare totală. Ama beneficie şi de îndrupămintu din partea a aliatului rus. Sorin Cristescu spune:

 ”Ni-un-om nu poate să neagă agiutorulu aprucheat din partea ruşilor. Cert easte ama că el’i  avură un comportamentu inegal. Pe de ună parte, fură unităţ care au părăsită frontul subminate di propaganda bolşevică, ama, pe de altă parte, alte unităţ, mai multu aţeale di artilerie, şi-au faptă datoria, borgea, în mod impecabil. Să nu agărşim că în varliga datâl’ei de 21 cirişar 1917 ei avea părnită ună ofensivă organizată di Aleksandr Kerenski. El vrea să reediteadză succesile obţânute cu un an ninte, cându capitala Galiţil’ei, Halici, fu cucerită tot de cătră ruşi pri-tru generalul Brusilov. Exiistă în memorialistica ghermană scrierile a generalului Curt von Morgen care spune foarte clar că si aştepta că ruşil’i să-l’i atacă pe frontul românescu în localitatea Fundeni de pe malul Siretului. Nu fu aşi. Ghermanil’i si pregătiră el’i de alumtă, spune von Morgen, ”tra să termină unăoară trâ totna cu românil’i şi cu ruşil’i” şi tra să-şi pitrieacă trupele pe alte fronturi. Pi di altă parte, tru dzuua de 11 alonar si produse ofensiva românească de la Mărăşti care îl’i lo vâră turlie prin surprindere.”

            Ţe l’i-are mobilizată ahât de puternic pe românil’i care alumtară extraordinar la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz? Cu siguranţă că agiutorulu miilitar francez fu unulu esenţial. Ama discursul a regelui Ferdinand are contribuită substanţial la mutarea a moralului a trupelor române: ”A vauă hil’ilor de horiaţ/ţărani care aveţ apărată cu braţulu a vostru pământulu iu vâ născut, iu aveţ crescută, vă spun Eu, Regele a vostru, că pe nângă răsplata ţea mare a victoril’ei care vă asigură a catheunuia recunoşinţa a miletil’ei a noastra întreagă, amintat totunăoară dreptul di stăpânire într-ună misură mai largă pământul pe care vâ aveţ aluptată Va vâ se  da şi ună largă participare la lucrile şi huzmeţâle a statului. Spuniţ, scumchil’i a mei ostaşi, demn’i de încreadere ţe Ţara şi Regele a vostru bagă pi voi şi împliniţâ-vă ca până tora datoria a voastră cu sâmţâl’e.”

Cu detalii, Sorin Cristescu:

 ”Ostilităţâle suntu redeşcl’ise di armata a 2-a română condusă de gheneralul Alexandru Averescu în zona a localitatil’ei Mărăşti, arămasă celebră. Veade ama că ruşil’i nu vrea să aluptă şi că va aibă probleme, cât ţi multu s-avea dor soldaţâl’i român’i să aluptă, înflăcăraţ de cuvântarea a regelui Ferdinand şi de promisiunea lui că va lâ se va da loc şi ună mai mare participare la bana a li vâsilie. Averescu îl’i transmite temerile şi frixile a lui a lu Prezan, şefulu a Marelui Cartier Gheneral, că nu garanteadză victoria, care ama îl’i da ordin să fugă, să apărn’ească la atac. Ofensiva reuşeaşte, easte un succes limitat, frontul easte spartu pe ună lundzime de 20 kilometri şi adânţime de 10. Ama  flancurile române suntu expuse şi Averescu dânâseaşte ofensiva. Easte ama ună victorie morală care spune ună oară trâ totna că ghermanil’i pot să hibă bătuţ, că ghermanil’i ştiu să fugă, ştiu să alagă, ştiu să alase totul nâpoi ca să-şi salveadză bana. Fu, zborulu a lu Nicolae Iorga, prima şi adevărata victorie românească.”

            Însă bătălia de la Mărăşeşti a fost apogeul luptelor de pe frontul românesc din vara anului 1917. Sorin Cristescu. Track: ”Marea încleştare de la Mărăşeşti era una planificată. Trebuia să înceapă în ziua de 6 august şi aşa a şi fost. Ea trebuia conjugată cu o ofensivă care pornea puţin mai târziu, pe valea Oituzului. Mărăşeştiul a fost încercarea planificată a germanilor de a străpunge frontul româneasc, încercare care eşuează. A fost un joc al aducerii în luptă a rezervelor, cel care va avea ultima rezervă va învinge. Cele mai înverşunate lupte au fost în ziua de 19 august 1917 la cota 100, apărată de compania de mitraliere condusă de căpitanul Grigore Ignat. Compania a fost îngropată pe acel deal, toţi soldaţii români şi-au pierdut viaţa, de la căpitanul Ignat până la ultimul soldat au murit cu mâinile încleştate pe piesele de luptă având în faţă mormane de cadavre inamice. Românii au contraatacat cu un batalion comandat de un militar căruia nu i-am fi ştiut numele dacă nu ar fi rămas scrierile mareşalului Antonescu. El vorbeşte la procesul său din 1946 de căpitanul Miclescu de la Mărăşeşti şi îi elogiază comportamentul. Am aflat şi că, după război, Miclescu a lucrat la Radiodifuziunea Română.”

            Victoriile din veara anului 1917 au însemnata păstrarea a României tru polim, ama şi credinţa că pacea va urmeadza curundu. Una pace ahât de vruta si dorită de toată lumea, ama la care părea ahât de greu di giundeare.

Autor: Steliu Lambru

Armânipsire: Tascu Lala