Pe 27 martie 1918, Sfatul Ţării, organul legislativ al Republicii Moldoveneşti sau al Basarabiei încorporată în Rusia în anul 1812, vota unirea cu România.
Pe 27 martie 1918, Sfatul Ţării, organul legislativ al Republicii Moldoveneşti sau al Basarabiei încorporată în Rusia în anul 1812, vota unirea cu România. Se repara, astfel, o nedreptate istorică din urmă cu 106 ani. În urma situaţiei catastrofale pe care o aduseseră 3 ani de război în Rusia, care oricum se afla într-o stare de tensiune socială maximă din cauza reformelor ratate şi a modenirzării incomplete, revoluţiile succesive ale anului 1917, cea din februarie-martie şi octombrie-noiembrie, au readus speranţa unui nou început. Pe acest fundal de agitaţii pe multiple paliere sociale, politice şi economice, harta politică a Rusiei a suferit transformări. Au reapărut vechi state precum Polonia, altele şi-au afirmat noua identitate politică în timp cel alte teritorii s-au unit cu state vecine. Basarabia a intrat în această din urmă categorie, s-a unit cu România. Unirea a fost îndeosebi opera elitelor, iar istoricul Ioan Scurtu a detaliat mecanismul formării elitelor basarabene în anii de dinainte de 1917. "Elita politică basarabeană s-a format îndeosebi după 1900, mai ales după revoluţia rusă din 1905, care a fost urmată de o anume îngăduinţă faţă de populaţia din imperiu prin introducerea unor reforme, inclusiv prin accesul la cultură, la educaţie, evident nu română. A apărut şi posibilitatea ca tinerii moldoveni să meargă să studieze pe teritoriul Rusiei. În acest fel s-a creat o elită care a avut un rol foarte important în procesul de dezvoltare a conştiinţei naţionale a românilor. Întorşi în Basarabia, intelectualii au început să editeze presă, să publice cărţi care se difuzau ilegal. Un fruntaş basarabean, Constantin Stere, care pentru activitatea lui naţională a fost deportat în Siberia şi care, după ce şi-a ispăşit pedeapsa, a venit în România, a promovat ideea aducerii în România de tineri care să frecventeze universitatea din Iaşi şi care să-şi creeze o cultură română solidă."
Însă marile transformări politice nu sunt numai opera intelectualilor. Ele sunt şi rezultatul eforturilor structurilor organizate şi caracterizate de disciplină precum armata. Ioan Scurtu. "În 1917, când izbucnea revoluţia rusă, exista o elită intelectuală basarabeană. La ea se adaugă însă şi militarii. Era perioada războiului, Rusia a intrat în război în iulie 1914, şi evident că şi tinerii basarabeni au fost integraţi în armata rusă. În 1917 a izbucnit revoluţia la Petrograd, s-a instaurat un guvern provizoriu condus de prinţul Lvov care a luat două măsuri foarte importante pentru situaţia armatei. Prima a fost aceea a dreptului soldaţilor de a nu-şi mai saluta superiorii. Pentru o armată, care înseamnă înainte de toate ierarhie şi disciplină, a fost un lucru cu totul excepţional. S-a început un proces de constituire a unor comitete soldăţeşti care alegeau din rândul lor comandanţi degradându-i pe generali şi colonei şi creând o stare de instabilitate în cadrul armatei. A doua măsură a fost aceea ca militarii din armata rusă să se poată organiza pe criterii naţionale. Şi atunci a început, e adevărat că era iarnă şi nu se purtau ostilităţi militare, o mişcare în cadrul armatei ruse, militarii de diverse naţionalităţi îşi părăseau unităţile şi formau ei unităţi proprii, pe structuri naţionale. Aşa au procedat şi militarii moldoveni care au devenit factorul extrem de dinamic, activ, în mişcarea naţională pentru că guvernul provizoriu social-democrat afirmase că recunoştea organizarea autonomă a teritoriilor ruseşti pe criterii naţionale. Mişcarea naţională a apărut peste tot, în Finlanda, Ţările Baltice, Polonia şi evident Basarabia, de organizare a teritoriilor pe criterii naţionale şi autonome."
Pe 27 martie, Sfatul Ţării, parlamentul Basarabiei, vota prin vot nominal deschis în favoarea Unirii cu România. Din cei 135 de deputaţi prezenţi, 86 votau în favoarea Unirii, 3 votau împotrivă, iar 36 se abţineau, iar 13 deputaţi erau absenţi. S-a spus că acel act legitim a fost unul în care România s-a implicat prin mituirea votului. Ioan Scurtu a comentat această interpretare: "Acestea sunt legende pentru că documentele arată limpede starea de spirit de atunci. La Congresul ostăşesc din iulie 1917 s-a hotărât organizarea unui parlament sub numele de Sfatul Ţării şi s-au desfăşurat alegeri care aveau ca principal obiectiv obţinerea autonomiei şi, în perspectivă, a unirii cu România. Acele alegeri s-au desfăşurat pe profesii, ale învăţătorilor, meseriaşilor, preoţilor, studenţilor, militarilor şi aveau în programul lor autonomia şi în perspectivă unirea. Când s-a întrunit Sfatul Ţării, pe 21 noiembrie 1917, deja se ştia care era obiectivul. Nu se pune problema în niciun fel că a existat cineva care să fi cumpărat votul, mai ales că era vorba despre o structură destul de complicată, nu era vorba de câţiva indivizi pe care să-i cumperi cu una cu două. Este de remarcat că lucrările Sfatului Ţării s-au derulat într-o atmosferă pozitivă, de respect, de recunoştere a punctelor de vedere exprimate. S-ar putea pune chestiunea numărului relativ mare de abţineri. Acelea nu au însemnat opoziţia faţă de unire, deşi ele au aparţinut minorităţilor naţionale. Reprezentanţii lor au declarat că fuseseră trimişi în Sfatul Ţării pentru a vota autonomia şi nu fusese organizată încă o consultare în legătură cu unirea."
Pe
27 martie 1918, unirea Basarabiei cu Regatul României avea să fie primul moment
al unei serii care se va încheia pe 1 decembrie 1918. Atunci când odată cu
unirea Transilvaniei se va parafa naşterea României Mari
Linkuri utile
Copyright © . All rights reserved