500 de ani de la scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung

În 1894, Friedrich Stenner, arhivist în arhivele orașului Brașov, descoperea un document scris cu alfabet chirilic de un oarecare Neacșu din orașul Câmpulung. Era o scrisoare către primarul Hans Benkner al Brașovului prin care Neacșu îl avertiza că flota otomană executa manevre militare pe Dunăre și îl sfătuia să ia măsuri pentru a nu avea neplăceri. Scrisoarea descoperită de Stenner datează din anul 1521 și este considerat primul document redactat în limba română păstrat până azi.

Scurta misivă a lui Neacșu a fost interpretată de istorici și filologi. Primii s-au concentrat asupra personajelor din text și a cadrului politic din secolul al 16-lea, iar cei din urmă au analizat limba română de atunci. Politica regională era dominată de expansiunea otomană către Europa Centrală. Începând cu jumătatea secolului al 14-lea și până în 1521, turcii cuceriseră Balcanii și se îndreptau viguros către Ungaria care va fi cucerită în 1526. 

Istoricul Radu Nedici este profesor la Universitatea din București, specializat în istorie medievală, și a dat o primă interpretare a documentului. 

"Istoricii au încercat să găsească o explicație pentru această scrisoare. Explicația care pare să aibă cumva o bază reală este cea a unei grabe de a transmite informația campaniei otomane care apare în cuprinsul scrisorii către brașoveni. Obiceiul în epocă era mai degrabă acela de a scrie în slavonă sau latină, în corespondența dintre Țara Românească și Transilvania și Regatul Ungariei. Probabil că nevoia de a transmite foarte repede o informație, aceea a unei campanii otomane și a unui posibil pericol care amenința inclusiv Brașovul, l-a făcut pe Neacșu să scrie în limba română această scrisoare."

Relațiile cele mai consistente dintre orașele germane din Carpații Transilvaniei și spațiul românesc erau cele economice. Câmpulungul și Brașovul, aflate la 85 de kilometri unul de celălalt, aveau o tradiție de mai mult de două secole de legături, iar negustorii erau cei care mențineau contactele. Se pare că Neacșu făcea parte din elita comercială a Câmpulungului. 

Radu Nedici: "Despre Neacșu din Câmpulung știm din păcate destul de puține lucruri. El mai este menționat anterior acestei scrisori din 1521. Așa cum apare și din cuprinsul scrisorii și din informațiile anterioare, pare să fi fost un negustor din Câmpulung, un personaj care e implicat în comerțul cu produse orientale care tranzitau Țara Românească și mergeau mai departe către Europa Centrală, trecând prin Brașov. De cealaltă parte este magistratul brașovean, este cel care conduce orașul, are deci o poziție oficială mult mai clară. E un personaj pe care îl întâlnim în mult mai multe documente. Cum Brașovul era unul dintre orașele principale din Transilvania, poziția lui era extrem de importantă."

În 1521, Muntenia sau Țara Românească, așa cum apare pentru prima oară cu acest nume chiar în scrisoare, era condusă de principele Neagoe Basarab. Era chiar anul morții sale survenită la aproxmativ 3 luni de la redactarea scrisorii, în luna septembrie. Perspectiva țării de a intra în sfera otomană de influență crescuse, însă principii munteni mai sperau în sprijinul Ungariei. Principii munteni și personaje precum Neacșu erau informatori ai creștinilor de peste munți și, în acest sens, scrisoarea a fost considerată o informare care a ajuns la destinație. Scrisoarea este întreagă, scrisă cu cerneală brună, în stare bună, cu un sigiliu pe spate. 

L-am întrebat pe Radu Nedici ce se poate spune despre limba română din textul scrisorii: "Pentru un cititor din secolul 21, limba scrisorii pare una destul de greu de înțeles, mai ales că este o limbă în care se amestecă diverse expresii slavone. Începutul acestei scrisori, finalul ei și elementele folosite pentru a introduce fiecare nouă frază sunt scrise ca atare din slavonă. De aici și dificultatea de a înțelege o parte a textului. Pe de altă parte, este o limbă română pe care o pricepem. Dacă ne concentrăm doar aspra textului românesc în sine putem înțelege despre ce e vorba. Ceea ce dovedește că suntem în fața unei limbi române care evoluează până în momentul respectiv într-o direcție recognoscibilă astăzi."

Într-un volum publicat în 1970, lingvistul Aurel Nicolescu arăta că în scrisoarea lui Neacșu au fost folosite 190 de cuvinte, fără a lua în calcul repetarea lor: 178 sunt de origine latină, 11 sunt de origine slavă și maghiară și doar unul de origine turcă. 

Radu Nedici: "Scrisoarea se plasează într-un moment în care limba română va începe treptat să fie introdusă în cancelaria domnească. Ea apare cumva pe un fond de utilizare tot mai accentuată a limbii române, inclusiv în mediile cancelariei domnești. El este primul document pe care îl putem data cu certitudine în 1521 și undeva de la jumătatea secolului al 16-lea începem să întâlnim acte românești redactate în cancelariile românești. Este o scrisoare care aparține unui timp în care limba română se dezvoltă și se impune."

Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung este mărturia scrisă pe baza căreia se poate afirma cu certitudine că limba română era folosită în corespondență acum 500 de ani. În cele cinci secole scurse, alte influențe au îmbogățit-o și au făcut-o să fie așa cum e azi.