Acum 80 de ani, războiul reîncepea

La 22 iunie 1941, în urmă cu 80 de ani, Germania nazistă invada Uniunea Sovietică, spre disperarea şi întristarea lui Stalin. El crezuse în prietenia cu Hitler iar în 1939 participase determinant la înfrângerea şi ocuparea Poloniei. Oficial, Al Doilea Război Mondial a început la 1 septembrie 1939, odată cu atacarea Poloniei de către aceeaşi Germanie nazistă. Atunci, şi Uniunea Sovietică declanşase un atac similar dinspre Est, prinzând Polonia în cleştele agresiunii puterilor dictatoriale. În mare partea, liderii statului, armata dar şi tezaurul Poloniei au găsit scăpare la vecinul din sud, România, cu care avea graniţă comună. Cu numai o săptămână înainte de începerea celui de al doilea război mondial, Germania lui Hitler şi Uniunea Sovietică, a lui Stalin, încheiaseră un Pact de neagresiune. Acest Pact, semnat la Moscova, este cunoscut şi ca Pactul Ribbentrop-Molotov, după numele puternicilor miniştri de externe care l-au semnat. 

Acum pare incredibil, dar, într-adevăr, o delegaţie germană condusă chiar de Ribbentrop, notoriul lider nazist, a venit la Moscova pentru a semna acest tratat care îi dădea timp Germaniei să distrugă Vestul iar Uniunii Sovietice îi lăsa iluzia prieteniei cu Hitler. Şi asta deşi, în principiu, fascismul şi comunismul ar fi trebuit să fie ideologii iremediabil opuse. Pactul de neagresiune din 1939 are şi un protocol secret care împarte, fără nicio reţinere sau remuşcare, teritoriile dintre Germania şi Uniunea Sovietică, din Finlanda, prin Polonia, până în România. În baza acestei înţelegeri cu Germania hitleristă, Stalin ocupă republicile baltice, în iunie 1940, cam când capitula Franţa. În seara zilei de 26 iunie 1940, acelaşi Molotov, care semnase pactul cu germanii, transmitea românilor un ultimatum prin care cerea să fie cedate Basarabia şi nordul Bucovinei. Tragedia retragerii administraţiei române se petrece în numai două zile, iar aceste teritorii româneşti, menţionate în înţelegerea secretă germano-sovietică, intră în stăpânirea lui Stalin. 

Acum fix 80 de ani, în atacul împotriva Uniunuii Sovietice, aparent suprinzător, Germania a fost însoţită de mai multe ţări aliate, printre care şi România. Liderul dictatorial la României de atunci, mareşalul Ion Antonescu, îşi justifica intrarea în război, alături de Germania nazistă, prin idealul de a dezrobi Basarabia de sub ocupaţia sovietică, deşi raptul era prevăzut în înţelegerea secretă sovieto-germană din 1939, deci avea aprobarea Germaniei. De altfel, România venea după un an 1940 catastrofal, în care pierduse o treime din teritoriul României Mari, făurite în 1918. După ultimatumul sovietic din iune, României i se impune decizia Dictatului de la Viena de a ceda Ungariei partea de nord a Transilvaniei. La scurt timp, Bulgaria primea sudul Dobrogei, pe care îl cerea de la România. Toate aceste cedări teritoriale impuse României în 1940 au avut aprobarea sau implicarea activă a Germaniei naziste, care, totuşi, figura ca aliat al României. 

Declanşarea Operaţiunii Barbarossa, în 1941, a trimis trupele române peste Prut, frontiera cu Uniunea Sovietică. Armata română a luptat împotriva Armatei Roşii inclusiv la Stalingrad, depăşind ţelul eliberării teritoriilor răpite prin ultimatumul din 26 iunie 1940. Românii au luptat alături de germani până la 23 august 1944, când Mihai, tânărul rege al României, susţinut de partidele politice, îl arestează pe atotputernicul mareşal Antonescu, şi schimbă total orientarea românească. România iese din războiul împotriva aliaţilor şi întoarce armele împotriva Germaniei naziste, armata română contribuind, ulterior, la eliberarea Ungariei şi a Cehoslovaciei. (Marius Tiţa)