Alexandru Deian Varanic din Statele Unite ale Americii, student la Facultatea de Automatică şi Calculatoare a Universităţii Politehnice din Timişoara.
Alexandru-Deian Varanic are 22 de ani, s-a născut în Statele Unite ale Americii, la Chicago. În America a urmat şi liceul, iar în prezent e student în anul II la secţia cu predare în limba engleză a Facultăţii de Automatică şi Calculatoare de la Universitatea Politehnică din Timişoara.
"Majoritatea americanilor trăiesc pe datorii, cam 70 %, iar o facultate medie, nu una bună, costă vreo 30 000 de dolari pe an, fără cazare, mâncare, bani de buzunar, doar facultatea. Şi am ţinut cont de acest aspect, în plus, sistemul de educaţie e foarte bun aici."
Alexandru-Deian Varanic e foarte strâns legat de România prin familia sa care provine din Timişoara.
"Primul meu nume e Alexandru, iar al doilea nume, Deian, e sârbesc, pentru că tata e şi sârb. La fel e şi la fratele meu, primul nume e Andrei, al doilea e Nenad. Tata e sârb român, iar mama e româncă din Timişoara, mă simt american şi român, sârb nu prea, când sunt în România oamenii mă consideră american, iar când sunt în America oamenii mă consideră român.
Pentru mine nu contează, mă consider şi român, şi american, am cetăţenie dublă. Pentru mine, acolo unde-s liniştit la suflet, acolo-i acasă, mă simt liniştit şi în România, dar şi în Chicago, am două case. Părinţii mei, ambii sunt din Timişoara. După comunism ei au emigrat în Chicago, unde era deja unchiul tatei, şi au luat-o de la zero, au trăit în nişte condiţii foarte grele până au ajuns unde au ajuns.
Tata a avut două-trei joburi, mama, două joburi, m-am născut şi eu la trei-patru ani după ce au emigrat şi apoi a început să le fie mai bine, s-au mutat într-o suburbie, unde-i mai linişte, şi de acolo au tot progresat. Mama e acum manager pe finanţe la o companie, iar tata şi-a deschis propria afacere în construcţii, montează parchet.
Admir perseverenţa lor, că au tras de ei şi când le-a fost foarte greu, s-au ţinut de treabă, admir că suntem o familie foarte unită, admir iubirea pe care o oferă, respectul pe care m-au învăţat să-l am pentru toţi oamenii, mama m-a învăţat să am răbdare cu toată lumea şi să iubesc cu toată inima."
Alexandru-Deian Varanic locuieşte deocamdată la Timişoara, într-un apartament al părinţilor săi, care au de gând să se întoarcă la un moment dat în România. În Statele Unite el a fost chiar iarna aceasta, pentru a-şi mai potoli dorul de casă.
"Mi-e dor de părinţii mei, de prietenii mei de acolo şi mi-e dor şi să fiu stăpân pe mine, pentru că de acolo sunt, zona mi-e cunoscută şi mi-e dor să ştiu pe unde sunt şi ce fac. În Chicago e mult mai modern, sunt clădiri mari cu o sută de etaje, străzile sunt mai mari, mai înguste, autostrada are patru, cinci, şase benzi pe o parte, totul e foarte mare acolo. Timişoara s-a mai modernizat, în Timişoara e mai multă cultură şi mai multă istorie."
Alexandru-Deian Varanic s-a adaptat destul de bine la Timişoara. Ori de câte ori pleacă în Statele Unite, i se face dor şi de România.
"Mi-e dor de prietenii mei pe care mi i-am făcut aici, ţin foarte mult la ei şi de "homies" ai mei o să-mi fie dor, aşa ne spunem noi, "homies", un termen american pentru "prieten". Le urez numai bine, rău la nimeni tuturor "homies" ai mei din Timişoara şi din Chicago."
Împreună cu prietenii săi din Timişoara, Alexandru-Deian Varanic a călătorit deja prin ţară, a ajuns chiar la munte, iar în toamnă are de gând să meargă cu ei în insula indoneziană Bali.
"Da, în septembrie vreau să ajung în Bali, acesta era visul meu, să ajung în Bali cu grupul de prieteni din Timişoara. Voi merge acasă şi în vară, să muncesc, să îmi strâng bani, sper să strâng destui cât să pun şi de-o parte, şi să merg în vacanţă. Primul meu job l-am avut la 16-17 ani, am fost chelner într-un azil de bătrâni. Şi apoi, cu experienţa avută, m-au acceptat la un restaurant de lux din Chicago, acolo mi-am făcut bani mai frumoşi, era mai lejer şi am lucrat acolo, şi încă lucrez acolo când vin acasă."
În 2022 Alexandru-Deian Varanic îşi va încheia studiile la Facultatea de Automatică şi Calculatoare de la Universitatea Politehnică din Timişoara. Ce are de gând în viitor?
"Îmi caut încă drumul, nu ştiu ce voi face după facultate, am o vorbă, unde mă duce soarta, să fie bine, deci nu am niciun plan, nu spun de pe acum că mă duc înapoi în America, nu spun că rămân în România. Unde mă duce soarta, acesta e planul meu."
Linkuri utile
Copyright © . All rights reserved