A plecat din ţară în urmă cu peste 50 de ani, stabilindu-se, după o scurtă şedere în Spania cu o bursă doctorală, în Elveţia, la Geneva.
A plecat din ţară în urmă cu peste 50 de ani, stabilindu-se, după o scurtă şedere în Spania cu o bursă doctorală, în Elveţia, la Geneva. Ana Simon, valoros om de cultură - scriitoare, regizoare, traducătoare, s-a născut în Domaşnea, judeţul Caraş-Severin, dar despre ea se ştiu mult prea puţine lucruri, mai ales în ţara ei natală. Un prim pas în vederea recuperării Anei Simon în spațiul românesc îl reprezintă volumul "Ana Simon. Neobişnuitele întâlniri", de Alina Mazilu, Vasile Bogdan și Cornel Ungureanu, apărut la Editura Diacritic şi lansat la sfârşitul lunii septembrie, la Timişoara.
Alina Mazilu, unul dintre cei trei autori, a coordonat apariţia cărţii: "Din punctul meu de vedere, cartea este un început. Pentru că se ştiu foarte puţine lucruri despre ea şi este păcat. N-aş zice nedrept, pentru că nici Ana nu şi-a dorit să se promoveze foarte mult. Se ştiu foarte puţine lucruri şi ar trebui să se ştie mult mai multe. Şi atunci am dorit să fie un început, o carte cu şi despre Ana... Este în principal un volum de interviuri. Ce surprinde cartea? Cred că-i suprinde personalitatea foarte complexă, vocaţia prieteniei... este omul cel mai generos poate pe care l-am cunoscut vreodată... Ce-am mai vrut neapărat? Am vrut ca această carte să nu dezvăluie tot. Am vrut să lase o aură de mister. Să fie o invitaţie la descoperirea universului ei, dar, în acelaşi timp, să îl lase pe cititor să îşi imagineze ceea ce nu este spus. Nespusul".
Ana Simon este soția lui François Simon, actor elvețian de o expresivitate și de o sensibilitate cu totul aparte, și nora lui Michel Simon, unul dintre "monștrii sacri" ai cinematografiei europene. E autoarea a numeroase filme și volume de poezie. A tradus, printre altele, opere de Mircea Eliade, Marin Sorescu și Miguel de Unamuno. În cartea "Ana Simon. Neobişnuitele întâlniri" sunt prezente evocări ale autorilor, câteva poezii ale Anei Simon traduse de Marin Sorescu, Jean Grosu... Alina Mazilu: "Există câteva fotografii, printre care una cu Mario Vargas Llosa la Lima, cu mult înainte ca Llosa să fie cine este astăzi. Scrisori de la Ion Negoiţescu, prieten foarte bun al Anei, o scrisoare de la Emil Cioran. Este, de asemenea, un portret realizat de Margarethe Krieger, graficiană foarte specială din Germania, mare prietenă a Anei. Coperta cărţii se bucură de un portret care mi se pare minunat şi care cred că o exprimă foarte bine, în toată simplitatea ei, portret realizat de pictorul chilian Jose Venturelli, prieten apropiat al lui Pablo Neruda. Diverse fotografii cu marea ei iubire, François Simon, cu Ion Vianu...".
"Întreaga operă a Anei, de la cronici literare, prezentări și interviuri la filme, poeme și traduceri, are ca motor admirația", notează Alina Mazilu în carte. Lucru pe care îl mărturiseşte însăşi Ana Simon, prezentă la evenimentul de lansare a volumului la Timişoara, în interviul în exclusivitate pentru Radio România Internaţional: "Tot ce-am făcut despre toţi artiştii este dintr-o mare admiraţie. Probabil şi formaţia mea literară a contat foarte mult, fiindcă am studiat literatura universală şi comparată şi totdeauna m-a interesat lumea lor. Artiştii vin de undeva şi destăinuie ce pot din lumea lor. Şi eu la fel, cât am putut, am destăinuit din această admiraţie într-un film".
Tot în carte se regăseşte şi coperta unui volum despre Michel Simon şi François Simon, volum colectiv pe care Ana Simon l-a coordonat: "Este o mică fracţiune din opera complexă pe care Ana a realizat-o în vederea recuperării şi a întăririi imaginii celor doi Simon, Michel şi François, tată şi fiu. Practic, după moartea lui François, Ana şi-a construit întreaga existenţă pe munca la consolidarea imaginii lor. Le-a dedicat cărţi, a scris poezii dedicate lui François, i-a făcut celebrări, omagii, a luptat pentru recunoaşterea valorii sale, pentru că este, totuşi, unul dintre cei mai expresivi actori de limbă franceză care au existat vreodată şi este un actor care a întemeiat un teatru care există şi în ziua de azi, Théâtre de Carouge, la Geneva... Ana a luptat cu vehemenţă, cu convingere, cu foarte mult elan şi avânt şi putere pentru a-i păstra imaginea vie".
Călătoare prin lume, împărţindu-şi timpul în special între Geneva, Paris şi Barcelona, Ana Simon revine cu regularitate în România, în Banat. Ce înseamnă pentru ea acasă? "Acasă... Ca şi pentru Camus. Ţara mea era mama mea şi asta însemna acasă. De atunci, nu am mai avut casă. Am avut casă provizoriu, pentru că, fiind căsătorită cu François, el făcea filme şi eram tot timpul împreună. Am călătorit foarte mult şi ne întorceam din când în când să dormim puţin. Acasă era unde eram împreună şi, de când nu mai am familie, pe părinţii mei, mai ales, a dispărut... Camus spunea că ţara lui e mama lui. Şi apoi, nu a mai avut ţară. Eu am avut tot timpul, pentru că limba e importantă, pentru că toată formaţia mea ţine de România şi sigur că o port şi, dacă i s-ar întâmpla ceva, sigur că aş apăra-o. Şi totdeauna îi critic întâi pe ceilalţi înainte de ţara mea. Ţara mea de naştere, de formare spirituală... Nu pot să fiu franţuzoaică, nici elveţiancă".
Linkuri utile
Copyright © . All rights reserved