Mitropolitul ortodox Antim Ivireanul a fost una dintre cele mai importante personalități culturale din secolul al 18-lea din Principatul Munteniei.
Mitropolitul ortodox Antim Ivireanul a fost una dintre cele mai importante personalități culturale din secolul al 18-lea din Principatul Munteniei. Sprijinitor al culturii religioase și al traducerilor, Antim a fost cel care a consolidat serviciul religios ortodox în limba română. Născut în anul 1650 în Iviria sau Georgia, aflată sub ocupație otomană și persană, Antim a ales o carieră în ierarhia ecleziastică. Luat de tânăr în robie și dus la Constantinopol, este eliberat și se dedică profesiunilor culturale: a învățat sculptura în lemn, caligrafia, pictura, broderia, precum și limbile greacă, arabă și turcă.
Perioada în care a trăit Antin Ivireanul era perioada în care în Europa creștin-ortodoxă se experimenta traducerile cărților sfinte și de cult în limbile locale. Începută în Occidentul european în pirmele decenii ale secolului al 16-lea, Reforma religioasă lutherană și calvină își făcuse din negarea limbilor sacre și din traduceri un program de emancipare a credincioșilor faţă de autoritatea preoților care nu mai erau considerați singurii interpreți ai învățăturilor creștine. În spațiul românesc s-a manifestat aceeași tendință care la finalul secolului al 17-lea a devenit o certitudine, aceea de a avea textele sacre în limba națională. Dacă în cazurile grecilor și slavilor ortodocși chestiunea nu era atât de presantă întrucât cărțile de cult în greacă și slavonă existau deja de sute de ani, în cazul limbii române presiunea traducerilor a fost constantă.
Figura lui Antim Ivireanul a apărut astfel la momentul oportun. Traducătorul Policarp Chițulescu consideră că numele lui Antim este cel care a fixat direcția culturii religioase în spaţiul românesc în limba română.
"Cel căruia îi datorăm biruința totală, cel care a deschis drumul în mod definitiv pentru slujirea în limba română în biserică a fost Sfântul Antim Ivireanul. De ce a fost atât de importantă slujba în limba română? Să ne imaginăm că grecii de azi ar sluji în greaca veche și poporul care vorbește neogreacă nu înțelege slujba. Am rămas foarte suprins că la Chișinău (în Rep. Moldova) se slujește în slavonă în timp ce românii de acolo nu înțeleg ce se cântă, nu înțeleg ce se vorbește, nu înțeleg nici măcar Evanghelia pentru că nu se citește în română. De aceea îi apreciem atât de mult pe cei care s-au luptat ca mesajul Evangheliei să renunțe la această formă de limbă sacră pentru că Dumnezeu a chemat toate neamurile la mântuire și atunci toate au dreptul să-și audă în limba proprie Cuvântul lui Dumnezeu."
Călugărul Antim s-a făcut remarcat în ochii superiorilor săi care l-au recomandat pentru abilitățile sale culturale. În plină expansiune a tipăriturilor religioase, principii români erau în căutarea celor pricepuți la limbi străine și la meșteșugul tiparului pentru a-și consolida puterea politică cu ajutorul instituției Bisericii. A fost și cazul principelui Munteniei Constantin Brâncoveanu, care a domnit între anii 1688 și 1714, mare sprijinitor al culturii religioase, care l-a angajat pe Antim Ivireanul în 1690 pentru înfăptuirea viziunii sale culturale.
Policarp Chițulescu: "Sfântul Antim era un bun cunoscător al limbii grecești și al limbii române. El trăise la Ierusalim unde a și fost călugărit, și a venit la Iași trimis de un patriarh al Ierusalimului, Dositei, unde a înființat o tipografie și de unde Brâncoveanu l-a chemat la București. Avea un talent către învățarea limbilor străine, se crede că ar fi știut și araba de vreme ce din echipa lui au ieșit cărți în limba arabă. El a fost cel care a promovat cărțile sfinte în limba română. Ce spune în prefața unui "Hologhion", o carte de rugăciuni? Spune că în traducerea lui s-a orientat către rânduielile din Marea Biserică, adică a Constantinopolului, și către Sveta Gora, adică Sfântul Munte Athos. Arată și ediția pe care a folosit-o în traducerea sa, era vorba de un "Evhologhion" grecesc din 1691 apărut la Veneția."
Devenit mitropolit al Munteniei, cea mai înaltă funcție ecleziastică, Antim Ivireanul a făcut ca în 1706, în localitatea Râmnic, să apară prima liturghie și primul molitvelnic în limba română. Era o operă care continua ceea ce făcuse mitropolitul Moldovei Dosoftei, în 1679 la Iași, care tipărise liturghierul în limba română. Acea limbă română a mitropolitului Dosoftei avea însă multe influențe slavone și locale moldovene și nu a avut o circulație în toate provinciile locuite de români. În schimb, traducerile lui Antim Ivireanul s-au bucurat de o mare popularitate datorită unei limbi române mult mai standardizate și mai comprehensibile de către români din regiuni diferite. Meritul traducătorului Antim Ivireanul a fost nu numai că a tradus în română, limbă care nu era limba sa maternă, ci că a adaptat cuvinte grecești și slavone la limba română. Astfel, cărțile lui Antim au ajuns să fie folosite și în Moldova și chiar peste munți, în Transilvania, aflată în Imperiul Habsburgic.
Linkuri utile
Copyright © . All rights reserved