Avertismente privind încălzirea globală

Într-un mesaj vehement, menit să impulsioneze acţiunile pentru combaterea încălzirii globale, secretarul general al ONU, Antonio Guterres, a atras atenţia că ţările planetei nu sunt pe calea cea bună pentru a-şi atinge obiectivele de limitare a creşterii temperaturilor, definite prin acordul de la Paris. Pactul, încheiat acum câţiva ani între 195 de ţări membre ale ONU, prevede limitarea încălzirii globale la maximum 2 grade Celsius faţă de nivelul înregistrat în epoca preindustrială. 

În mod paradoxal, pe măsură ce situaţia se înrăutăţeşte pe teren, măsurile politice par să dea înapoi, apreciază oficialul ONU, adăugând că micile naţiuni insulare, care sunt într-adevăr în prima linie, vor avea de suferit cel mai mult. Liderii statelor din Insulele Pacificului au emis, de altfel, o declaraţie comună care avertizează că schimbările climatice vor duce la o catastrofă globală. 

Scrisoarea spune că timpul se scurge în defavoarea regiunii Pacificului, iar sute de mici insule şi oamenii care le populează sunt în pericol. Liderii au avertizat că pierderile sunt deja însemnate, înregistrându-se niveluri crescute ale apelor şi episoade de vreme extremă. Iar Antonio Guterres a declarat că salvarea Pacificului este vitală pentru a putea salva lumea întreagă. 

Toate acestea în condiţiile în care temperaturile cresc, tiparele precipitaţiilor se schimbă, gheţarii se topesc într-un ritm alarmant, iar nivelul mediu al mării pe întregul glob este în creştere. Fără a fi acesta singurul motiv, încălzirea este cauzată de creşterea gazelor cu efect de seră în concentraţiile atmosferice, ca urmare a emisiilor rezultate din activităţile omului. Iar soluţia vine firesc - pentru a atenua schimbările climatice, trebuie să reducem sau să prevenim aceste emisii. Cum? Prin măsuri. Iar aici lucrurile încep să devină ceva mai complicate. 

Invitată la Radio România, Lavinia Andrei, preşedintele Fundaţiei Terra Mileniul III, explică, făcând referire inclusiv la propunerile privind emisiile de gaze cu efect de seră avansate la summitul de la Sibiu  de o parte dintre ţările comunitare, propuneri a căror paternitate a fost asumată de liderul francez Emmanuel Macron: "Orice măsură implică, de fapt, măsuri în economie, în industrie, în general, măsuri radicale. Propunerea făcută de cele opt state europene şi condusă cumva de preşedintele Macron, cum că până în 2050 trebuie să ajungem la zero emisii, ar implica, în primul rând, pentru noi în România, spre exemplu, să nu mai utilizăm cărbunele. Bine, lucrul acesta nu trebuie să se întâmple de mâine, că totuşi mai avem trei decenii, dar pentru a crea această tranziţie, măsurile trebuie luate încă de acum. Şi trebuie să ştim ce facem, ce punem în loc. Ce facem cu populaţia din zona respectivă? Cu ce se va ocupa?"

În plus, există şi presiunea business-ului, deloc de neglijat, aminteşte Lavinia Andrei. Măsuri legate, în principal, de agricultură şi protecţia mediului se regăsesc între propunerile ambiţioase avansate de liderul francez. Corespondentul Radio România la Paris, Daniela Coman: "Reducerea la jumătate a utilizării produselor chimice pentru combaterea dăunătorilor şi a bolilor în agricultură, recompensarea suplimentară din fonduri europene a agricultorilor care se angajează să producă mai curat, mai sănătos şi să reducă folosirea pesticidelor, care realizează ameliorarea naturală a solului, care produc alimente bio, care iau măsuri de salvare a albinelor - sunt doar câteva dintre iniţiativele pe care Emmanuel Macron doreşte să le promoveze la nivel european." 

25% din bugetul Uniunii ar trebui alocat pentru proiecte care să lupte împotriva schimbărilor climatice, consideră Macron. Europa reprezintă al treilea emiţător mondial de emisii de gaze cu efect de seră, după China şi SUA, aminteşte profesorul universitar Mircea Duţu, care explică reţinerea venită din partea unora dintre ţări privind scrisoarea celor opt - la care s-a raliat, ulterior, şi Letonia - prin tendinţa din ultima perioadă de repliere asupra priorităţilor naţionale : "La Sibiu, în privinţa atitudinii faţă de acest document, s-a manifestat o falie la nivel european. În primul rând, nu a fost vorba de funcţionarea acelui duet Franţa - Germania care, de obicei, reuşeşte să impună la nivelul Uniunii anumite decizii. În această situaţie, preşedintele Franţei a trebuit să-şi găsească aliaţi în alte ţări, pentru că Germania, din raţiuni de politică internă şi ca urmare a dificultăţilor pe care le are în privinţa reducerii activităţilor producătoare de gaze cu efect de seră, în principiu, nu respinge o asemenea idee, dar amână momentul până la care va adera la ea." 

Germania și țările est-europene cred că țința 2050 este prea ambițioasă și ar dăuna competitivității europene. Ele vor o amânare până, poate, în 2060. Militanții de mediu, pe de altă parte, vor ca liderii să își asume un calendar mai ambițios, argumentând că recentele proteste pe teme de schimbări climatice arată că cetățenii UE reacționează rapid.