Biblioterapia

Deşi procentul persoanelor care citesc este în scădere, există totuşi unele interesate de biblioterapie. Sau cel puţin aşa pare, dacă analizăm oferta mai nou apărută pe piaţa de carte din România. O idee care nu e nouă, după cum ne-a spus interlocutoarea noastră, Alexandra Rusu, editor de carte şi biblioterapeut:  "Biblioterapia nu este ideea noastră. Este o practică destul de veche deja, a început prin anii 1920 în America. În primul rând a apărut ca o ramură a psihoterapiei. A fost chiar folosită clinic, în spitale cu rezultate în cazurile de depresie. Există studii care arată că biblioterapia, adică recomandarea de cărţi pe un anumit profil psihologic, a avut rezultate. S-a mai încercat folosirea ei la un moment dat pentru soldaţii care s-au întors din Vietnam şi erau în stess post-traumatic şi se pare că citeau foarte mult Jane Austin. Aşa a început biblioterapia. Apoi, însă sensul şi practica a migrat dinspre psihoterapie, înspre editori şi mai ales înspre librari. Librarii au început de la un punct încolo să practice biblioterapia, în diverse forme, de recomandări personalizate. De fapt cred că toţi o practicăm astăzi şi de foarte mult timp, într-un fel sau altul, în momentul în care recomandăm cuiva o carte, cunoscând foarte bine profilul persoanei şi într-un anumit scop."

Conceptul e vechi, proiectul e nou, ne-a mai spus interlocutoarea noastră care a iniţiat acest proiect:  "Totul a început cu nişte întâlniri care acum sunt unu-la-unu, exact ca într-o şedinţă de psihoterapie. Dar fără legătură cu psihoterapia. Într-adevăr este o şedinţă de dezvoltare personală, dar eu nu sunt psihoterapeut, sunt psiholog şi editor de carte. Este o poziţie laică din care eu recomand cărţi, pe un anumit profil de personalitate, cu experienţa mea de cititor profesionist, din zona editorială şi într-o discuţie cât se poate de liberă cu cineva care are nişte obiective, vrea să obţină ceva din citit, în acestmoment al vieţii lui sau ei. Aş zice ei, pentru că până acum au venit doar femei la biblioterapie."

Am întrebat-o pe Alexandra Rusu care sunt motivele pentru care aleg oamenii biblioterapia şi dacă o fac:  "Sunt foarte diferite motivele pentru care vin. În proporţie foarte mare sunt femei ce trăiesc o cumpănă, fie midlifecrisis, fie abia au devenit mame sau au devenit mame pentru a doua oară, trăiesc un moment existenţial ce implică o anumită ruptură sau o continuare în alt fel. Şi ele îşi caută răspunsurile şi în cărţi. Uneori primesc recomandări de la prieteni, dar au nevoie, se pare, să citească pe anumite teme care le interesează şi cu care ele vin deja formulate. Eu sunt pregătită să sap cu persoana respectivă şi să aflăm împreună care este tema care o preocupă. Dar până acum, cele mai multe au venit cu această tema deja bine conturată. Mai este un procent, mai mic, de oameni care vin pentru că vor să îşi ducă mai departe viaţa profesioanlă, într-o anumită direcţieşi atunci au nevoie să citească în acel domeniu. Acum, sigur, ei sunt specialiştii în acel domeniu şi nu eu, dar au nevoie de cărţi care să le lărgească perspectiva."

Şi tot Alexandra Rusu ne-a spus că nu crede neapărat în etichetările cărţilor ca fiind potrivite pentru o anumită vârstă şi nu alta:   "Am avut recent discuţia asta apropo de copii şi adolescenţi, apropo de aceste etichete pe care le folosesc editurile şi librăriile, carte pentru copii sau young adult - de adolescenţi. Şi mă gândeam că, de fapt, cărţile adolescenţei noastre au fost majoritatea cărţi de adult pe care acum le-am găsi foarte departe de acest raft de young adult, şi mă gândeam că sunt destul de artificiale aceste etichete. Ele au eficienţa lor, sunt foarte folositoare atunci când te grăbeşti, sau atunci când vrei ceva scris ca după o reţetă. Dar în momentul în care cauţi ceva de profunzime, etichetele astea nu prea te ajută. Nici măcar la copii. Foarte multe cărţi de copii sunt scrise de adulţi, pentru alţi adulţi, au această cheie dublă de lectură, dar umorul lor se adresează în special adulţilor mai degrabă decât copiilor, iar anumite cărţi pentru adulţi, foarte multă poezie, poezia Dadaistă, de exemplu, este foarte gustată de copii. Aceste categorii sunt interşanjabile şi trebuie să gustăm din toate ca să găsim ceva cu adevărat relevant pentru noi."

Am provocat-o pe Alexandra Rusu să ne recomande o carte potrivită, nouă tuturor, în această perioadă, iar ea s-a oprit asupra cărţii "Viaţa secretă a copacilor", (titlul original: Das geheime Leben der Bräume) de Peter Wohlleben. De ce?  "Pentru noi, aici, în România, pentru oamenii de vârsta mea, 35 plus, dar şi puţin sub sau peste, este o carte foarte interesantă, despre viaţa secretă a copacilor, pentru momentul acesta în care suntem şi având în vedere ceea ce citim, în media, tot ce ne bombardează este o carte foarte interesantă despre păduri. Pentru că în mod foarte interesant pădurile sunt nişte comunităţi despre care noi ştim foarte puţine lucruri. Copacii comunică între ei în feluri foarte diverse. Este o poveste întreagă despre copacii care au mai mult soare şi cei care trăiesc în umbră, felul în care uneori îşi pierd frunzele sau crengile, ca să le lase şi celorlalţi care suferă razele de soare hrănitoare să ajungă la ei. Vă recomand această carte, cred că am putea învăţa foarte mult din ea, nu este doar despre biologie, este despre susţinere, despre comunitate, despre viaţă împreună."