Bradul de Crăciun

Unul dintre cele mai importante ritualuri de Crăciun, alături de tăiatul porcului, de cântatul colindelor și de dăruitul cadourilor este împodobitul bradului. Este un ritual atât de bine intrat în conștiința românilor încât este aproape imposibil ca sărbătoarea Crăciunului să fie imaginată fără brad. Bradul de Crăciun a intrat însă destul de recent în viața românilor și el este un semn al noului pe care occidentalizarea l-a produs în secolul al 19-lea.

Modernizarea spațiului românesc, începând cu anul 1800, a însemnat crearea statului român în 1859 prin unirea Moldovei cu Muntenia, așezarea economiei pe baze capitaliste și importul de idei și mode din Occident. Ele au fost considerate repere ale înnoirii. Iar unul dintre vehiculele înnoirii societății românești a fost monarhia constituțională reprezentată de dinastia de Hohenzollern-Sigmaringen. Bradul de Crăciun și-a făcut apariția la București în anul 1866, adus de primul rege al României, Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen.

Împreună cu Ștefania Dinu, muzeograf la Muzeul Național Cotroceni din București, am făcut o scurtă istorie a bradului de Crăciun în România.  

"Odată cu venirea domnitorului Carol I, lucrurile se schimbă puțin și încep să se împletească tradițiile locale cu cele germane. Mai târziu, prin apariția la Curte a principesei Maria de Edinburgh și Saxa-Coburg-Gotha, încep să fie promovate și tradițiile englezești. Bradul de Crăciun vine din spațiul scandinav, sunt mai multe legende în jurul lui, în spațiul german. Or, Carol I fiind din spațiul german, din Sigmaringen, a ales să împodobească primul brad de Crăciun în iarna anului 1866, atunci când preluase tronul Principatelor Unite, în luna mai."

Principele și mai târziu regele Carol I sosește în București și, împreună cu elitele române și cu societatea, începe construirea grandiosului proiect al României moderne. În proiectul României moderne, bradul de Crăciun din Germania sa natală avea un loc foarte important.  

"Sunt mai multe povești legate de împodobirea acestui brad, dacă el a fost împodobit la Cotroceni sau la Palatul Regal din Calea Victoriei. Erau casele Golescu la acel moment, acolo a poposit domnitorul atunci când a venit. Moda împodobirii bradului a fost preluată de marile familii boierești din București și în casele acestora a început să apară bradul împodobit. De asemenea, bradul împodobit a început să apară și în locurile publice. Împodobitul bradului începe să fie un obicei de masă mult mai târziu, între cele două războaie mondiale, în anii 1930."

Globuri de toate felurile, vârful, beteala și toate decorațiunile se regăsesc în bradul de Crăciun de azi. Dar cum arăta un brad de Crăciun în urmă cu 155 de ani? Erau toate aceste obiecte prezente și atunci? 

Ștefania Dinu: "La început, a fost vorba mai puțin de asemenea obiecte. Erau mai mult bomboane, fructe, covrigi, ele erau principalele podoabe. Nu lipseau luminițele sau lumânărelele originale. Treptat, bomboanele, fructele și covrigii au început să fie înlocuite cu obiecte artizanale gen globuri, îngerași, steluțe, așa cum se întâmpla la curtea principelui Ferdinand, la Cotroceni. Aceste podoabe pentru brad erau aduse de la Nuremberg, din Germania. Șeful cancelariei palatului Cotroceni Eugen Buchman scria în memoriile sale că erau cele mai frumoase pe care le văzuse vreodată."

Am întrebat-o pe Ștefania Dinu cum a primit societatea românească noutatea bradului de Crăciun pe care dinastia germană o adusese în România:  

"Era o bucurie pentru toată lumea, întotdeauna Casa Regală a reprezentat un model. Automat, cei care erau în anturajul familiei regale încercau să imite sau să aducă în prim-plan acele lucruri care erau puțin diferite față de ceea ce trăiseră până la acel moment. Bucuria strângerii familiei în jurul bradului este tot o preluare a ceea ce se întâmpla la Curtea Regală. La Cotroceni și la Palatul Regal din Calea Victoriei familia regală strângea în jurul bradului tot personalul. Erau membrii familiei regale în primul rând, personalul superior și inferior al palatelor, membrii suitei, alături de casele civile și militare, uneori și membri ai guvernului și ai parlamentului. Era o adunare la început puțin oficială, după care invitații se retrăgeau și în jurul bradului rămânea familia regală și cea princiară. Întotdeauna aceasta se întâmpla în seara de Ajun, iar ceremonia împărțirii darurilor de sub bradul de Crăciun era urmată de un dineu de gală."

Bradul de Crăciun a fost o prezență atât de potrivită spiritului românesc încât a fost adoptat și de cercurile conservatoare ale Bisericii și lumii rurale. 

Ștefania Dinu: "Este adoptat deoarece încă din perioada secolelor 17-18 existau în societate ritualuri privind prezența bradului. Erau bradul de nuntă și bradul de înmormântare, existând și bradul de Crăciun el n-a fost altceva decât ceea ce s-a adăugat acestor ritualuri. Ritualul bradului avea semnificație de pom al vieții fiind mereu verde. Este o întreagă simbolistică legată de prezența bradului în cadrul comunităților. În zona satului, bradul a continuat să fie prezent din secolul al 17-ea, în zona urbană prezența lui se înregistra în preajma Crăciunului."

Bradul de Crăciun a modernizat mentalul românesc și s-a întâlnit cu o mai veche tradiție românească. A fost una dintre cele mai fericite întâlniri de care oricine se bucură azi.